Preot Prof dr. Adrian gabor relaţii Biserică Stat

HE VII.

591 Epist. LI, 2, PL, col.1160.

592 Epistola LI, 14, PL 16, col.1163: „Multifarie Deus noster admonet signis caelestibus”. J.R. PALANQUE, Saint Ambroise..., Append.III, n^o39.

593 J.R. PALANQUE, Saint Ambroise..., p.235.

594 Ibid., p.237.

595 Epistola LI, 15, PL, col.1163.

596 Ibid., col.1164.

597 J.R. PALANQUE, Saint Ambroise..., p.244.

598 RUFIN XI, 19.

599 Angelo PAREDI, Saint Ambroise. His Life and Times, translated by M. Joseph Costelloe S.J., University of Notre Dame Press, 1964, p.395 sq.

600 J.R. PALANQUE, Saint Ambroise..., p.249.

601 CTh IX, 40, 13: Impp. Gratianus, Valentinianus et Theodosius AAA. Flaviano praefecto praetorio Illyrici et Italiae: „si vindicari in aliquos severius contra consuetudinem pro causae intuitu iusserimus, nolumus statim eos aut subire poenam aut excipere sententiam, sed per dies XXX super statu eorum sors et fortuna suspensa sit. Reos sane accipiat vinciatque custodia et excubiis sollertibus vigilante observet”. Dat. XV kal. Spt. veronae Antonio et Syagrio conss cf. J.R. PALANQUE, Saint Ambroise..., p.230; Biondo BIONDI, Il diritto romano cristiano..., 3, p.452 et sq.; E. STEIN, Histoire du Bas-Empire, I, I, p.209; Giulio VISMARA, art.cit., p.262.

602 AMBROISE, De obitu Valent.; Idem, Epist. LIII, în PL 16, col.1165-1167.

603 Idem, Epist. LXI, PL, col.1186-1188.

604 Idem, Epist. LXII, PL, col.1188.

605 Idem, De obitu Theod., în PL 16, col.1386 et sq.

606 DS X, Paris, 1980, col.1525 et sq.

607 Pierre De LABRIOLLE, Les débuts du monachisme, în FLICHE-MARTIN, III, p.301. A se vedea A. PIGANIOL, L’Empire chrétien, pp.375-381.

608 E.A. JUDGE, The Earlist Use of Monachos (P. Coll. Youtie 77) for ”Monk” and the Origins of Monasticism, în JAC 20, 1977, pp.72-89; Pierre MARAVAL, Le monachisme oriental, în HC II, p.719 et sq.

609 Benoît GAIN, L'Eglise de Cappadoce au IV^e siècle d’après la correspondance de Basile de Césarée (330-379), Roma, 1985, pp.128-129.

610 Pierre MARAVAL, loc.cit.

611 Jean GRIBOMONT, La naissance et développements du monachisme chrétien, în DS X, col.1536; A. PIGANIOL, op.cit., pp.414-420; A. GUILLAUMONT, Aux origines du monachisme ancien: pour une phénoménologie du monachisme, abbaye de Bellefontaine, 1979; J. GAUDEMET, L'Eglise en l’Empire romain, ed.1990, pp.193-211; Idem, L’Eglise et Cité. Histoire du droit canonique, Paris, 1994, pp.89-94; J.M. BLAZS-QUEZ, El monacato de los siglos IV, V, VI como contracultura civil y religiosa; J. BIARNE, Le temps des moines d’après les premières règles monastiques d’Occident IV^e - V^e siècles. Le Temps chrétien, Paris, 1984, pp.99-128.

612 Jean GAUDEMET, L'Eglise en l’Empire Romain, p.192; Idem, L'Eglise et Cité..., pp.90-91.

613 P. CANIVET, Le monachisme syrien selon Théodoret de Cyr, Paris, 1977. A se vedea pentru monahismul sirian: Pierre MARAVAL, art.cit., p.730 et sq.; A.J. FESTUGIERE, Antioche païenne et chrétienne..., pp.245-401; Joseph PATRICH, Palestian Desert Monasticism. The Monastic Systems of Chariton, Gerasimus and Sabas, în Cristianesimo nella storia, XVI, 1, 1995, pp.1-9.

614 Gilbert DAGRON, Les moines et la ville. Le monachisme à Constantinople jusqu’au concile de Chalcédoine (451), în Traveaux et Mémoires, 4, Paris, 1970, p.229; Pierre MARAVAL, art.cit., p.737; Gilbert DAGRON, loc.cit., pp.231-239. A se vedea şi G. DAGRON, loc.cit., p.248, 262; J. GAUDEMET, L'Eglise en l’Empire romain, pp.192-193; Benoît GAIN, L'Eglise de Cappadoce au IV^e siècle d’après la correspondance de Basile de Césarée (330-379), p.123 sq.

615 Jean GAUDEMET, L’Eglise et Cité..., p.92; R. LORENZ, Die Anfänge des abendländischen Mönchtums im 4 Jahrhundert, în ZKG 77, 1966; J. FONTAINE, L’ascètisme chrétien în la littérature gallo-romaine d’Hilaire à Cassien, La Gallia Romana, în Atti... Acc. naz. dei Lincei, 1971, pp.87-115; Idem, L’aristocratie occidentale devant le monachisme aux IV^e et V^e siècles, în Riv. di storia letteratura religiosa, 15, 1979, pp. 28-53; Jacques BIARNE, Moines et Rigoristes en Occident, în HC II, p.747 et sq.; Adalbert De VOGÜE ne oferă cea mai interesantă lucrare asupra monahismului occidental pentru această perioadă: Histoire littéraire du mouvement monastique în l’antiquité, Première partie: Le monachisme Latin. De l’Itinéraire d’Egérie à l’éloge funèbre de Népotien (384-396), Paris, vol.1, 1991, vol.2, 1993.

616 Emilian POPESCU, Chrystianitas Daco-Romana. Florilegium Studiorum, Bucureşti, 1994, VIII. Brétanion, Géronte (Gerontius-Terentius) et Théotime I, Trois grandes figures de Tomi aux IV^e-V^e siècles, pp.118-119.

617 Jean GRIBOMOT, art.cit., Monachisme et culture, col.1545.

618 Jacques FONTAINE, L’Aristocratie Occidentale devant le monachisme aux IV^ème et V^ème siècles, în Rivista di Storia e Letteratura religio, Firez, XV, 1, 1979, p.28.

619 PRUDENCE, Perist. I, 34: „Caesaris vexilla linquunt, eligunt signum crucis” cf. Jacques FONTAINE, art.cit, p.34.

620 AMBROISE, Epist. LVIII à Sabinus, PL 16, col.1178c et sq. A se vedea Jacques FONTAINE, art.cit., pp.33-34.

621 Pierre DE LABRIOLLE, art.cit., în FLICHE-MARTIN, III, p.355.

622 Dom GOUGAUD, Les critiques formulées contre les premiers moines d’Occident, în Revue Mabillon, XXIV, 1934, pp.145-163; Y.M. DUVAL, Bellérophon et les ascètes chrétiens, Melancholia ou otium?, în Caesarodunum, II, 1968, pp.183-190.

623 JULIEN, Epist. LXXXIX, b, éd. BIDEZ, p.155.

624 Oratio, II, 32 cf. LABRIOLLE, loc.cit.

625 R. VAN LOY, Le „Pro Templis” de Libanius, în Byz. VIII, 1933, p.8; Paul PETIT, Sur la date du „Pro Templis” de Libanius, în Byz. XXI, 1951, p.192.

626 Ibidem.

627 Vie des Sophistes, édit. BOISSONADE, p.472 cf. Pierre DE LABRIOLLE, art.cit., p.356.

628 cf. EUNAPE, Fragm. Hist. Grae., n°55, t.IV, p.38. A se vedea Pierre DE LABRIOLLE, La réaction païenne..., p.367.

629 RUTILIUS, Itiner., v.439 à 452. A se vedea Pierre DE LABRIOLLE, art.cit., în FLICHE-MARTIN, III, p.356.

630 In Mt. Hom., VIII. A se vedea şi P.E. LEGRAND, Saint Jean Chrysostome. Contre les détracteurs de la vie monastique. Exhortations à Théodore, Paris, 1933.

631 PG 47, col.319-386. A se vedea QUASTEN III, p.649.

632 Pierre DE LABRIOLLE, art.cit., în FLICHE-MARTIN, III, p.358.

633 JERÔME, Epist. XLV, 4.

634 Ibidem, XXXVIII, 5.

635 AMBROISE, Epist. LVIII, 5.

636 SALVIEN, De gubernatione Dei, VIII, IV, p.19 şi sq. A se vedea Pierre DE LABRIOLLE, art.cit., în FLICHE-MARTIN, III, p.359.

637 AMBROISE, Epist. XII, 1, PL 16, col.947B: Lucius ille monachorum et virginum impia caede grassatus.

638 Adalbert DE VOGÜE, Histoire littéraire du mouvement monastique..., I, pp.189-190.

639 BRUNS, II, 14, cf. Adalbert De VOGÜE, Histoire littéraire du mouvement monastique..., I, p.190, la note 204, qui indique entre parenthèses les variantes présentées par J. VIVE, Concilios Visigoticos e Hispano-Romanos, Barcelone, 1963, p. 17: „Si quis de clericis propter luxum vanitatemque praesumptam de officio suo sponte discesserit ac se velut observantiorem legis in monacho videri (videre) voluerit esse quam clericum, ita de ecclesia repellendum ut (erit) nisi rogando atque observando plurimis temporibus satisfecerit, non recipiatur”.

640 Adalbert De VOGÜE, loc.cit., p.191.

641 A. DE VOGÜE, loc.cit., p.193.

642 GREGOIRE DE NAZIANZE, Epist. 77, 1, éd. GALLAY, I, p.95; Gilbert DAGRON, Le monachisme à Constantinople jusqu’au concile de Chalcédoine, p.262.

643 EPIPHANE, Panarion, 80; EPHREM, Contra Haereses, Madrasa 22 cf. Pierre MARAVAL, Le monachisme oriental, în HC II, p.738.

644 Pierre MARAVAL, loc.cit., p.739. A se vedea şi Jean GRIBOMONT, Le dossier des origines du messalianisme, în Epectasis, „Mélanges patristiques offerts au cardinal Jean Daniélou”, Beauchesne, 1972, pp.611-625.

645 IERONIM, Adversus Iovinianum, I, III. A se vedea Pierre DE LABRIOLLE, art.cit., în FLICHE-MARTIN, III, pp.361-362.

646 Charles PIETRI, L’Etablissement de l'Eglise sous Théodose..., în HC II, p.412.

647 PRISCILLIEN, Tractatus VI, 93; III, 56, 59, 66 et 70-72; VIII, 119; Charles PIETRI, loc.cit., p.415.

648 H. CHADWICH, Priscillian of Avila. The Occult and the Charismatic in the Early Church, Oxford, 1976, pp.77-79 cf. Charles PIETRI, loc.cit.

649 Pierre DE LABRIOLLE, Morale et Spiritualité, în FLICHE-MARTIN, III, p.385.

650 Tractatus, I, 36; V, 83 et 87; VI, 97; IV, 77-78; V, 87; VI, 110-111; VII, 113, 115 la H. CHADWICH, op.cit., pp.90-100. A se vedea şi Charles PIETRI, loc.cit., p.416.

651 CTh XII, 1, 63 şi A. DE VOGÜE, loc.cit., p.189.

652 IERONIM, Chronicon, éd. R. HELM, GCS Eusebius, t.VII, p.284, 3-4: „Valens lege data ut monachi militarent, nolentes fustibus iussit interfici”. A se vedea A. PIGANIOL, L’Empire chrétien..., p.380; A. DE VOGÜE, Histoire littéraire du mouvement monastique, I, p.83.

653 CTh XVI, 2, 20 şi A. DE VOGÜE, Histoire littéraire du mouvement monastique..., I, p.84.

654 IERONIM, Epist. 52, 6 (en 394): clerici et monachis. AMBROZIE, Epist. 18, 13, parle seulement des sacerdoes et ministri.

655 AMBROZIE, Epist. LXI, 27, PL 16, col.1120.

656 CTh XVI, 3, 1: „Quicumque sub professione monachi repperiuntur, deserta loca et vastas solitudines sequi adque habitare iubeantur”. A se vedea J. GAUDEMET, L'Eglise en l’Empire romain..., p.199.

657 CTh XII, 1, 63; XVI, 2, 20 şi Adalbert DE VOGÜE, Histoire litérraire du mouvement monastique, I, p.82, n.5.

658 Adalbert DE VOGÜE, op.cit., II, Paris, 1993, p.243.

659 CTh XVI, 3, 2 şi A. DE VOGÜE, op.cit., p.245. O altă lege din 9 aprilie 372 interzice călugărilor şi clericilor să intervină pe lângă autorităţi pentru a fi suspendate execuţiile criminalilor cărora legea le interzicea dreptul de apel. cf. CTh XI, 36, 31. Vezi şi Jean GAUDEMET, Eglise et Cité, p.94.

660 Luce PIETRI, Une nouvelle chrétienté, Chap.I, L’organisation d’une société cléricale..., în HC II, p.566.

661 Munera sordida erau prestaţiile personale pentru întreţinerea drumurilor şi a podurilor, repararea edificiilor publice, etc. cf. J. GAUDEMET, L’Eglise en l’Empire..., p.313.

662 CTh XI, 16, 15. A se vedea Jean GAUDEMET, L’Eglise en l’Empire..., p.312. Munera extraordinaria desemnau contribuţiile excepţionale.

663 A se vedea Périclès-Pierre JOANNOU, La législation impériale..., p.49 et 133.

664 Luce PIETRI, art.cit., p.566.

665 Const. Sirmond., 3. A se vedea J.R. PALANQUE, în FLICHE-MARTIN III, p.521; Luce PIETRI, art.cit., p.567.

666 J.R. PALANQUE, loc.cit., p.522.

667 cf. HEFELE-LECLERQ, I, 2, pp.783-784.

668 CTh XI, 39, 8. În anul 385-386, el autorizează mărturia preotului, dar interzice supunerea la tortură. cf. CTh XI, 39, 10.

669 cf. CTh IX, 40, 15 (19 mars).

670 Despre azil a se vedea: F. MARTROYE, L’asile et la législation impériale du IV^e au V^e siècle, în Mémoires de la Société Nationale des Antiquaires de France, V, 1915-1918, pp.159-246; P. TIMBAL DUCLAUX DE MARTIN, Le droit d’asile, thèse, Paris, 1939; Biondo BIONDI, Il dirrito romano-cristiano, I, pp.387-390; J. GAUDEMET, L’Eglise en l’Empire..., pp.282-287.

671 HEFELE-LECLERQ, I, 2, can.7, pp.784-786.

672 CTh IX, 45, 1 (18 octobre 392). A se vedea F. MARTROYE, art.cit., pp.171-172.

673 J.R. PALANQUE, loc.cit., p.521.

674 J. GAUDEMET, L’Eglise en l’Empire..., p.687.

675 Despre cultul martirilor a se vedea: H. DELEHAYE, Les origines du culte des martyrs, Bruxelles, 2^e édition, 1933; A. GRABAR, Martyrium. Recherches sur le culte des reliques et l’art chrétien antique, 2 vol., Paris, 1943-1946; Benoît GAIN, L’Eglise de Cappadoce au IV^e siècle...; Peter BROWN, Le culte des saints. Son essor et sa fonction în la chrétienté latine, traduit par Aline Rousselle, Paris, 1984.

676 Pierre DE LABRIOLLE, La réaction païenne..., pp.420, 432 şi FLOCA pp.380 et 413.

677 cf. AMBROISE, Epist. 22, PL 16, col.1019 et sq. A se vedea J. GAUDEMET, loc.cit., p.689.

678 XXXVIII, 36, CSEL 41, 585.

679 Pierre DE LABRIOLLE, Morale et spiritualité, în FLICHE-MARTIN, III, p.379.

680 CTh IX, 17, 7 (26 février 386): „Humatum corpus nemo ad alterum locum transferat; nemo martyrem distrahat,nemo mercetur. habeant vero in potestate, şi quolibet in loco sanctorum est aliquis conditus, pro eius veneratione quod martyrium vocandum sit addant quod voluerint fabricarum”.

681 H.t., 6 = CJ, 1, 2, 2 (381).

682 CTh X, 10,12 (26 oct. 380); X, 10, 13 (31 janvier).

683 Ibidem IX, 38, 6 (21 juillet 381); IX, 38, 7 (22 mars 384); IX, 38, 8 (25 février 385); S. 8 (20 février 386).

684 CTh II, 8, 18 (3 nov. 386) et II, 8, 19 (7 août 389).

685 Ibidem, XV, 7, 12 şi Périclès-Pierre JOANNOU, La législation impériale..., p.89.

686 Vezi Canoanele 16 şi 17 ale sinodului de la Ancira, cf. FLOCA, p.191. A se vedea CSP, p.68, Can.17: „De his qui in pecudes vel in masculos aut olim putrefacti sunt aut hactenus hoc vitio corrumpuntur”.

687 Canoanele 7 şi 62 ale Sfântului Vasile cel Mare şi Canonul 4 al Sfântului Grigorie de Nyssa, cf. FLOCA, pp.347, 380, 408-410. A se vedea CPG, p.147, Canonul LXII al Sfântului Vasile cel Mare.

688 V. GROSSI, art. Hérésie-Hérétique, în DECA I, p.1136 prezintă o analiză asupra termenului „erezie”. Revista Connaissance des Pères de l'Eglise, Editions Nouvelle Cité, n°60, décembre 1995, dedică numărul respective problematicii ereziilor. A se vedea: Alain LE BOULLUEC, L’Emergence de la notion d’hérésie, pp.8-11; Jacques FANTINO, L’hérésie selon Irénée de Lyon, pp.12-14; Daniel A. BERTRAND, La réfutation de toutes les hérésies ou le système des systèmes, pp.15-18; Aline POURKIER, Un grand hérésiologues: Epiphane de Salamine, pp.19-23.

689 Georges CRONTZ, La lutte contre l’Hérésie en Orient jusqu’au IX^e siècle. Pères, Conciles, Empereurs, Thèse pour le doctorat, Paris, 1933, p.9.

690 JEAN GAUDEMET, L’Eglise en l’Empire romain..., p.598.

691 AMBROZIE, In Ps. 118, 13, 6.

692 TERTULIAN, Praescr. 16, 2.

693 CYPRIEN, De unitate, 4; Epist. 55, 24.

694 AUGUSTIN dedică episcopului donatist Vincent o Epistolă, 93, care este considerată un document istoric esenţial în privinţa atitudinii Bisericii faţă de erezie. Vezi V. GROSSI, art.cit., p.1139.

695 Les Conciles..., II, 1, pp.90-91.

696 CTh XVI, 1, 2.

697 CTh XVI, 5, 28 (395 sept. 3), lege dată de Arcadius şi Honorius lui Aurelianus, proconsulul Asiei: „Haereticorum vocabulo continentur et latis adversus eos sanctionibus debent subcumbere, qui vel levi argumento iudicio catholicae religionis et tramite detecti fuerint deviare...”.

698 Aline POURKIER, Hérésiologie chez Epiphane de Salamine, Paris, 1992, p.21.

699 Primul ereziolog a fost Sfântul Justin Martirul şi Filozoful. A se vedea C. GIANOTTO, Hérésiologues, în DECA I, p.1139 şi Alain LE BOULLUEC, La notion d’hérésie în la littérature grecque II-III^e siècles, Etudes Augustiniennes, 2 vol.: I. De Justin à Irénée, II. Clément d’Alexandrie et Origène, Paris, 1993.

700 Aline POURKIER, op.cit., pp.29-30.

701 AUGUSTIN, Epist.222. A se vedea PL 12, col.1111-1302. A se vedea pentru Augustin G. BARDY, Le „De haeresibus” (de Saint Augsutin) et ses sources, în Miscell. Augustiniana, Rome, 1931, II, pp.397-416.

702 QUASTEN IV, p.183.

703 Ibidem, p.184.

704 Jean GOUILLARD, L’hérésie în l’Empire byzantin des origines au XII^e siècle, în Travaux et Mémoires, 1, 1965, pp.300-301.

705 Fondatorul ereziei era preotul Bonosius, viitor episcop de Sardica, în Iliria, la sfârşitul secolului IV. Totuşi, se vor întâlni bonosieni până la sfârşitul secolului VI. Vezi G. BARDY, Bonosiens, în DHGE IX, Paris, 1937, col.1093-1094; M.G. MARA, Bonose, în DECA II, p.383.

706 Novaţienii formau o Biserică schismatică condusă de Novaţian, un preot roman din secolul III, devenit antipapă după alegerea lui Corneliu ca episcop al Romei. A se vedea: EPIPHANE, Pan. 59, 1, 2 în GCS 31, p.364, 3-4; R. JANIN, Les Novatiens orientaux, în Echos d’Orient, 1929, pp.385-397; QUASTEN II, pp.253-277; R.J. SIMONE, Novatiens (schisme des), în DECA II, pp.1779-1781; N.J. VOGT, Novatien, în DECA II, pp.1777-1779.

707 cf. EPIPHANE, Haeres. LXXI, 3, în PG XLII, col.572 şi G. BARDY, Photin de Sirmium, în DTC VI, Paris, 1935, col.1532-1536.

708 Pierre DE LABRIOLLE, Les Sources de l’histoire du montanisme, Paris, 1913; Heinrich BACHT, Montanisme, în DS X, Paris, 1980, col.1670-1676; A. STROBEL, Das heilige Land des Montanisten, Berlin, 1980; B. ALAND, Montan-Montanisme, DECA II, pp.1673-1675.

709 QUASTEN III, pp.287-289.

710 Aline POURKIER, op.cit., pp.366-377.

711 M. SIMONETI, Sabelius-Sabeliens, în DECA II, pp.2205-2206.

712 Ibidem, p.303; Georges BLOND, L’”Hérésie” encratite vers la fin du quatrième siècle, în Travaux et Recherches, Paris, 1944, p.166; Aline POURKIER, L’Hérésiologie chez Epiphane de Salamine, pp.104-105; Benoît GAIN, L’Eglise de Cappadoce..., p.367, la note 44.

713 Despre Eunomius: QUASTEN III, pp.435-438; M. SIMONETTI,