Prapastia: doua etici ce divid lumea vestica

Partea a doua: Organizatii Secrete si Agende Ascunse
© 2003 – 2004 de G. Edward Griffin

Revazut 10 noiembrie 2004

JOHN RUSKIN SI PROMOTORII COLECTIVISMULUI LA OXFORD
Haideti sa lasam teoria si sa trecem la istoria reala. Din stenogramele Fondului Carnegie, ne amintim cuvintele: Noi trebuie sa controlam educatia in America.” Cine sunt acesti “noi”? Cine sunt oamenii care planuiesc sa faca acest lucru? Pentru a raspunde la aceasta intrebare, trebuie sa setam coordonatele masinii timpului inca odata, si acum vom merge mai departe inapoi, in anul 1870. Ne aflam dintr-o data in Anglia intr-o clasa eleganta a universitatii Oxford, si ascultam cursul unui stralucit intelectual, John Ruskin.
Ruskin a fost profesor de Arte Frumoase la Oxford. A fost un geniu. La inceput ma pregatisem sa nu-l plac, pentru ca a fost un colectivist total. Dar, dupa lectura cartilor si a notelor sale de curs, a trebuit sa-i recunosc talentul. Inainte de toate a fost un artist implinit. A fost arhitect. A fost filozof. Singura scapare pe care i-am putut-o gasi a fost crezul in colectivism. L-a predicat cu elocventa, si studentii sai apartinand clasei bogate – elita si privilegiatii din cele mai bune zone ale Londrei – au fost foarte receptivi la mesajul sau. A invatat ca cei care mostenisera bogata cultura si traditiile Imperiului Britanic aveau obligatia sa conduca lumea si sa se asigure ca toti cei mai putin norocosi si prostanaci sunt mentinuti pe directia cea buna. Acesta a fost ideea principala, dar a fost expusa intr-o maniera foarte convingatoare si tentanta.
Ruskin nu a fost inventatorul colectivismului. S-a aflat doar pe creasta unui val ideologic care a maturat intreaga Lume Vestica la acel moment. Mesajul era apetisant pentru fii si ficele bogatasilor ce cresteau cu un complex de vinovatie datorita luxului si privilegiilor de care se bucurau, in contrast cu masele infometate.
In acest mediu se aflau doua puternice miscari ideologice in formare. Una dintre ele a fost Marxismul, ce oferea promisiunea apararii si ridicarii maselor asuprite. Tinerii bogati au simtit in inimile lor ca aceasta promisiune era meritorie si nobila. Vroiau sa ii ajute pe acesti oameni, dar fara a renunta la privilegiile lor. Pot marturisi acest lucru despre John Ruskin, el chiar si-a daruit averea saracilor, dar a fost una dintre rarele exceptii. Majoritatea colectivistilor ezita sa daruiasca proprii lor bani. Prefera existenta guvernului pentru rezolvarea tuturor problemelor si folosirea impozitelor – banii altora. Colectivistii admit ca cineva trebuie sa conduca masina guvernamentala, si acestia pot fi foarte bine chiar ei, doar sunt atat de bine educati si inteligenti. In acest fel, isi pot pastra atat privilegiile cat si bogatia. Pot controla societatea fara vreo vina. Pot discuta despre cum vor sustine masele obidite folosind modelul colectivist. Din aceste motive multi dintre bogatii idealisti au devenit Marxisti si au cautat pozitii influente in guvern.