Preambul Comunitatea Studentilor Geografi

Denumirea oficială: Statele Unite Mexicane Capitala: Ciudad de Mexico (8,23 mil. loc.)

Limba oficială: spaniolă; uzuale: limbi amerindiene Suprafaţa: 1.970.000 km2 Locuitori: 95,47 mil. (48 loc./km2)

Religia: catolicism 93%, protestantism 3% Moneda: peso mexican Forma de guvernământ: republică Ziua naţională: 16 septembrie

Geografie: M. este aşezat în partea de S a Americii de Nord. Limite: SUA (N), G. Mexic, Marea Caraibilor, Belize, Guatemala (E), Oc. Pacific (S şi V). G. fizică: Jumătate din teritoriul Mexicului este înalt peste 900 m. O întreagă secţiune centrală cuprinde Podişul Mexican/Altiplanicie Mexicana (Anahuac) în N de 2500 m în rest, înconjurat din trei părţi de munţii: Sierra Madre Oriental şi Sierra Madre Occidental (lanţuri muntoase pe direcţia NV-SE şi Sierra Madre Meridional. Sierr,a Madre Occidental: alt. max. 3.420 m, are canioane; este abrupt spre V şi are pante line spre E; Sirra Madre Oriental: alt. max. 4.054 m. La S, lanţul muntos Sierra Meridional (Volcanica Transversal); ca o centură de munţi vulcanici, cu cele mai mari înălţimi: Pico de Orizaba, 5747 m; Citlaltepetl, 5.743 m, Popocatepetl, 5.453 m, Iztaccihuati, 5326 m: Platoul Mexican este pustiu în N, unde are lacuri, mlaştini şi bazinelargi: Valea Mexico, 2.250 m în jurul capitalei; SE podişului traversează Istmul Tehuantepecului, are înălţimi peste 2.700 m. În V, Pen. California (Baja California), 1.330 km lungime, 90 km lăţime medie, este despărţită de restul teritoriului Mexicului prin Golful Californiei; are relief muntos (Cerro de Encantada, 3.078 m). În afara unor reg. joase şi a văii râurilor sunt câmpiile de coastă înguste, deşertul Sonora, în NV, şi Pen. Yucatan (junglă). Apele: Rio Grande sau Rio Bravo del Norte, 2870 km, la graniţa de N. Clima: este foarte variată; de la clima subtropicală caldă, la cea temperată şi rece. Temperatura medie anuală, sub 900 m: 21°C-27°C; de 1a 900-1800 m: 13°C- 24°C; în jur de 1800 m: 12°C-18°C. Precipitaţiile: 1120 mm/an de-a lungul coastei; 610 mm/an pe platou: 2540 mm/an în apropierea Golfului Sudic (Chiapas şi Yukatan); 130 mm/an în deşertul Sonora. Floră şi faună: Vegetaţie variată în S, păduri tropicale umede (lemn de esenţă preţioasă); savană, stepă. Fauna este corespunzătoare acestor zone vegetale. În Chiapas creşte până aproape de 2700 m o junglă întinsă. Populaţia: 60% metişi, 15% amerindieni (azteci, mix- teci, mayaşi), 20%, europeni, africani, chinezi. Concentrarea max. a pop. (peste 50%) în Podişul Mexican, jumătatea sudică şi zona capitalei. Rata natalităţii: 24,8%₀; a mortalităţii: 5,1%. Rata pop. urbane: 75%. Resurse şi economie: Mexic, ţară în curs de dezvoltare, este un mare producător mondial de petrol (principala bogăţie); argint, cupru, fier, metale rare: mercur, cad­miu, uraniu, neferoase: plumb, zinc, mangan. Ind. diversificată: siderurgică, constr. de maşini, chimică (petrochimie), textilă, pielărie, încălţăminte. Agric. bazată pe culturile de subzistenţă: porumb,. fasole, sorg, orez, legume, dar şi pe culturi pentru export: cafea, cacao, bumbac, lemn preţios (mahon, santal, abanos), cauciuc, trestie de zahăr, fructe tropicale; arahide, susan, tutun; creşterea animalelor: bovine, porcine, catâri, cabaline. Turismul ia avânt, cu toate că infrastructura transportului este deficitară. Un adevărat exod rural explică, în parte, urbanizarea rapidă; 2/3 din mexicani sunt orăşeni. Mexico este unul din cele mai mari aglomeraţii din lume. Persistă emigrarea (ades clandestină) către SUA. Transporturi şi comunicaţii: căi ferate, căi rutiere; autovehicule; flotă comercială. Aeroport la Mexico, Monterrey, Guadalahara. Oraşe: Guadalahara, Monterrey, Puebla de Zaragoza, Leon de Los Aldamar, Ciudad Juarez, Tijuana,

Chihuahua, Mexicali şi porturile: Veracruz, Tampico, Acapulco. Există 26 universităţi; cea mai veche fiind Mexico (1552). Istoria: Istoria veche a Mexicului oglindeşte câteva civilizaţii ale amerindienilor, inclusiv maya, toltecă şi aztecă. În 1519-1525 cucerirea spaniolă (Hernan Cortcs). Imp. Aztec va deveni astfel nucleul Viceregatului Noii Spanii, una din cele mai bogaţe colonii. În sec. XVIII este cucerită şi California şi Texasul. În 1821 Imp. Mexican îşi declară independenţa; va include Costa Rica, devenind republică federativă în 1824. În 1836 secesiunea Texasului, care devine republică independentă. În 1845 SUA anexează Texasul. 1864-1848 războiul americano- mexican: Mexicul pierde.California, New Mexico şi Arizona., Constituţia din 1857 antrenează un război între conservatori şi liberali. 1826-1867: Franţa intervine şi creează un imperiu catolic. 1867: republica este restabilită, situaţia politică instabilă. 1876: generalul Porfirio Diaz cucereşte puterea, instaurează o guvernare autoritară, pacifică ţara, modernizează economia, face apel la capitalul străin. 1913-1914: tentativa contrarevoluţionară a generalului Vitoriano Heterta provoacă intervenţia militară a SUA. 1914-1917: războiul civil sfâşie ţara. Constituţionaliştii îl înving pe Pancho Villa (1915), în vreme ce în S se întinde revoluţia agrară a lui Emiliano Zapata. În 1917, Carranza impune o constituţie socializantă şi centralizatoare. Carranza e asasinat în 1920. Se duce o politică anticlericală care provoacă reacţia credincioşilor. 1934-1940: se extinde reforma agrară şi se naţionalizează producţia de petrol (1938). 1940-1946: Mexicul este angajat în industrializare. 1964-1970: Mexicul intră în criză economică şi politică. Din 1976 adoptă o linie politică democratică. Descoperirea de rezerve petroliere imense permite Mexicului o scurtă relansare. În 1992 Mexicul semnează acordul asupra zonei de liber schimb cu Canada şi SUA, care intră în vigoare în 1994. Revolta ţăranilor amerindieni din statul Chiapas. Statul: este republică prezidenţială, conform Constituţiei din 1917. Puterea legislativă este exercitată de preşedinte şi de Congres (Senat şi Camera Reprezentanţilor); cea executivă de un cabinet numit şi condus de preşedinte. Multipartitism.

Micronezia

Denumirea oficială: Statele Federate ale Microneziei Capitala: Kolonia (5500 loc.)

Limba oficială: inf. inac.

Suprafaţa: 720 km2 Locuitori: 103.000 (143 loc./km2)

Religia: catolicism; protestantism Moneda: dolarul

Forma de guvernământ: republică Ziua naţională: inf. inac.

Geografie: M. este formată din grupuri de insule, în Pacific, în partea estică a arh. Caroline din Micronezia; se află la 800 km E de Filipine. Grupurile principale (sub 350 km2) sunt: Pohnpei/Ponape, format din insula omonimă şi peste 160 de insuliţe coraligene dimprejurul său; grupul Chunk Truk cu cca. 300 de insuliţe; grupul Kusaie/Kosraie, 5 insule şi Yap (4 insule muntoase şi 140 coraligene). Climă: este tropical-oceanică cu temp. medii anuale ridi cate, de 27°C şi precipitaţii bogate (4000 mm/an). Floră şi faună: Vegetaţie bogată: predomină palmierii şi bananierii. Faună bogată în păsări şi peşti. Populaţia: este formată în majoritate din micronezieni; americani. Concentrarea max. în grupul de insule ce formează statul Chunk (aproape 50% din întreaga pop.); urmează Pohnpei, cu 30% din pop. federaţiei. Resurse şi economie: Econ. se bazează pe cultura tradiţională de batate, palmieri de cocos: copra, piper. Pescuitul thonului şi industrializarea lui sunt activităţile ce iau amploare. Asistenţa financiară nord-americană şi veniturile din turism susţin economia slab dezvoltată a acestui stat. Exportă: piper, copra, uleiuri vegetale. Istoria: Vechii locuitori ai ins. Caroline de Est erau micronezieni. În sec. XVI apar navigatorii spanioli (R. Lopez de Villalobos, Miguel de Saavedra ş.a.), pentru ca în sec. următor, ins. să fie transformate în posesiune spaniolă. În 1889 sunt vândute Germaniei care le are în posesiune până la începutul primului război mondial (1914), apoi ocupate de japonezi. În 1920 devin terit, al Societăţii Naţiunilor, sub mandat japonez. În 1944-45 sunt ocupate de trupe nord-americane, apoi M. este inclusă împreună cu Ins. Mariane de Nord şi Ins. Marshall în Trust Territory of the Pacific Islands, sub tutelă ONU, administrat de SUA. Grupurile acestea de insule îşi cuceresc autonomia şi încheie acorduri de asociere cu SUA. În 1982, SUA semnează cu Statele Federate ale Microneziei un acord de liberă asociere, care intră în vigoare în 1986, când M. devin un stat suveran (SUA are în responsabilitate apărarea şi externele). În 1991, Statele Federate ale Microneziei sunt admise în ONU ca membru cu drepturi depline. Statul: este republică parlamentară, conform Constituţiei din 1974. Puterea legislativă este exercitată de Congresul Naţional; cea executivă de un cabinet numit şi condus de preşedinte. Nu există partide politice. Şeful statului: preşedintele.

Moldova

Denumirea oficială: Republica Moldova Capitala: Chişinău (677.000 loc.)

Limba oficială: româna/moldoveneasca Suprafaţa: 34.000 km2 Locuitori: 4,46 mil. (131 loc./ km2)

Religia: ortodoxism, mozaism, islamism Moneda: leul moldovenesc Forma de guvernământ: republică Ziua naţională: 27 august

Geografie: Moldova este aşezată în SE Europei Centrale. Limite: Ucraina (N şi E şi S), România (V). G. fizică: M. are un relief predominant de podiş jos: Podişul Nord Moldovenesc (320 m alt.), Podişul Codru, central (429 m alt.), coboară spre SE, descrescând până se pierde în Câmpia Bugeacului; coline domoale (sub 400 m alt.). Câmpia Bugeacului este presărată cu lacuri, mlaştini, sărături, nisipuri. La N şi la SE de podişul Codru: Câmpia Bălţi şi Câmpia Bender-Tiraspol. În stânga Nistrului, prelungirea sud-vestică a Podişului Podoliei (sub 280 m). Apele: Prutul (695 km în Moldova) formează graniţa cu România; are afluenţi: Racovăţul, Ciuhurul, Lăpuşna. Se varsă în Dunăre; la E Nistrul (660 km în Moldova): se varsă în M. Neagră. Afluenţi: Răutul, Bâcul, Botna, Râbniţa. Amenajări hidroenergetice la Costeşti, pe Prut, şi la Dubăsari pe Nistru etc. Apele curgătoare sunt amenajate prin construirea a peste 50 de lacuri de acumulare şi peste 3.000 de iazuri. Clima: este temperat-continentală: vara cu perioade secetoase, iama cu zăpezi şi viscole. Precipitaţiile sunt de 500-600 mm/an; primăvara ş i vara mai bogate. Floră şi faună: Pădurile ocupă 10% din teritoriu în zona centrală, în special, şi nistriană, codri seculari de stejar, fag, jugastru, tei. În silvostepă: pâlcuri de păduri de foioase; în câmpie, ierburi de stepă (colilie, păiuş). Fauna: în păduri lupul, vulpea, căprioara, veveriţa, păsări cântătoare; în câmpie: rozătoare (popândăi, şoareci de câmp). Populaţia este în majoritate românească (64%); ucrainieni, ruşi, găgăuzi, bulgari, evrei. Concentrarea max. în zona centrală, în N şi de-a lungul Nistrului. Cca. 30% din pop. activă lucrează în agric. Rata natalităţii: 15,7%; a mortalităţii: 10%. Rata pop, urbane: 51%. Resurse şi economie: Baza econ. a M. o constituie agric. Se cultivă:. cereale: grâu, porumb, orz, secară, sfeclă de zahăr, floarea soarelui, plante textile, cartofi, leguminoase, tutun, plante aromate, pomi fructiferi, viţă de vie, din care se industrializează un vin de bună calitate. Se cresc: cornute mari şi mici, porci, păsări; se practică apicultura. Industria prelucrătoare este în curs de diversificare, cu toate dificultăţile tranziţiei la econ. de piaţă. Puţine resurse ale subsolului: calcar, gips, nisip cuarţos pentru construcţii: se produc lianţi, materiale refractare, sticlă. Ind. metalurgică şi constr. de maşini: maşini-unelte, maşini agricole, utilaje, de aparatură electrică, ind. chimică, textilă, a lemnului, alimentară (conserve de fructe şi legume, zahăr, ulei), textile, tricotaje. Transporturi şi comunicaţii: Reţea de cale ferată, transport fluvial, pe Nistru îndeosebi (1.170 km căi fluviale navigabile). În S, în dreptul localităţii Giurgiuleşti, M. are ieşire la Dunăre (500 m). Aeroporţ la Chişinău. Oraşe: Tiraspol, Tighina/Bender, Bălţi; Râbniţa, Orhei, Comrat. Istoria: Terit. dintre Prut, Nistru şi M. Neagră era locuit în antichitate de geto-daci (carpi, costoboci, tirageţi etc.). La vărsarea Nistrului (Tyros), grecii colonişti din Milet fondează oraşul Tyras în sec. VI î. Hr.; regele Burebista îl cucereşte, înglobându-l în Dacia (60 î. Hr.). In sec. II-IV, sudul terit. este sub stăpânire romană; iradierea puterii imperiale vizând stepele nord-pontice, cât şi zona Crimeii şi a Mării de Azov. Tyrasul va face parte din provincia romană Moesia Inferior. Aici erau Legiunea I Italica, a V-a Macedonica şi a XI-a Claudia. Tyrasul se va mai numi Maurocastron şi Cetatea Albă, oraş înfloritor şi în evul mediu. M. devine un culoar al pop. migratoare: goţi, huni, gepizi, avari, slavi, bulgari, maghiari, pecenegi, cumani. În sec. XIII M. este controlată de Hoarda de aur (după 1241). În sec. XIV-XV, hotarele de răsărit ale M. sunt fortificate cu cetăţi ca Hotin, Soroca, Orhei, Tighina, Cetatea Albă. În 1484 Imp. Qtoman ocupă cetăţile Cetatea Albă şi Chilia, iar în 1538, sudul Basarabiei şi Tighina devin raia turcească. În 1806­1812 războiul ruso-turc, în urma căruia Imp. Rus anexează, prin pacea de la Bucureşti (1812), terit. dintre Prut şi Nistru (parte componentă a principatului Moldovei). În sec. XII Basarabia (numele de Basarabia vine de la Basarab, domnul Ţării Româneşti care se pare că a stăpânit înainte de Moldova zona Bugeagului, eliberând-o de sub tătari; prin extensie, denumirea se referă la întregul terit. dintre Prut şi Nistru) este colonizată cu ruşi, ucrainieni, polonezi, germani, evrei şi supusă rusificării. Prin Congresul de pace de la Paris (1856), cu care se încheie Războiul Crimeii, se retrocedează M. trei judeţe din S Basarabiei, de la gurile Dunării: Cahul, Ismail şi Bolgrad. În 1867 limba română este interzisă în şcolile din Basarabia, urmărindu-se deznaţionalizarea românilor. În 1878, prin Congresul de la Berlin, Rusia obţine din nou aceste teritorii. În 1917, după prăbuşirea ţarismului se creează Sfatul 'Ţării, din reprezentanţi ai tuturor naţionalităţilor şi confesiunilor, care proclamă Republica Democratică Federativă Moldovenească; în 1918 se votează independenţa ţării. În acelaşi an, Sfatul ţării votează alipirea RDFM (Basarabia) cu România, recunoscută prin Tratatul de la Paris, 1920 (cu Franţa, Italia, Marea Brtanie, Japonia). În 1940, după un ultimatum de 2 zile, la 28.VI, U.R.S.S. intră cu forţe armate şi ocupă Basarabia, Bucovina de N şi ţinutul Herţa (depăşind chiar prevederile pactului secret Molotov-Ribbentrop, 1939); se creează RSS Moldovenească, înglobată în URSS. La 4 noiembrie 1940, Bucovina de N, jud. Hotin şi Cetatea Albă sunt incluse în RSS Ucraineană. Între 1941-1944 Basarabia este reintegrată României iar din august 1944 ocupată de Armata Roşie şi reanexată URSS. Prin Tratatul de pace de la Paris (1947) aceste graniţe sunt păstrate. Din 1940-1944 sute de mii de basarabeni sunt deportaţi în Siberia, închişi sau ucişi, ducându-se o politică de deznaţionalizare. Basarabia este colonizată cu ruşi îndeosebi în oraşe aceştia ocupând funcţii în administraţie etc. După 1985, în epoca gorbacioviană de glasnosti ia naştere Mişcarea Demcratică din M. care este pentru impunerea limbii române ca limbă de stat şi revenirea la alfabetul latin. În 1990 Parlamentul din Chişinău adoptă Declaraţia Suveranităţii RSS Moldova; în 1991 se adoptă denumirea de Republica Moldova care îşi proclamă independenţa de stat, recunoscută prima de România. În.1991 M. semnează actul de constituire a CSI. În 1992, lupte violente în Transnistria, populată de rusofoni separatişti. M. şi Rusia semnează un acord privind dreptul la autodeterminare al acestei regiuni în cazul că M. se va uni cu România. În 1994, M. se pronunţă prin referendum pentru menţinerea unui stat independent, înlăturând eventualitatea unirii M. cu România. Statul: este republică prezidenţială conform Constituţiei din 1991. Stat membru CSI. Puterea legislativă este exercitată de preşedinte şi de Parlament (mandat pe 4 ani); cea executivă de Consiliul de Miniştri numit în urma alegerilor legislative. Multipartitism.

Monaco

Denumirea oficială: Principatul Monaco Capitala: Monaco Ville (1.230 loc.)

Limba oficială: franceza Suprafaţa: 2 km2

Locuitori: 32.000 (16.000 loc./ km2)

Religia: catolicism cca. 90%, protestantism Moneda: francul francez Forma de guvernământ: monarhie Ziua naţională: 19 noiembrie

Geografie: M. este aşezat în Europa meridională, în SE Franţei, o enclavă în Alpii maritimi, la 14 km de Nisa. G. fizică: O regiune muntoasă la M. Mediterană; prelungirea Munţilor Alpii Maritimi; munţi calcaroşi. Clima: este mediteraneană, cu ierni blânde, ploioase, veri uscate; numărul de zile însorite fiind foarte mare, vin turişti din N Europei. Munţii apără reg. de vânturi. Temp. medie anuală în ianuarie este de 10°C. Precipitaţii cca. 500 mm/an. Floră şi faună: Vegetaţie de cultură. Fauna reprezentativă în Muzeul Oceanic, punct de atracţie turistică. Populaţia: este formată din monegasci 40%; francezi 47%, italieni. Rata natalităţii: 19,5%; a mortalităţii 16,5%. Rata pop. urbane: 100%. Resurse şi economie: M. trăieşte prin turism având o dotare superioară şi fiind o zonă de mare atracţie (cazinoul şi raliul automobilistic anual de la Montecarlo etc.). Ind. cosmetică, farmaceutică, electronică, textile, conserve de peşte. Transporturi şi comunicaţii: cale ferată, port turistic. Oraşe: Montecarlo, La Condamine. Istoria: Colonie feniciană în antichitate, apoi sub greci şi romani; din sec. X, segnorie; din sec. XII sub domnia familiei genoveze Grimaldi (1297­1731) devine un principat care va fi vasal Franţei. Aceasta îi recunoaşte independenţa în 1512. În fapt, M. va rămâne în orbita Franţei, cu care va constitui o uniune vamală (1865). În 1911 un regim liberal îl înlocuieşte pe cel absolutist. În 1962 o reformă profundă a Constituţiei. În 1993 principatul este admis în ONU. Statul: este o monarhie constituţională, principat ereditar conform Constituţiei din 1911. Puterea legislativă este exercitată de monarh şi Parlament (Consiliul Naţional); mandat pe 5 ani; cea executivă de monarh şi un cabinet numit de el. Multipartitism.

Mongolia

Denumirea oficială: Statul Mongoliei Capitala: Ulan Bator (550.000 loc.)

Limba oficială: mongola Suprafaţa: 1.565.000 km2 Locuitori: 2.458.000 (2 loc./km2)

Religia: budism de orientare lamaică Moneda: tugrik-ul Forma de guvernământ: republică Ziua naţională: 11 iulie

Geografie: M. este un stat în Asia Centrală, fără ieşire la mare. Limite: Rusia (N), China (E,

S şi V). G. fizică: M. este o enclavă în Asia Centrală, având la N vasta regiune a Siberiei ruseş ti. Relieful este un vast podiş cu alt. între 1.000-2.000 m, străbătut de lanţuri muntoase înalte, din granit şi şisturi cristaline. În regiunea de SV, lanţul Munţilor Altaiul Mongol (4.362 m), continuaţi cu Altaiul Gobi spre S. În N, Munţii Hangai (3.905 m) al căror lanţ se întinde spre centru, până în Deşertul Gobi (900-1.200 m). Regiunile de E şi de S fac parte din Deşertul Gobi (nisipos în SV, în rest pietros). Râurile din N sunt mai lungi şi cu un debit mai mare (Orhon 724 km şi Selenga 573 km) decât restul cursurilor; în general reţeaua de ape este săracă. Peste 1500 lacuri, cele mai multe sărate (în N şi NV; L. Hubsugul, L. Hara). Clima: este continental excesivă, fiind departe de influenţa oceanului. Iernile sunt lungi cu temp. de până la -40°C, cu viscole care spulberă zăpada; verile sunt scurte, cu temp. foarte ridicate, de 38°C, uneori până la 45°C. Precipitaţiile sunt sărace, sub 60-50 mm/an. Floră şi faună: În N, păduri de conifere, păşuni alpine; în centru şi est, vegetaţie de stepă; în Deşertul Gobi, vege­taţie xerofită sau absentă. Fauna în N, specifică taigalei (zonă a pădurilor de conifere, liniştită şi întunecată): lupul, vulpea, elanul, hermelina, păsări. În S, faună specifică Asiei Centrale: gazela, antilopa, argalul, cămila şi ursul specific pod. Gobi. În zonele de stepă şi deşert: rozătoare, dropii, fazani. Populaţia: este formată din mongoli, peste 85%; kazahi, buriaţi, ruşi, chinezi. Concentrarea pop. în N şi NE; în capitală şi pe valea râului Selenga. Partea pop. care era seminomadă este în curs de a se sedentariza. Rata natalităţii: 26%; a mortalităţii: 6,7%. Pop. urbană: 60%. Resurse şi economie: Mongolia este în faza de tranziţie de la sistemul economiei socialiste, cu planificare centralizată, la economia de piaţă. Agric. se bazează pe creşterea animalelor (cele mai multe animale pe cap de locuitor din lume): cabaline, cămile, ovine, caprine, bovine. Culturile de cereale (grâu şi orz) doar pentru consum şi insuficiente. Resurse minerale: fluorite, cupru, molibden, zinc, tungsten. Metalurgia neferoasă este foarte dezvoltată, de importanţă mondială (combinatul de înnobilare a minere­ului de cupru de la Erdenet). Industrii tradiţionale: textilă, de pielărie, alimentară. Istoria: În antichitate şi evul mediu, pe terit. M. trăiau triburi protomongole şi prototurcice; în 209 găsim triburi hunice, împotriva cărora China ridică Marele Zid dinspre N. Succesiv îşi impun dominaţia: avarii, uigurii (sec. VIII), kirghizii. În sec. XIII, Ginghis Han (1206-1227) uneşte triburile mongole: nomade şi întemeiază un imperiu uriaş înglobând N Chinei (terit: de la N Marelui zid), Asia Centrală (Buhara, Samarkand, Merv) şi până în. E Europei devenind mare- han: Imperiul este bine organizat: reşedinţa lui Ginghis Han este la Karakorum. Tătarii îi înving pe cnejii ruşi şi pe cumani în: 1223 la Kalka. În 1237-1240 mongolii (numele este răspândit asupra întregii pop. din terit. de la numele unui singur trib mongol) cuceresc Rusia, stepa cumană, Polonia, înving armata cavalerilor teutoni şi pe cea a ungurilor (1241). În 1258 este cucerit Bagdadul şi în locul califatului abbasid apare statul ilhanid. În 1271 şi 1279 Kubilai cucereşte China, devenind împărat; campanii până în Jawa, Japonia. Spre sfârşitul sec. XIII mongolii adoptă islamismul; începe fărâmiţarea imperiului. Hoarda de Aur va stăpâni stepele nord-pontice şi cele central asiatice. China va lua o mare parte din imperiul mongol (1691). În sec. XVI-XVII în M. se răspândeşte lamaismul (budism originar din Tibet). În 1911, M. Exterioară, cu ajutorul Rusiei, scapă de sub stăpânirea Chinei, devine autonomă. În 1924 se proclamă republică populară (abolirea monarhiei), cu ajutorul Armatei Roşii Sovietice, şi devine stat socialist; secularizează averile clerului, colectivizează agricultura, reprimă sângeros orice opoziţie. În 1945 participă alături de sovietici în războiul cu Japonia.

În 1946 tratat de prietenie cu URSS. În 1950 China comunistă îi recunoaşte independenţa. În 1962 Mongolia devine membră a CAER-ului. În disputele ideologice dintre sovietici şi chinezi, Mongolia este alături de URSS. În 1990, partidul unic (Partidul Popular Revoluţionar Mongol) renunţă la monopolul puterii şi la marxism-leninism. Începe tranziţia la un stat de drept; în 1992, intră în vigoare o nouă Constituţie, care garantează proprietatea privată, recunoaşte pluripartitismul şi economia de piaţă. Statul: este republică parlamentară, potrivit Constituţiei din 1992. Puterea legislativă este exercitată de Marele Hural Popular; cea executivă de Consiliul de Miniştri, numit de Marele Hural Popular. Şeful statului: preşedintele prezidiului Adunării Populare. Un regim în curs de democratizare.

Mozambic