Predicile Domnului

Zilele din urmă

Sfântul Matei XXIV, 15-28: „De aceea, când veţi vedea ‚urâciunea pustiirii’, despre care a vorbit prorocul Daniel, ‚aşezată în locul sfânt’ (cine citeşte să înţeleagă!), atunci, cei care vor fi în Iudeea să fugă în munţi; cine va fi pe acoperişul casei să nu se coboare să-şi ia lucrurile din casă; şi cine va fi la câmp să nu se întoarcă să-şi ia haina. Vai de cele însărcinate şi de cele care vor alăpta în zilele acelea! Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, şi nici de sabat, pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi. Şi dacă zilele acelea n- ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din cauza celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate. Atunci, dacă vă va spune cineva: ‚Iată, Hristosul este aici sau acolo’, să nu- l credeţi. Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi; vor face semne mari şi minuni până acolo încât să înşele, dacă ar fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi. Iată, v-am spus mai dinainte. Deci, dacă vă vor zice: ‚Iată-L în pustie’, să nu vă duceţi acolo! ‚Iată-L în cămăruţe interioare!’, să nu credeţi! Căci, aşa cum iese fulgerul de la răsărit şi se arată până la apus, aşa va fi şi la venirea Fiului Omului. Oriunde va fi cadavrul, acolo se vor aduna vulturii!”

(4 mai 1872)
Acesta este ultimul capitol din Evanghelie pe care vi-l voi explica. El se referă la ultimele zile ale iudaismului, dar şi la vremurile din urmă ale umanităţii, la evenimentele care vor conduce la dispariţia lumii vizibile, care va intra astfel pe un nivel superior, începând un nou ciclu evolutiv.

Le-am prezis atunci discipolilor Mei distrugerea templului din Ierusalim, primul act care avea să ateste sfârşitul poporului evreu ca naţiune. De atunci, ei şi-au pierdut complet importanţa şi nu au mai fost consideraţi demni să trăiască într-o ţară a lor pe această planetă, căci au încercat să distrugă Împărăţia supremă care a existat vreodată în Creaţie – marea Mea Împărăţie Spirituală. Încă de la început, evreii au fost aleşi din cauza religiei lor să devină naţiunea în care Mă voi naşte Eu pe Pământ, dar s-au dovedit incapabili să Îmi accepte şi să Îmi răspândească învăţătura.

De aceea, lumina adevărului nu a coborât decât asupra discipolilor Mei şi a altor câţiva puţini aleşi ai acelui popor. Ceilalţi au respins-o, preferând întunericul şi legându-se de litera moartă a textului biblic, trăsături pe care le-au păstrat până astăzi, deşi au fost siliţi să trăiască dispersaţi printre celelalte naţiuni ale lumii.

Istoria demonstrează fără putinţă de tăgadă că tot ce am prezis Eu s-a adeverit, la scurt timp după ascensiunea Mea la Cer. Templul a fost distrus inclusiv fizic, căci din punct de vedere spiritual era de multă vreme distrus, iar odată cu el s-a încheiat şi istoria poporului pe care l-am ales cândva ca promotor al adevărului Meu etern.

Le-am prezis de asemenea discipolilor Mei că învăţătura lăsată de Mine pe pământ va continua să crească sub forma unei noi religii, luptându-se mai întâi cu iudaismul şi devenind apoi din ce în ce mai puternică, în timp ce iudaismul va continua să stagneze, dovadă că adepţii săi continuă să îl aştepte şi astăzi pe Mesia, despre care au o viziune la fel de lumească cum aveau acum aproape 2000 de ani. În timpul vieţii Mele, Mi-am propus să le corectez concepţiile greşite, dar încăpăţânarea lor a constituit cea mai mare opoziţie pe care Eu am primit-o.

Tot ce există în Creaţia Mea progresează continuu. Totul se schimbă şi continuă să se perfecţioneze, numai evreii refuză această schimbare. De aceea, ei nu pot acuza pe nimeni pentru destinul pe care îl au – acela de a fi dispreţuiţi de toate celelalte naţiuni – decât numai pe ei înşişi, căci nu îi slujesc decât lui Mamona – principiul cel mai inferior din întreaga Creaţie. Cei care aspiră către valorile materiale, preferându-le în locul celor spirituale, nu fac decât să se pedepsească singuri, căci Împărăţia Mea este pur spirituală, chiar dacă pare materială în aspectul ei vizibil.

Ceea ce s-a întâmplat cu evreii din acele timpuri se va repeta din nou cu întreaga umanitate, atunci când îi va sosi sfârşitul. Ororile distrugerii şi ale războiului vor afecta din nou Pământul, dar într-o formă diferită. Aşa cum în acele timpuri cei care au crezut în Mine au avut parte de un destin mai bun, sau cel puţin au putut suporta dificultăţile graţie credinţei lor în Mine, la fel se va întâmpla şi înainte de a doua Mea venire pe Pământ. La acea vreme, credinţa va lipsi aproape complet de pe Pământ, căci marea majoritate a oamenilor nu vor mai căuta decât plăcerile pământeşti, lucru care deja poate fi observat la ora actuală.

De aceea, purificarea sferei spirituale a sufletului trebuie făcută după modelul smochinului, evocat de Mine într-una din parabolele din Evanghelie. Când acesta începe să înfrunzească şi să îşi dezvolte seva în perioada anterioară verii – perioada de dinainte de dezvoltarea şi coacerea fructelor, comparabilă din punct de vedere spiritual cu perioada de testare şi separare, când omul trebuie să dea socoteală pentru valorile care i-au fost încredinţate.

Catastrofele naturale, accidentele şi bolile care se vor răspândi pe Pământ în această perioadă, vor reprezenta ultimele eforturi de a salva ce mai poate fi salvat, pentru ca cei aleşi să nu se scufunde ei înşişi în mlaştina egoismului. Inimile arogante ale oamenilor nu pot fi înmuiate decât prin nenorociri şi lovituri ale destinului.

La fel ca şi realitatea, adevărul trebuie să se prezinte în toată forma lui dezvăluită, fără să fie acoperit de iluzii. Numai aşa poate avea el un efect vindecător. Si când lumea materială va apărea nedeghizată, revelându-şi natura efemeră şi amăgitoare, întorcând spatele cu dispreţ celor care doresc să o mângâie, abia atunci va începe adevărul spiritual să îşi arate faţa. Pentru mulţi va fi însă prea târziu. Aceasta este singura cale prin care gândurile cele bune şi emoţiile pure se pot trezi în sufletele voastre. De aceea, Eu îi ghidez pe oameni – în calitatea Mea de Părinte preaplin de iubire – către recunoaşterea adevăratei valori a lucrurilor, căci numai aşa vor putea cunoaşte ei pacea permanentă.

Este evident că toate aceste eforturi de trezire vor întâmpina o rezistenţă în creştere din partea celor scufundaţi în iluzia prosperităţii materiale. Credincioşii vor fi nevoiţi să înfrunte ironiile, răzbunarea şi persecuţiile acestora. Vor apărea tot felul de profeţi, unii autentici, alţii falşi, astfel încât, în cele din urmă, confuzia va domina întregul Pământ. La fel ca înainte de marele Potop, sfaturile Mele vor fi ignorate de majoritatea oamenilor şi puţini vor fi cei care le vor asculta. Totuşi, atunci când evenimentele se vor precipita, cei mai multi oameni vor fi salvaţi spiritual, iar ei Îmi vor mulţumi că i-am salvat de la corupţia generală, chiar dacă am fost nevoit să Mă folosesc de mijloace dintre cele mai severe.

Cine poartă vina pentru toate aceste nenorociri care se vor abate asupra umanităţii, la fel ca pe timpul evreilor în perioada distrugerii templului şi a Ierusalimului? Chiar credeţi că Eu sunt un Dumnezeu al răzbunării, care nu doreşte altceva decât sângele şi suferinţa milioanelor de suflete pe care le-a creat? Nu sunt aceste suflete responsabile pentru faptul că nu ascultă de nimeni şi de nimic, decât de propria lor voinţă, încălcând toate legile Creaţiei, deopotrivă materiale şi spirituale?

V-am dictat aceste cuvinte pentru ca toată lumea să afle! La fel cum am prezis cândva căderea poporului evreu, v-am oferit în aceste 53 de predici numeroase sfaturi şi avertismente referitoare la timpurile care vor urma, nedorind altceva decât să îmi conduc din nou copiii rătăciţi pe calea cea dreaptă. Încă din acele timpuri le-am spus discipolilor Mei că: „Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu va fi predicată în toată lumea!” Aceasta este sarcina pe care v-o dau acum, ca semn al iubirii şi graţiei Mele.

Perioada marilor catastrofe trebuie înţeleasă mai degrabă din perspectiva ei spirituală, decât din cea materială, căci cuvintele Evangheliei: „Cine este pe acoperişul casei să nu se coboare să-şi ia lucrurile din casă”, etc., trebuie înţelese ca o necesitate a renunţării la valorile lumeşti şi o recunoaştere a celor spirituale, şi nu altfel. Aceasta este ancora care poate fixa ferm corabia vieţii în mijlocul furtunilor materiale şi al tulburării spirituale. Fără această ancoră nu vă veţi putea găsi nici liniştea, nici pacea!

De aceea, adunaţi-vă cu toţii în jurul Meu şi respectaţi cu stricteţe învăţătura Mea, căci stă scris: „Cerul şi Pământul vor trece”, dizolvându-se în elementele primordiale, din care se vor naşte apoi alte lumi; întreaga Creaţie va trece prin acelaşi proces ca şi poporul evreu, a cărui religie şi ale cărui tradiţii au constituit cândva temelia învăţăturii Mele. Dar Cuvântul Meu nu va pieri niciodată!

Tot ceea ce există în Creaţie conţine o scânteie din Spiritul Meu Divin, chiar şi cel mai mic atom, căci numai aşa poate evolua materia către un nivel superior, mai sublim şi mai luminos. La vremea respectivă, poporul evreu a fost cel mai potrivit pentru coborârea Mea pe Pământ, în scopul îndeplinirii marii Mele misiuni spirituale. Cu toate astea, la fel ca poporul evreu, care după misiunea sa a încetat să mai fie o naţiune, după purificarea ei, umanitatea nu va mai fi purtătoarea tuturor dorinţelor egoiste, ci se va transforma în ceva mai bun. În mod similar, întreaga Creaţie va înceta într-o bună zi să mai fie manifestarea gândurilor Mele divine, după ce îşi va îndeplini misiunea, căci ea Îmi permite Mie să Îmi manifest iubirea faţă de toate fiinţele create.

Atunci când aceste fiinţe se vor maturiza suficient de mult, ajungând într-o asemenea etapă de spiritualizare încât chiar şi materia cea mai subtilă le-ar deveni insuportabilă, părându-li-se grosieră, această lume – cu toate minunile ei – va deveni nepotrivită, nemaiputând susţine esenţa spirituală pură, şi va trebui dizolvată. Creaţia trebuie să se adapteze în permanenţă celor care locuiesc în ea. În acea epocă îndepărtată Fiul Omului va apărea în toată splendoarea Lui – aşa cum am promis cândva – căci toate fiinţele create vor fi atins un nivel de dezvoltare spirituală suficient de elevat pentru a le permite să Îmi suporte strălucirea şi slava. Spiritele cele mai înalte şi îngerii Mei se vor aduna atunci şi îi vor tria pe cei aleşi din toate colţurile Universului.

Acest proces se va repeta de multe ori, de fiecare dată însă pe un nivel de evoluţie superior, care va presupune o beatitudine din ce în ce mai înaltă. Eu nu Mă pot revela spiritelor Mele decât în măsura în care acestea Mă pot înţelege. Fiind un Spirit infinit, concepţiile legate de Mine sunt la rândul lor infinite, iar Împărăţia Mea nu ar fi infinită dacă nu ar permite o înălţare a potenţialului spiritual pe nivele din ce în ce mai elevate.

Le-am prezis toate aceste lucruri discipolilor Mei, folosindu-Mă de parabole, nu doar pentru ca ei să le afle, ci şi pentru a depune mărturie că spusele Mele nu sunt trecătoare şi că vor rămâne de-a pururi valabile. Să nu credeţi că Eu am venit în lumea voastră numai de dragul vostru şi că am suferit numai de dragul câtorva locuitori ai unei planete minuscule. Toate faptele Mele au conotaţii infinite! Însăşi Biblia, care cuprinde partial Cuvintele rostite de Mine, nu vi se adresează numai vouă, ci reprezintă scriptura întregii Creaţii.

Deşi există milioane de lumi care nu Îmi cunosc încă existenţa, va veni o vreme când aceste Cuvinte ale lui Dumnezeu vor ajunge şi la ele, urmând a fi înţelese în funcţie de nivelul lor de conştiinţă. Cei care la acea vreme vor fi complet renăscuţi din punct de vedere spiritual vor avea misiunea să spargă coaja tare a interpretării literale a textului, scoţând la lumină înţelesul profund al Cuvintelor lui Dumnezeu, ale Tatălui preaplin de iubire, adresate întregii Sale Creaţii: „Iubiţi-vă unii pe alţii, o, iubiţi-vă mai presus de orice!” Căci Eu am creat lumea din iubire, şi tot din iubire am realizat sacrificiul suprem pe Pământul vostru; din iubire am purificat umanitatea, cu ajutorul nenorocirilor de tot felul, pentru ca Cuvintele Mele, rostite cândva de Mine şi explicate aici în toată profunzimea lor, să rămână de-a pururi valabile. Unicul lor scop este acela de a-i ajuta pe copiii Mei să îşi merite această titulatură.

La fel ca după orice furtună, când marile nenorociri vor trece, Soarele graţiei va străluci din nou pe planeta voastră, în toată splendoarea lui. Atmosfera spirituală va fi curăţată atunci de otrăvuri şi întreaga planetă va fi gata să înceapă o viaţă nouă, la fel ca pământul împrospătat după furtună. Amin.

Epilog
Aici se încheie cele 53 de predici. Aveţi în faţă o comoară pe care nu o puteţi înţelege în totalitate, oricât de mult aţi preţui-o, căci cuvintele Mele au întotdeauna semnificaţii infinite. Nici un individ nu seamănă cu altul. De aceea, şi înţelegerea sa spirituală, oricât de înaltă ar fi, lasă întotdeauna loc pentru o înţelegere superioară.

Cuvântul este ca o sămânţă de muştar, care, atunci când creşte, dezvoltându-se într-o plantă, revelează minune după minune. În mod similar, această carte vă poate revela tot felul de lucruri minunate, ajutându-vă să progresaţi pe calea evoluţiei spirituale.

De aceea, citiţi în fiecare duminică predica aferentă şi sărbătoriţi – măcar voi, în mijlocul miilor de oameni – duminica ca zi de odihnă într-un mod demn de Mine şi de voi!

În acest fel, pacea şi mulţumirea vor coborî în sufletele voastre. Din când în când, veţi descoperi cât de mult se potriveşte o predică sau alta cu circumstanţele în care vă aflaţi, restabilind astfel echilibrul spiritual în fiinţa voastră, lucru care nu ar fi fost posibil în alte condiţii.

Orice om trebuie să aibă o sursă de alinare! Lumea şi complicaţiile vieţii familiale şi sociale îi spulberă de multe ori speranţele deşarte, lăsându-l dezamăgit. Şi unde ar putea găsi omul împovărat o alinare mai mare decât în cuvintele rostite de Mine?

Copiii Mei! Fiecare nouă zi vine cu propriile ei necazuri, fiecare nouă săptămână aduce mai degrabă amărăciune decât lucruri vesele. În această lume dură, unde ar putea găsi micuţa floare a credinţei şi iubirii faţă de Mine alinarea şi sprijinul de care are nevoie dacă nu în propriile Mele Cuvinte, pe care Tatăl vostru preaplin de iubire vi le-a adresat încă de acum 2000 de ani?

Tot ce v-am spus în această carte este cuprins în Biblie, dar miopi cum sunteţi, voi nu recunoaşteţi lumina care străluceşte în textul sacru. De aceea, M-am decis să mai ridic puţin vălul. Sărmanii Mei copilaşi, de ce priviţi neconsolaţi în zare, către cerul albastru, când adevăratul cer spiritual se află atât de aproape de voi, în inimile voastre? Citiţi aceste predici, prefaţate de câte un citat din Evanghelie, şi meditaţi asupra lor; foarte curând, veţi descoperi astfel lumina şi căldura care emană din aceste Cuvinte ale Tatălui preaplin de iubire. Chiar dacă adesea voi veţi lua aceste cuvinte la inimă si vă veţi simţi uneori speriaţi în sinele vostru, văzând cât de departe sunteţi încă de destinaţie, de ceea ce credeaţi că aţi realizat de multă vreme, mângâiaţi-vă cu ideea că orice greşeală poate fi corectată de îndată ce este cunoscută. Dacă o predică sau alta v-a dezvăluit o asemenea greşeală pe care o faceţi, mulţumiţi-Mi pentru că v-am atras atenţia asupra ei. Va depinde apoi numai de voi să evitaţi în continuare această greşeală, pe care până atunci nici măcar nu o consideraţi ca atare.

Cuvintele pe care le veţi găsi în această carte vă vor oferi tot timpul alinare şi pace, chiar dacă nu întotdeauna instantaneu. Vor acţiona însă ca stimulente şi vă vor învăţa cum puteţi atinge starea de pace.

Scopul acestor predici este să vă ajute să Mă descoperiţi pe Mine, să îmi înţelegeţi Cuvintele şi să vă cunoaşteţi pe voi înşivă, din ce în ce mai bine; căci o eternitate întreagă nu ar fi suficientă nici măcar pentru a explica cele două porunci ale iubirii, ca să nu mai vorbim de restul Creaţiei…

Cât despre tine, dragul Meu scrib, ţi-ai îndeplinit misiunea cu multă perseverenţă, deşi nu te-ai bucurat întotdeauna de cele mai bune condiţii. Multe furtuni exterioare şi interioare te-au făcut adeseori să te clatini, dar bucură-te, căci ţi-am trimis aceste încercări numai ştiind că cel mai bun remediu este întotdeauna cel amar!

Promisiunea pe care ţi-o adresez este că te vei vindeca. În plus, prin cuvintele pe care le-ai aşternut în această carte îi vei ajuta şi pe alţii să se vindece, apropiindu-se de cunoaşterea de sine. Ai realizat astfel două lucruri în una şi aceeşi muncă. Ai scris această carte în circumstanţe dificile, din care se vor naşte însă multe binecuvântări, şi le-ai dăruit celorlalţi oameni o lucrare sublimă, a cărei lectură va revărsa asupra lor o mare pace, îndeosebi în momentele lor de tulburare. Astfel, ţi-ai îndeplinit cu cinste sarcina.

Generaţia prezentă şi cele viitoare vor descoperi în această carte secretul mai bunei înţelegeri a misiunii lor pe Pământ, dar şi a destinaţiei finale. În acest scop, vă binecuvântez pe toţi, oriunde v-aţi afla! Amin.