Predici la radio – Caseta – nr. Pecetea a cincea



Yüklə 24,68 Kb.
tarix26.10.2017
ölçüsü24,68 Kb.
#13677

Predici la radio – Caseta 6 – nr. 2

Pecetea a cincea
Dragi prieteni, aş dori să vă salut din nou în Numele sfânt al Domnului Isus Hristos. Sunt recunoscător Dumnezeului Atotputernic pentru voi toţi care ne ascultaţi, şi aş dori să-mi exprim aprecierea pentru cei ce au corespondat cu noi. Fie ca Domnul să vă fi deschis ochii ca să recunoaşteţi ziua şi ceasul în care trăim. Fie ca predicile acestea scurte să vă zidească sufletele, în timp ce permiteţi Duhului Sfânt să vă descopere tainele acestea minunate care au fost ascunse de-a lungul veacurilor.

Astăzi dorim să continuăm cu peceţile. Vă rog deschideţi împreună cu mine la Apoc. 6:10: „Ei strigau cu glas tare, şi ziceau: Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă, şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei. Odată cu ruperea celei de-a cincea peceţi, scena se schimbă totalmente. Primele patru peceţi priveau Biserica dintre neamuri, şi prezentau acelaşi călăreţ, Antihristul care făcea fapte rele în timpul dispensaţiei neamurilor, şi caii care aveau culori diferite. Însă pecetea a cincea se referă la evrei. În textul acesta nu citim despre „fii” ci despre „robi”. Cei care în perioada harului cred în Domnul Isus Hristos, sunt numiţi „fii şi fiice” ale lui Dumnezeu. În orice caz, evreii sunt numiţi „robi”. Pentru a limpezi punctul acesta, aş dori să citesc din Isaia 41:8: „Dar tu, Israele, robul Meu, Iacove, pe care te-am ales, sămânţa lui Avraam, prietenul Meu; tu, pe care te-am luat de la marginile pământului, şi pe care te-am chemat dintr-o ţară depărtată, căruia ţi-am zis: „Tu eşti robul Meu, te aleg, şi nu te lepăd!”” Şi între evrei se află o categorie a celor aleşi, ca şi între neamuri. Printre milioanele de ucişi din trecut, se află şi aleşii despre care se vorbeşte în pecetea a cincea. Chiar dacă ei nu au putut să creadă în Domnul Isus Hristos pentru că au fost orbiţi ca noi să putem să vedem, ei sunt încă aleşii, conform scopului lui Dumnezeu.

Evreii care au fost ucişi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi pentru mărturia pe care au ţinut-o, strigau după răzbunare. Un copil al lui Dumnezeu care a trăit bucuria iertării păcatelor, care a trăit harul lui Dumnezeu, nu va cere niciodată răzbunare. Evreii sunt încă sub lege, şi de aceea vor răzbunare, aşa cum este scris: „viaţă pentru viaţă, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie.” Exod 21:23-25. Eu sunt sigur că nu aceasta este atitudinea unui copil al lui Dumnezeu născut din nou şi umplut cu Duhul Sfânt. Noi ne rugăm aşa cum a făcut-o Domnul nostru: „Tată iartă-i, căci ei nu ştiu ce fac.”

Evreii, ca popor, nu şi-au primit răscumpărarea prin Isus Hristos, Domnul nostru, la prima Lui venire. Cei ce au fost ucişi doreau să fie răzbunaţi, pentru că au ţinut tare de Dumnezeu şi de mărturia Cuvântului Său. Însuşi Isus le-a spus celor ce au crezut în EL: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc, ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri.” Evreii au avut Cuvântul lui Dumnezeu aşa cum l-au cunoscut ei din Vechiul Testament. Însă ei au respins evanghelia Domnului Isus Hristos. Ei posedau mărturia despre Cuvânt, dar nu aveau mărturia lui Isus Hristos, care a fost tocmai descoperirea Cuvântului. Cei răscumpăraţi dintre neamuri au mărturia lui Isus Hristos.

Pecetea a cincea descoperă tragedia care s-a abătut asupra evreilor după ce ei L-au respins pe Mesia al lor. Oricui crede în Domnul Isus Hristos îi este făgăduit că va fi cu EL în Rai. Dar sufletele acestea de sub altar aveau mărturia despre Cuvântul lui Dumnezeu, dar L-au respins pe Isus Hristos care era chiar descoperirea lui Dumnezeu, Cuvântul care s-a făcut trup. Acest lucru ne arată cât este de importantă descoperirea prin Duhul Sfânt, prin care Cuvântul este văzut în mod dumnezeiesc în împlinirea lui. Prin Avraam, Isaac şi Iacob, Dumnezeu a făcut un legământ cu Israel. El i-a despărţit de restul neamurilor. În Deut. 7:6 citim: „Căci tu eşti un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău; Domnul Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pământului.” Datorită faptului că Dumnezeu făcuse un legământ cu ei, era de aşteptat ca ei să-L primească oricând s-ar fi descoperit El în trup. Dar Scriptura spune „A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, …, le-a dat putere să se facă copii ai lui Dumnezeu.” Chiar dacă evreii nici până în ziua de azi nu-L primesc pe Mesia, ei cred totuşi Cuvântul lui Dumnezeu din Vechiul Testament. Ochii lor sunt orbiţi; ei nu pot să vadă împlinirea Scripturilor în perioada nou testamentară.

În Rom. 11:7 Pavel scrie: „Deci, ce urmează? Că Israel n-a căpătat ce căuta, iar rămăşiţa aleasă a căpătat; pe când ceilalţi au fost împietriţi…” Dumnezeu doreşte ca toţi să vină la cunoştinţa adevărului, dar este evident că nu vin toţi. Acest lucru este valabil şi pentru evrei şi pentru neamuri. Acei evrei care au fost junghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi a mărturisirii lor, „strigau cu glas tare, şi ziceau: „Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?” De-a lungul veacurilor ei au fost omorâţi doar pentru că erau evrei, poporul de legământ al lui Dumnezeu. Până şi aşa zişii creştini i-au urât şi i-au prigonit. Însă ei şi-au adus cazul în faţa Domnului, Dreptul Judecător al întregului pământ. „Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă, şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei.” Vă rog reţineţi cuvintele „tovarăşii lor de slujbă”. Aceste cuvinte apar din nou în Apoc. 7:3, („Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!”) unde se vorbeşte despre pecetluirea celor 144 de mii de evrei. Ei sunt numiţi „slujitori”, nu „fii şi fiice”. Pecetluirea celor 144 de mii are loc după ce Mireasa este luată în slavă.

Vom continua să vorbim despre cartea Apocalipsei în ordine succesivă. Dacă ne gândim la milioanele de evrei ucişi în trecut, ne simţim îngrozitor şi am dori ca aceste lucruri să nu se fi întâmplat. Dar cu toate acestea, scopul lui Dumnezeu cu evreii se împlineşte. Cei 144 de mii urmează să fie adăugaţi celor de sub altar.

Haideţi să revedem pecetea a cincea. Aceasta se referă în exclusivitate la evrei. Cei 24 de bătrâni nu mai sunt amintiţi, şi nici nu mai citim despre cele patru făpturi vii sau despre cei patru cai cu călăreţii lor. Citim însă despre sufletele de sub altar, care strigau după răzbunare. Lor le sunt date haine albe printr-un act suveran al Dumnezeului Atotputernic, care trebuie să-şi împlinească făgăduinţele, conform legământului făcut cu Avraam, Isaac şi Iacov. Vă rog să reţineţi că pecetea a cincea se referă la evrei, care s-au ţinut de Cuvântul lui Dumnezeu şi de mărturisirea acestuia. Vorbeşte despre aceia pe care Dumnezeu i-a cunoscut mai dinainte, care au fost ucişi în timpul dintre prima şi a doua venire a lui Hristos. Prima parte a peceţii este deja de domeniul trecutului. Partea a doua urmează să se împlinească. Toţi cei care au făcut parte dintre aleşii perioadei vechi testamentare, au înviat cu Isus Hristos, conform Matei 27. Ei s-au arătat multora din sfânta cetate. Domnul spune în Isaia 43:10: „Voi sunteţi martorii Mei, zice Domnul, şi robul Meu pe care L-am ales, ca să ştiţi, ca să Mă credeţi şi să înţelegeţi că Eu sunt: înainte de Mine n-a fost făcut nici un Dumnezeu, şi după Mine nu va fi.” Evreii nu pot să creadă decât într-un singur Dumnezeu. Însă pentru că Isus Hristos a vorbit despre Tatăl, ei nu au putut să creadă că El a fost Mesia al lor. Ei nu au putut să înţeleagă că acelaşi Dumnezeu care s-a descoperit în cer ca Tată, s-a descoperit pe pământ într-un chip vizibil, ca Fiu. De aceia ei i-au spus lui Isus, lui Emanuel – (Dumnezeu cu noi): „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă, şi pentru că Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu.” Ei nu au recunoscut că Dumnezeu locuia printre ei în chip omenesc. În timpul acesta le este greu neamurilor să înţeleagă că acelaşi Dumnezeu care s-a descoperit ca Tată, Fiu şi Duh Sfânt, este singurul Dumnezeu adevărat. Numai cei aleşi vor înţelege şi vor primi descoperirea aceasta.

Dragi prieteni, dragi fraţi şi surori în Hristos, nădăjduiesc vă veţi cerceta Scripturile cu rugăciune, şi veţi fi luminaţi de Duhul Sfânt. Vă rog reţineţi că aleşii dintre neamuri posedă mărturia lui Isus Hristos. Iar mărturia lui Isus Hristos este duhul prorociei: Apoc. 19:10. Însă evreii despre care este vorba aici au mărturisit doar despre Cuvântul lui Dumnezeu, fără să vadă împlinirea acestuia prin Isus Hristos, Domnul nostru. Noi ar trebui să fim recunoscători pentru că Domnul a orbit ochii evreilor ca să ne deschidă nouă ochii, ca să avem parte de binecuvântările originale făgăduite seminţei lui Avraam. Noi trebuie să ne rugăm pentru evrei, şi eu sunt sigur că binecuvântările lui Dumnezeu vor veni peste ei la vremea potrivită, aşa cum s-a întâmplat şi cu noi. Dumnezeu Îşi are calea Lui cu evreii, şi Îşi are calea Lui cu neamurile. Să ne rugăm:

Doamne Dumnezeule, acestea sunt clipele de sfârşit ale timpului neamurilor. Ne rugăm ca ochii noştri să fie unşi cu alifie ca să vedem căile Tale cu poporul Tău. Binecuvântează toţi ascultătorii într-un mod deosebit, şi descoperă-Te lor. Mă rog în Numele sfânt al lui Isus. Amin.






Yüklə 24,68 Kb.

Dostları ilə paylaş:




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin