Prezentarea monografiei



Yüklə 445 b.
tarix15.09.2018
ölçüsü445 b.



Prezentarea monografiei

  • Prezentarea monografiei

  • „PROMOVAREA PRODUCŢIEI ŞTIINŢIFICE PRIN DEPOZITE DIGITALE”,

  • de Angela REPANOVICI

  • Editura Academiei Române, 2010

  • Raportor Elena Ungureanu



Ce înseamnă?

  • DEPOZIT DIGITAL e sinonim cu:

  • ARHIVĂ DIGITALĂ electronică;

  • PROIECT Open access;

  • BIBLIOTECĂ electronică;

  • INSTRUMENT BIBLIOMETRIC electronic;

  • Etc.



Aşadar,

  • titlul de mai sus:

  • „PROMOVAREA PRODUCŢIEI ŞTIINŢIFICE PRIN DEPOZITE DIGITALE”

  • mai poate fi “tradus” prin promovarea articolelor ştiinţifice, monografiilor, brevetelor, altor publicaţii ale cercetătorilor prin intermediul arhivelor/ instrumentelor/depozitelor bibliometrice.



Motto (bun şi pentru IBN!)

  • Din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului a Naţiunilor Unite, art. 19:

  • “Oricine are dreptul la opinie şi la exprimare deschisă. Acest drept include libertatea de a promova o opinie fără niciun fel de îngrădire şi de a căuta, a primi şi a comunica informaţii şi idei prin orice mijloace şi fără niciun fel de constrângere – p. 28

  • Dar, se pare că Internetul nu va mai fi liber!!!



Unde plasăm mottoul



22 de semnături împotriva Internetului liber

  • Activişti din lumea digitală îndeamnă populaţia să se opună semnării actului, comparat cu SOPA. (Stop Online Piracy Act) este o nouă lege propusă de politicienii americani ) În ciuda celor 22 de semnături, actul nu va intra în vigoare dacă nu va primi acordul Parlamentului European în iunie anul acesta. Doar cinci ţări din Uniunea Europeana nu au semnat Tratatul ACTA (The Anti-Counterfeiting Trade AgreementTratatul Comercial impotriva Produselor Contrafacute – Торговое соглашение по борьбе с контрафакцией). În toată lumea, mii de demonstranţi au ieşit în stradă pentru a demonstra impotriva actului. Ţările care au semnat tratatul sunt: Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, Danemarca, Finlanda, Franţa, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Lituania, Letonia, Luxemburg, Malta, Polonia, Portugalia, România, Slovenia, Spania, Suedia şi Marea Britanie. La 1 octombrie 2011 ACTA a mai fost semnată de Australia, Canada, Japonia, Coreea de Sud, Maroc, Noua Zeelandă, Singapore şi Statele Unite.

  • Ceaţa de deasupra controversatului tratat ACTA începe să se ridice. E aproape utopic ce se doreşte: o poliţie privată care să ne urmărească 24 de ore din 24.



Proprietatea intelectuală şi lupta împotriva pirateriei



Articolele ştiinţifice

  • Articolele ştiinţifice sunt un TEZAUR.

  • Pentru comunităţile ştiinţifice şi tehnologice, publicarea lor prin acces deschis face posibilă unificarea literaturii cu textul integral într-un SINGUR SPAŢIU INFORMAŢIONAL (articolele cu acces deschis sunt imediat depozitate în spaţii publice cu texte integrale).



Accesul deschis /open access

  • Accesul deschis este accesul on-line, imediat şi permanent la textul întreg al articolelor de cercetare pentru oricine, în toată reţeaua globală”.

  • „Scopul principal al accesului deschis este eliminarea monopolului editorilor asupra publicării lucrărilor ştiinţifice” – p. 14



Documente fondatoare

  • Budapesta – Institutul pentru o Societate Deschisă – 2001

  • Iniţiativa de la Budapesta pentru acces deschis, 2002, care defineşte:

  • ACCESUL DESCHIS este accesul on-line nerestricţionat la literatura ştiinţifică, pe care autorii doresc să o facă publică fără a avea pretenţia de a fi remuneraţi.

  • Documentul Berlin Declaration on Open Access to Knowledge in the sciences and Humanities – octombrie 2003



Compatibilitatea AD

  • Accesul deschis este compatibil cu:

  • drepturile de autor,

  • cu veniturile (chiar profit),

  • imprimarea,

  • conservarea,

  • prestigiul,

  • avansarea în carieră,

  • indexarea etc.

  • Principala diferenţă este că facturile nu sunt plătite de cititori şi, prin urmare, nu funcţionează ca bariere ale accesului – p. 15.



Articolele ştiinţifice – cu sau fără onorarii?

  • Majoritatea revistelor academice nu plătesc autorii pentru articolele publicate.

  • Cercetătorii scriu articole în reviste, deoarece promovarea cunoaşterii în domeniile lor reprezintă o cale de avansare a carierei lor. Ei scriu pentru impact, nu pentru bani. – p. 15

  • Întrebarea noastră ar fi: de ce nu şi pentru BANI?

  • Mediul digital conectează miliarde de oameni, inclusiv milioane de cercetători” – p. 16



Efect final – creşterea impactului şi a vânzărilor

  • „Accesul deschis la literatura valoroasă, precum monografii sau romane, este posibil imediat ce autorii permit accesul la ea. Din cauză că aceştia se tem că-şi vor pierde veniturile, consimţământul lor este foarte greu de obţinut.

  • http://www.legi-internet.ro/index.php?id=63

  • Ei ar trebui convinşi că beneficiile accesului deschis vor mări valoarea venitului lor sau că accesul deschis va determina o creştere netă a vânzărilor.



Dreptul de autor

  • Legea 8/1996 fixează termenele de protecție ale drepturilor de autor în conformitate cu legislația UE, adică la:

  • 70 de ani de la aducerea la cunoștința publică a operelor colective (art. 28) sau a operelor publicate fără indicarea autorului sau a celor publicate sub pseudonim, iar autorul nu a fost identificat în cei 70 de ani de la publicare (art. 26 (1));

  • 70 de ani de la moartea autorului, indiferent când a fost adusă opera la cunoștința publică (art. 25).

  • 25 de ani de la aducerea la cunoștința publică a operelor postume, a căror durată de protecție de 70 de ani de la moartea autorului a expirat.

  • Legea a fost modificată prin Legea nr. 285/2004, Ordonanța de Urgență 123/2005 și Legea 329/2006, fără a fi modificate termenele.



Acte normative în RM

  • În Republica Moldova nu există un act normativ special cu privire la protecţia drepturilor de autor în resursa deschisă Internet. Protecţia juridică a drepturilor de autor în Internet este asigurată prin intermediul actelor normative de bază:

  • • Legea privind dreptul de autor şi drepturile conexe,

  • • Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale,

  • • Convenţia mondială cu privire la dreptul de autor din 1952,

  • • Acordul OMPI privind dreptul de autor,

  • • dispoziţiile Codului penal şi administrativ etc.



De ce nu sunt plătiţi autorii de articole

  • „Revistele academice nu plătesc autorii pentru articole şi nu au făcut acest lucru nici începând cu prima revistă lansată la Paris în 1665” (Guedon, 2009) (p. 16) Revistele s-au împuţinat pentru că necesitau mult mai mult timp de realizare decât o carte.

  • Pentru cititori, revistele erau mai bune decât cărţile deoarece:

  • ofereau informaţii rapide despre munca recentă a altor autori,

  • Pentru autori: pentru că diseminau rapid cunoştinţe noi;

  • pentru că ofereau prioritate autorului faţă de alţi oameni de ştiinţă, care deja lucrau la aceeaşi problemă;

  • Pentru că ofereau autorilor dreptul de a beneficia de o publicare rapidă a muncii lor.

  • „ Deoarece autorii erau răsplătiţi în acest mod puternic şi inegalabil, aceştia au acceptat că revistele nu-şi permiteau să-i plătească pentru munca lor. Cu timpul, veniturile revistelor au crescut, dar autorii au continuat tradiţia de a scrie articole nu pentru bani, ci pentru impact.” – p. 17



Avantajul Internetului

  • „Accesul deschis a fost fizic şi economic imposibil în era tiparului, chiar dacă titularul dreptului de autor dorea acest lucru.” – p. 17

  • Până în anii ’70 preţurile de tipărire erau chiar accesibile. Însă în 1986 preţurile au crescut de 4 ori. Din fericire, a apărut Internetul, pentru a oferi o alternativă – p. 17 Din nefericire, Internetul începe să fie tot mai controlat.

  • Accesul deschis creşte odată cu extinderea informaţiilor. ... Nici cele mai bogate biblioteci din lume nu-şi mai permit luxul sa achiziţioneze toate resursele informaţionale importante din toate domeniile. – p. 17

  • „Însăşi criza preţurilor este doar un factor al dezvoltării accesului deschis. Chiar dacă cercetătorii nu vor adera la accesul deschis în schimbul taxelor de acces pe care nu şi le permit, o vor face pentru a profita de avantajul Internetului ca tehnologie de actualitate, pentru a face schimb de informaţii instantaneu, cu o audienţă la nivel mondial, fără niciun cost, în formă digitală ce poate fi uşor de prelucrat, descărcat, diseminat” – p. 17



WWW – distribuitor al accesului deschis

  • „Cele mai multe materiale cu acces deschis în acest context sunt distribuite prin intermediul World Wide Web.” – p. 19, iar www înseamnă hypertext.

  • Revistele cu acces deschis sunt rentabile din punct de vedere economic, deoarece costurile reale de evaluare, pregătirea manuscrisului şi diseminarea accesului deschis sunt CONSIDERABIL mai mici decât preţurile pe care în prezent le plătim pentru abonamentul la o revistă” – p. 18

  • Unii editori ai revistelor cu acces deschis sunt non-profit şi alţii sunt pro-profit. Revistele cu acces deschis îşi plătesc facturile, precum fac posturile de televiziune şi radio – p. 18



Proiecte open access (trebuie refacut!)

  • DOAJ – Directory of Open Access Journals – repertoriul jurnalelor cu acces deschis

  • 20 000-25 000 de reviste revizuite din toată lumea, pe domenii, în toate ţările şi în toate limbile – p. 18, p. 45. Are 18 jurnale româneşti înregistrate în această bază de date – Buletinele Universităţilor Iaşi, Oradea, Craiova etc. – p. 45-46

  • Proiectul ROAR – Registry of Open ACCESS Repository; Proiectul Harta Depozitelor digitale; DRIVER - Networking European Scientific Repositories

  • Sistemele Archimede, ARNO, CDSware, Dspace, Eprints, Fedora, i-Tor, MyCoRe şi OPUS; SHERPA-Securing a Hybrid Environment for Research Preservation and Access (Sherpa – 2007)

  • Manageri locali: RoMEO – Publisher’s copyright & archiving policies; JULIET – Research funders archiving mandates and guidelines; OpenDOAR – worldwide Directory of Open access Repositories;SHERPA Search – simple full-text search of UK repositories. – p. 33

  • În OpenDOAR România este una dintre puţinele ţări care nu a dezvoltat niciun depozit instituţional, în schimb este prezentă Republica Moldova – depozitul ei cuprinde tezele de doctorat susţinute în RM în acces deschis. http://www.opendoar.org/find.php?cID=141&title=Moldova



DOAJ – Repertoarul jurnalelor în acces deschis



CNAA în OpenDOAR



http://maps.repository66.org/



Repartiţia, pe continente, a organizaţiilor care dezvoltă depozite digitale



Schema publicării tradiţionale şi a arhivării

  • 1. Autorul scrie un manuscript.

  • 2. Îl trimite la un jurnal.

  • 3. Face pre-print (self-archiving).

  • 4. Peer-review.

  • 5. Schimbările autorului (modificările de text?).

  • 6. Autorul trimite ultima versiune – post-print.

  • 7. Articolul e publicat în jurnal – versiunea publicată. – p. 21



Suporturi ale accesului deschis

  • Există 2 suporturi primare ce permit accesul deschis la articolele de cercetare, la reviste şi arhive. Ceea ce face diferenţa între acestea este faptul că revistele cu acces deschis pot fi evaluate, pe când arhivele nu.

  • Există şi alte suporturi ale accesului deschis, precum siturile web personale, cărţile electronice, forumurile de discuţii, blogurile. – p. 22



Utilizatorii accesului deschis

  • Cercetătorii – în cea mai mare parte.TOŢI cercetătorii beneficiază prin accesul deschis de toate revistele ştiinţifice, lucru pe care nicio bibliotecă nu şi-l poate permite şi care în cele mai multe cazuri achiziţionează doar o parte din acestea – seriale de criză! – p. 24

  • Accesul deschis permite extinderea cercetărilor dincolo de cercul academic. Un asemenea articol poate fi citit de ORICINE – un specialist în domeniu, un cercetător din alt domeniu, un jurnalist, un politician, un pasionat de respectivul domeniu sau un amator – p. 24



SCOPUL accesului deschis – maximizarea impactului

  • Motivul principal, care îi determină pe autori sa-si arhiveze articolele, este MAXIMIZAREA impactului cercetărilor lor. O publicaţie consultată prin acces deschis are mai multe şanse să fie studiată şi citată decât cele în schimbul căreia trebuie să plăteşti un abonament.

  • Cercetătorii sunt plătiţi ca să publice! – „Cu cât articolul este mai des citat, folosit şi accesat de utilizatori, cu atât este mai bine pentru respectiva cercetare, dar şi pentru cariera cercetătorilor”. – p.24



Accesul deschis serveşte intereselor mai multor grupuri:

  • a) Autorilor, indiferent de celebritate, vizibilitate şi impactul lucrării lor;

  • b) Cititorilor – accesul deschis oferă gratuitatea accesului la literatură.

  • c) Bibliotecilor – accesul deschis rezolvă criza preţurilor pentru revistele academice.

  • d) Universităţilor – accesul deschis creşte vizibilitatea facultăţilor şi instituţiilor, reduce cheltuielile pentru reviste şi creează condiţii pentru face schimb de cunoştinţe.

  • e) Revistelor şi editorilor – accesul deschis face articolele mai vizibile, reperabile şi utile – publicitate, nemaivorbind de cititori şi citări. Avantajul de a-şi atrage autorii altor reviste!

  • f) Agenţiilor de finanţare – accesul deschis creşte profitul de pe urma investiţiilor în cercetare, ceea ce face ca rezultatele cercetărilor finanţate să fie disponibile pe scară largă, mult mi uşor de găsit, de reperat şi de utilizat.

  • g) Guvernelor – ca finanţatori ai cercetării, guvernele beneficiază de accesul deschis în toate modurile. Accesul deschis (AD) promovează democraţia prin schimbul de informaţii guvernamentale cât mai rapid şi pe o scară cât mai largă.

  • h) Cetăţenilor – AD le dă posibilitatea să acceseze cercetări revizuite (multe dintre ele nefiind disponibile în bibliotecile publice) şi cercetări pe care le-au susţinut prin plata unor impozite. Îi ajută indirect pe cercetători, fizicieni, traducători, tehnologi şi alţii care se ocupă de cercetări de ultimă oră în beneficiul lor. – p. 25



Procese facilitate cititorilor

  • b) CITITORILOR – accesul deschis oferă gratuitatea accesului la literatură. Literatura on-line gratuită facilitează:

  • căutarea textului integral,

  • indexarea, A atribui un indice de clasificare unui document

  • rezumarea,

  • traducerea,

  • interogarea,

  • conectarea,

  • recomandarea,

  • alertarea şi alte forme de prelucrare şi analiză – p. 24



Contribuabilul plăteşte pentru ştiinţă – trebuie să aibă acces la rezultatele ştiinţei!

  • Unul din argumentele pentru accesul public la literatura ştiinţifică este faptul că aceasta este plătită de contribuabili, care au dreptul de a accesa rezultale pe care le-au finanţat. – p. 26

  • O mare parte din literatura de specialitate este în prezent indisponibilă pentru cei care ar dori să beneficieze de ea. În timp ce nicio bibliotecă nu are abonament la toate jurnalele de care ar trebui să beneficieze, în lumea virtuală toate cercetările publicate pot fi achiziţionate prin intermediul împrumutului interbibliotecar. – p. 26 Dar şi acesta devine o problemă dificil de realizat...



Aplicaţii ale accesului deschis

  • 1. PubMedCentral

  • 2. BioMed Central

  • 3. arXiv.org e-Print archive

  • 4. Depozite instituţionale (Institutional repositories)

  • 5. Depozite pe discipline (Diciplinary repositories)

  • 6. Autoarhivarea (Self-archiving) – p. 29

  • Printre standardele ce permit accesul deschis este The Open Archives Initiative (OAI) ce dezvoltă şi promovează standardele de interoperabilitate ce au ca scop facilitarea distribuţiei eficiente a conţinutului. – p. 29

  • The OAI Metadata harvesting Protocol – p. 30



Obstacole care limitează accesul deschis

  • Tendinţele economice în editarea lucrărilor academice şi creşterea rapidă a preţurilor abonamentelor la reviste AU ERODAT posibilităţile financiare ale bibliotecilor, universităţilor şi institutelor de cercetare, împiedicându-le să achiziţioneze toate publicaţiile necesare în procesul educaţional şi de cercetare. – p. 30



DEFINIŢIA DEPOZITULUI INSTITUŢIONAL DIGITAL

  • DEPOZITUL INSTITUŢIONAL DIGITAL reprezintă o bază deschisă de date, accesibilă pe internet, unde este arhivată toată producţia ştiinţifică a universităţii, cuprinzând:

  • √ proiectele de diplomă,

  • √ dizertaţiile masteranzilor,

  • √ tezele de doctorat ale membrilor universităţii,

  • √ materialul de predare, cursuri

  • √ lucrările ştiinţifice, cărţi, articole

  • √ lucrările conferinţelor organizate de universitate,

  • √ rapoartele de cercetare,

  • √ fişiere de date,

  • √ audio şi video,

  • √ înregistrări instituţionale,

  • √ orice fel de fişier digital. – p. 20

  • √ şi alte materiale pe care universitatea le consideră valoroase şi pot fi puse la dispoziţia membrilor universităţii sau a altor universităţi.



O altă definiţie a DD ???

  • Depozitele digitale (IR) sunt colecţii digitale care stochează şi prezervă producţia intelectuală a comunităţii academice, sunt componenta principală în reforma comunicării academice prin stimularea inovării într-o structură de publicare dezagregată şi indicatori intangibili ai calităţii instituţiilor, crescând vizibilitatea, prestigiul şi valoarea publică. – p.31

  • 2 motive pentru a publica într-un depozit instituţional

  • Cercetările instituţiei vor fi valabile într-o singură bază de date pe internet accesibilă pentru oricine şi de oriunde;

  • Creşterea vizibilităţii şi impactului cercetărilor instituţiei. – p. 32.



Comunicarea academică în cazul publicării pe suport electronic

  • Componentele modelelor comunicării academice sunt:

  • Înregistrarea – stabilirea proprietăţii intelectuale a unei idei, concept sau cercetare;

  • Certificarea – certificarea calităţii unei cercetări şi validitatea ei;

  • Conştientizarea – asigurarea diseminării şi accesibilitatea cercetării, furnizării, oferta unei soluţii prin care cercetătorii pot avea acces facil la noile cercetări şi pot deveni conştienţi de noi cercetări;

  • Arhivarea – prezervarea moştenirii intelectuale pentru folosirea în viitor.

  • Strategia de comunicare a IDSI are nevoie de aceste componente!!!



Scientometria a devenit un instrument fundamental al stabilirii valorii internaţionale a unui om de ştiinţă, a unei universităţi, dar şi în evaluarea statistică a unor rezultate obţinute de o ţară, .... (I. Haiduc, 2001).

  • Scientometria a devenit un instrument fundamental al stabilirii valorii internaţionale a unui om de ştiinţă, a unei universităţi, dar şi în evaluarea statistică a unor rezultate obţinute de o ţară, .... (I. Haiduc, 2001).

  • Scientometria este un domeniu al ştiinţei care se ocupă cu cercetarea mecanismelor de lucru ale cercetării fundamentale, folosindu-se în această activitate socială de metode cantitative, în principal ale statisticii matematice,

  • Evaluarea scientometrică este în fond un subcapitol al ştiinţei scientometriei (T. Brown, 2002).



“Ştiinţele informării”

  • Bibliometrie – Scientometrie – Infometrie (vezi Cuciureanu)

  • Bibliometrie (Pritchard, Nalimov şi Mulchenko, 1969)

  • Primele două au ajuns să fie aproape sinonime, în schimb infometria a luat locul bibliometriei.

  • Infometria este o subcategorie a ştiinţei informaţionale ocupându-se de analize matematico-statistice ale proceselor de comunicare în ştiinţă. În contrast cu definiţia originală a bibliometriei, infometria se ocupă de asemenea de media electronică şi include teme, cum ar fi analiza statistică a textului ştiinţific şi SISTEMULUI HYPERTEXT, circulaţia documentelor în biblioteci, măsurarea informaţiei în bibliotecile electronice, modele pentru producerea şi managementul informaţiei şi aspecte cantitative ale stocării informaţiei.



Bibliometrie şi interdisciplinaritate

  • Bibliometria NU este concepută pentru evaluarea rezultatelor cercetărilor – aceasta o fac experţii, dar nu în ultimul rând cu ajutorul bibliometriei. Informaţie pentru dl Cojocaru!!!!

  • Odată cu creşterea tot mai mare a interdisciplinarităţii în cercetările ştiinţifice şi evaluarea peer review a devenit mai dificilă – p. 60

  • BIBLIOMETRIA – ca un domeniu complet inter-disciplinar – are legături strânse cu domeniile de cercetare şi domeniile de aplicaţii şi servicii. Bibliometria este într-o strânsă legătură cu biblioteconomia. – p. 61



Bibliometria – pentru cine?

  • În anii 90, bibliometria a devenit UNEALTA STANDARD pentru politica ştiinţei şi managementul cercetării. Toate compilaţiile semnificative ale indicatorilor ştiinţifici se bazează pe statistici de publicaţie şi citare şi, de asemenea, pe alte tehnici bibliometrice.

  • Cercetarea bibliometrică are ca scop următoarele grupuri-ţintă (subiecte şi subcategorii ale bibliometriei contemporane):

  • Bibliometria pentru bibliometricieni (cercetare de bază în bibliometrie) – acesta este domeniul de bază al cercetării bibliometrice şi este fondată de granturile uzuale; cercetarea metodologică există în domeniu;

  • Bibliometria pentru disciplinele ştiinţifice (ştiinţa informării) – cercetătorii în disciplinele ştiinţifice de la cel mai mare, dar şi cel mai divers grup de interes în bibliometrie.

  • Bibliometria pentru politica ştiinţei şi management (evaluarea cercetării) – acesta este în prezent cel mai important subiect în domeniu. – p. 61



SCI – un instrument de evaluare cantitativă a ştiinţei

  • Analiza statistică a literaturii ştiinţifice a început în primul sfert al sec. al XX-lea, prin compararea productivităţii ştiinţifice a mai multor ţări, pe baza lucrărilor publicate. Interesul a fost foarte mic. Apariţia în 1963 a bazei de date Science Citation Index (SCI) la Institute for Scientific Information (ISI, Philadelphia, PA, USA) a constituit o cotitură pentru oamenii de ştiinţă şi managerii din întreaga lume, care aveau astfel la îndemână un instrument de evaluare cantitativă pentru studiile privind dezvoltarea ştiinţei.

  • Institutul a început colectarea informaţiilor de la 2300 de reviste – azi – 5000 de reviste din aproape toate domeniile ştiinţei şi care produc cca 90% din noutăţile cu adevărat valoroase pentru progresul ştiinţei şi tehnologiei contemporane. Acestea reprezintă revistele din mainstream journals (curentul principal). Se estimează la 150.000 numărul revistelor ştiinţifice care apar în toată lumea. – p. 61. În afara datelor bibliografice uzuale, SCI procesează REFERINŢELE tuturor lucrărilor publicate în revistele analizate, oferind astfel o posibilitate unică pentru urmărirea propagării informaţiei ştiinţifice şi evidenţiind astfel STRUCTURI RELAŢIONALE (Frangopol P., 2005) – p. 62

  • Productivitatea în lucrări ştiinţifice publicate de un om de ştiinţă nu este suficient de relevantă pentru a obţine date statistice semnificative în evaluarea scientometrică a unei comunităţi ştiinţifice. Aceste comunităţi pot fi: grupuri de cercetare, departamente ale universităţilor, instituţii, corporaţii, societăţi, ţări, regiuni geopolitice, domenii ştiinţifice, subdomenii – p. 62.



Datele statistice – indicatori

  • Datele statistice primare ale oricărei investigaţii scientometrice sunt reprezentate de:

  • AUTORI,

  • PUBLICAŢIILE lor,

  • REFERINŢELE bibliografice ale acestora,

  • CITĂRILE pe care le primesc.

  • Ansamblul de date produse de o comunitate reprezintă date variabile şi pe acestea se sprijină indicatorii ştiinţei – p. 62

  • În momentul de faţă, IBN se rezumă în special la primele două... Cât timp referinţele bibl. şi citările nu vor fi procesate (conectarea cu alte BD) – IBN-ul va fi totuşi de natură locală.



Cantitate, dar şi calitate

  • Instrument politic în scrutarea şi evaluarea, în primul rând a calităţii, dar şi a cantităţii ştiinţei. DAR:

  • CALITATEA APARE NUMAI ÎN ŢĂRILE CARE AU CREAT UN MEDIU INTELECTUAL PROPICE, LIBER, ACADEMIC (Frangopol, 2005).

  • Aceasta conduce, automat, la apariţia unuia sau a mai multor evenimente cruciale, care marchează istoria dezvoltării ştiinţei şi tehnologiei.

  • Semnificaţia şi valoarea UNOR lucrări nu apare imediat, odată cu publicarea lor. Identificarea calităţii unor lucrări a necesitat o perspectivă istorică în aprecierea valorii lor. – p. 65



PRODUCŢIA ŞI PRODUCTIVITATEA ŞTIINŢIFICĂ

  • Producţia ştiinţifică este un INDICATOR important al gradului de dezvoltare a unei ţări şi este riguros monitorizată de ICI.

  • Din cele 100.000-150.000 de reviste cca 3500 sunt considerate reviste din fluxul principal (mainstream journals) al ştiinţei, cuprinse în aşa-numita Lista ISI (Acad. I. Haiduc, 2001) Aici intră doar 2 reviste RM??

  • Acestea sunt cele mai citite şi citate reviste ştiinţifice din lume, deci cele mai importante. Publicarea în aceste reviste este controlată de referenţi acreditaţi şi (p. 65) prezintă o anumită garanţie a calităţii unei lucrări ştiinţifice. – p. 66



FACTORUL DE IMPACT

  • FACTOR DE IMPACT – o mărime care reprezintă raportul dintre numărul citărilor revistei respective într-o perioadă de doi ani şi numărul total al lucrărilor publicate în revistă în aceeaşi perioadă.

  • Cu cât o revistă este mai prestigioasă sau mai importantă într-un domeniu al ştiinţei, ea va fi cu atât mai folosită şi citată şi va avea un factor de impact mai ridicat.

  • Lucrările publicate în alte reviste decât cele din fluxul principal sunt rareori citate şi cel mai adesea sunt pierdute pentru ştiinţă. – p. 66



Ce este INDICATORUL?

  • Măsura în care numărul de citări ale tuturor publicaţiilor unui grup de cercetare dintr-un anumit domeniu sunt normalizate în număr de citări ale tuturor publicaţiilor din lume din acelaşi domeniu, reprezintă un INDICATOR. – p. 70

  • Mărimea absolută a cercetării ştiinţifice prin numărul de publicaţii ale oricărei naţiuni este în foarte bună relaţie cu consumul energiei electrice în kWh, indicând că energia din domeniul ştiinţific şi capacitatea economică sunt interdependente. – p. 70



INDICATORII

  • Manualul Frascati – manual consacrat dezvoltării unei practici standardizate a măsurării activităţilor ştiinţifice şi tehnice.

  • Indicatorii ştiinţifici se referă la dimensiunea socială a ştiinţei şi răspund la întrebările:

  • câţi cercetători?

  • câţi bani sunt cheltuiţi pentru ştiinţă?

  • cât de bune sunt grupurile de cercetare?

  • cum funcţionează comunicarea în ştiinţă?

  • care este rolul cărţilor, periodicelor, conferinţelor?

  • care este profitul economic al activităţilor ştiinţifice? – p. 69



Ce NU “spun” indicatorii

  • Din păcate, Indicatorii ştiinţifici NU răspund la întrebări epistemologice, precum:

  • Cum decid oamenii de ştiinţă ce vom numi un „lucru” ştiinţific?

  • Cum decid oamenii de ştiinţă dacă o observaţie va susţine sau va contrazice o teorie?

  • Cum ajung oamenii de ştiinţă să accepte anumite metode sau instrumente ştiinţifice ca o cale reală de a acumula cunoaştere?

  • Cum se acumulează cunoştinţa selectivă? – p.70



Citarea e recunoaştere

  • CITAREA este cea mai bună formă de recunoaştere.

  • Citările sunt „amprente ale realizărilor ştiinţifice [...] drept martori la evoluţia ideilor” – p. 73

  • Citarea reprezintă:

  • √ asociaţia conceptuală a ideilor ştiinţifice;

  • √ este inclusă în forma prezentării;

  • √ conexiuni între cercetarea actuală şi activitatea anterioară;

  • √ tranzacţii intelectuale sau datorie intelectuală faţă de munca altora;

  • √ instrument pentru investigarea literaturii de specialitate prin relaţii spaţiale între cercetări de vârf;

  • √ oferă o hartă pentru a identifica arii de cercetare semnificative.

  • În RM pentru mulţi cercetători citarea e doar un vis.



Indicele/indexul Hirsch

  • Indexul Hirsch – un nou instrument pentru a măsura rezultatele ştiinţifice.

  • Procesul re-interpretării citării şi consecinţele acesteia

  • lipsa citării – informaţie nefolosită

  • citare frecventă – recepţie bună

  • citare proprie – distorsionarea impactului – p. 73

  • Hirsch (2005) a propus indicele h ca un criteriu de evaluare a rezultatului cercetătorului şi de cuantificare a impactului ştiinţific al unui autor: un cercetător are indicele h pentru cele Np lucrări dacă are cel puţin h citări pentru fiecare şi celelalte (Np – h) lucrări au cel mult de h citări pentru fiecare. – p.75

  • The Essential Science Indicators (ESI) oferă baze de date cu tabele cu numărul minim de citări necesare pentru a fi în topul 50%, 20%, 10%, 1%, 0,1% şi 0,01% al publicaţiilor dintr-un anumit domeniu – p. 77



ANALIZA CITĂRILOR ŞI MĂSURAREA FACTORULUI DE IMPACT AL JURNALELOR ELECTRONICE

  • Publish or Perish (Publica sau pieri!!!) este un soft destinat analizei citărilor pentru a ajuta oamenii de ştiinţă ca cercetările lor să aibă cel mai avantaos impact. – p. 77. Acest software utilizează Google Scholar pentru a obţine referinţele, sursele care citează şi apoi le analizează prezentând următoarele caracteristici:

  • • numărul total de lucrări;

  • • numărul total de citări;

  • • numărul mediu de citări pe articol;

  • • numărul mediu de citări pe autor;

  • • numărul total de lucrări ale autorului;

  • • numărul mediu de citări pe an;

  • • indicele Hirsch şi parametrii de legătură;

  • • indicele g al lui Egghe (Egghe, 2006);

  • • indexul h contemporan;

  • • importanţa vârstei în rata de citare;

  • • două variaţii ale indicelui individual h;

  • • o analiză a numărului de autori pe lucrare. – p. 78.



De aici incolo se poate pentru data viitoare! PROMOVAREA PRODUCŢIEI ŞTIINŢIFICE – Marketing

  • Producţia ştiinţifică a unei naţiuni, instituţii, persoane reprezintă o valoare inestimabilă, de care dispune o comunitate, o instituţie sau o persoană fizică. Ea are o bogată semnificaţie spirituală, o misiune culturală nobilă, este componenta dezvoltării ştiinţifice, dar şi o componentă ECONOMICĂ din ce în ce mai importantă.

  • Administrarea producţiei ştiinţifice este o problemă vitală pentru prezervarea şi dezvoltarea acesteia, pentru studierea, cunoaşterea şi promovarea sa, astfel încât întreaga societate să poată beneficia de cunoaşterea dezvoltată. – p. 79



Activitatea de MARKETING

  • Activitatea de MARKETING strategic permite organizaţiilor care gestionează producţia ştiinţifică să îşi îndeplinească misiunea specifică, să supravieţuiască din punct de vedere financiar şi să satisfacă nevoile, dorinţele şi exigenţele unei categorii variate de public: cercetători, studenţi, doctoranzi, dar şi mediul economic cu care poate colabora în contracte de cercetare. – p.80

  • Satisfacţia utilizatorilor depozitului va fi determinată de faptul că vor putea accesa colecţii despre care nici nu ştiau că există, că pot face descoperiri în unele discipline la care nu exista acces. – p. 80

  • DD asigura prezervarea (apărarea, ocrotirea, protejarea) producţiei intelectuale pe termen lung.

  • Marketingul totuşi necesar!!!!!!! Chiar daca există o prejudecată gen totul se cumpără, totul se vinde. ANUME de aceea şi e nevoie de o politică de marketing.



Cel mai mare CAPITAL INTELECTUAL AL INSTITUŢIEI

  • Activitatea de marketing influenţează de asemenea imaginea organizaţiei care gestionează producţia ştiinţifică la fel ca pe a oricărei alte organizaţii.

  • Această imagine este SUMA IDEILOR, IMPRESIILOR şi OPINIILOR pe care publicul le are despre o organizaţie. E important ca aceasta să fie pozitivă, pentru a putea atrage diferite categorii de public către producţia ştiinţific administrată şi pentru a putea obţine finanţare diverselor proiecte culturale, sociale sau educaţionale, vizibilitate şi recunoaştere naţională şi internaţională. – p. 80

  • Dacă e făcut bine – depozitul digital „are potenţialul să devină cel mai mare CAPITAL INTELECTUAL AL INSTITUŢIEI.” – p. 80

  • IBN poate deveni un capital



POLITICA DE MARKETING

  • Canalizarea sistematică şi coerentă a tuturor eforturilor şi resurselor organizaţiei către îndeplinirea în CONDIŢII OPTIME a misiunii sale specifice, care să genereze în primul rând, PĂSTRAREA corespunzătoare a producţiei ştiinţifice naţionale şi TRANSMITEREA acestei valori către generaţiile următoare. Aceste exigenţe se pot realiza prin intermediul unei POLITICI DE MARKETING.

  • Aceasta presupune definirea, proiectarea, aplicarea, controlul şi evaluarea unui ansamblu de componente specifice, interconectate, care să subordoneze activitatea organizaţiei unor obiective pe termen lung, legate strâns de misiunea organizaţiei.



Strategiile mixului de marketing al producţiei ştiinţifice

  • Aceste componente sunt delimitate, în general, de patru coordonate fundamentale: PROSUS, PREŢ, PLASAMENT (DISTRIBUŢIE) şi PROMOVARE. – p. 83 Acestea reprezintă mixul de marketing

  • PRODUS – produsele producţiei ştiinţifice sunt materialele arhivate, lucrările ştiinţifice, rapoartele de cercetare, tezele de doctorat, dizertaţiile de masterat, proiectele de diplomă. (PRODUCT)

  • PREŢ – În cazul producţiei ştiinţifice, stabilirea preţului, respectiv punerea la dispoziţia cercetătorilor a rezultatelor cercetării, este foarte clară, gratuitatea. (PRICE)

  • PLASAMENT – Distribuţia ofertei producţiei ştiinţifice se face în general local şi direct pentru unele produse. În prezent materialele dintr-o arhivă sunt puse la dispoziţia unui public îndepărtat din punct de vedere geografic prin intermediul fotocopiilor, al microfilmelor şi al internetului. (PLACE)

  • PROMOVARE – cel mai important element al mixului de marketing. Promovarea producţiei ştiinţifice, obţinerea de recompense prin citări, recunoaşterea internaţională a autorilor şi a instituţiei reprezintă scopul principal şi [în?] dezvoltarea depozitului digital. (PROMOTION) Promovarea producţiei ştiinţifice se face prin depozite digitale instituţionale. – p.84



Dreptul de autor asupra documentelor autoarhivate în depozitele digitale

  • În anul 2000, „criza periodicelor” a cunoscut o mare amploare. Ca o reacţie la criză a apărut „mişcarea acces deschis”. Problema cea mai mare: cine este deţinătorul dreptului de autor: A–P–U (autorul, editorii sau universităţile?)

  • Ca o concluzie, comunitatea academică este preocupată de partea de intelectualitate din proprietatea intelectuală. Autorii sunt interesaţi mai mult de drepturile morale asupra operelor lor decât de drepturile patrimoniale. Majoritatea văd operele lor ca o extensie intelectuală, nu ca o extensie a portofoliului în sens economic. Acest lucru este de înţeles, deoarece se întâmplă foarte rar ca autorii să fie plătiţi pentru un articol. – p. 96.



Utilizarea articolelor ştiinţifice în acces deschis

  • De la începutul erei digitale utilizarea revistelor electronice a fost preocuparea principală a bibliotecilor şi editorilor (xxx). Care este dorinţa comunităţii academice: reviste tradiţionale sau electronice? Au fost elaborate multe studii în acest sens. Ca o concluzie generală, informaţia ştiinţifică e folosită 75% în scop de cercetare şi 25% în scop didactic (Brown, 1999).



Domenii-cheie pentru câştigarea sprijinului instituţional

  • 1. Managementul instituţional superior poate demonstra dinamismul instituţiei în faţa posibililor finanţatori.

  • 2. Depozitul poate deveni un partener activ al proiectelor de cercetare.

  • 3. Îmbunătăţirea rapoartelor şi a descrierilor. Obţinerea unei imagini complete a producţiei ştiinţifice a unei instituţii şi posibilitatea măsurării gradului de utilitate au fost sarcini prioritare pentru depozite. Depozitul poate contribui la cerinţe externe de raportare, analize bibliometrice şi impact asupra cercetării.

  • 4. Furnizarea larg-instituţională a eficienţelor. Toată lumea are acces la ele!!!

  • 5. Creşterea indicatorilor de evaluare academică. Furnizarea accesului la publicaţii care ajută la fundamentarea promovărilor academice.

  • 6. Maximizarea interoperabilităţii cu alte sisteme din instituţie, care poate consta în preluarea unor date de la alte sisteme. Furnizarea de informaţie către alte servicii este văzută ca fiind foarte valoroasă pentru instituţie.– p. 102



Întrebări legate de viitorul DD

  • Natura depozitelor încă se află sub dezbateri, care implică anumite întrebări, ca de exemplu:

  • Depozitele ar trebui să fie toate inclusive/generale sau specializate?

  • Ar trebui să existe puţine depozite mari, care să cuprindă toate domeniile cunoaşterii sau să existe mai multe depozite mici, specializate?

  • Ar exista doar un model de depozite?

  • Aceste întrebări nu-şi pot găsi răspuns rapid, deoarece depozitele evoluează rapid odată cu instrumentele tehnologice. – p. 103

  • IBN – pentru început – ar reprezenta un model de depozit specializat, bazat pe ARTICOLE şt-ce.



Autoarhivarea

  • AUTOARHIVAREA este un termen vast, aplicat adesea postărilor electronice ale cercetării furnizate de autor, fără a necesita medierea editorului. Procesul implică o interfaţă web simplă, unde depunătorul poate efectua doar munca de copy/paste a metadatelor, apoi poate adăuga documentul cu text complet. – p. 103 – a apărut în 1999!!!!! pre-print-uri şi post-print-uri. Deşi se astepta ca cercetătorii să fie entuziaşti cu privire la autoarhivarea în depozite, a rezultatelor propriilor cercetări, acest lucru nu s-a întâmplat. – p. 104

  • MANAGERUL DEPOZITULUI DIGITAL. În multe cazuri biblioteca uiversitară este in iniţiatorul şi dezvoltatorul acestui serviciu. Există cazuri în care fiecare facultate are un MANAGER DIGITAL şi dezvoltă depozitul digital propriu sub coordonarea centrului IT din universitate, unde se centralizează totul. De asemenea, se pot dezvolta depozite ale departamentelor de cercetare, coordonate de prorectoratul cercetare la nivel central. – p. 105



Mixul de marketing al depozitelor digitale

  • Din punct de vedere al mixului de marketing, produsul este depozitul digital cu toate facultăţile sale. Depozitul instituţional este un important serviciu de distribuţie a cunoaşterii.

  • Piaţa, grupul-ţintă căruia îi este adresat produsul este comunitatea academică.

  • Cercetarea ştiinţifică se bazează pe motivaţiile cercetătorilor: realizarea cercetării, publicarea, diseminarea pentru a obţine credit, recompensare prin citări, alte fonduri de cercetare şi recunoaştere ştiinţifică.– p. 105



Specializările şi DD

  • Comportamentul oamenilor de ştiinţă (moduri diferite de comunicare, lucru în echipă, evaluare, publicare, colaborare etc.):

  • fizicienii – să împărtăşescă şi să colaboreze (arXives);

  • chimiştii – publicaţiile oficiale, revizuite de experţi;

  • informaticienii – revistele cu acces liber ca suport de publicare;

  • economiştii – publică în reviste la care valoarea şi prestigiul sunt stabilite;

  • spec-tii din domeniul calculatoarelor – lucrările conferinţelor;

  • istoricii – monografii;

  • Pentru specialiştii din diferite domenii, DD au semnificaţii diferite:

  • pu arheologi – digitalizarea reprezintă posibilitatea de a avea acces de oriunde la documente;

  • pu istorici – digitalizarea facilitează căutări rapide în şi cu acces uşor la arhive;

  • pu arhitecţi – digitalizarea oferă moduri diferite de a prezenta şi a vizualiza munca lor;

  • pu muzicologi – digitalizarea oferă noi metode de a include şi de a compara sunetul. – p. 106



Locul şi rolul comunicării în mixul de marketing

  • Comunicarea „se află în centrul a tot ceea ce întreprinde firma şi este prezentă în toate activităţile acesteia” (Baker, 2004), marketingul modern are la bază ipoteza comunicării bilaterale eficiente – consumatorii comunică firmelor ce doresc, iar firmele îi informează pe consumatori cu tot ceea ce au de vânzare.

  • Principala activitate de comunicare a firmei este mixul promoţional – programul comunicaţiilor de marketing – ce constă în „combinaţia specifică a instrumentelor de publicitate, vânzarea personală, promovarea vânzărilor şi relaţii publice, utilizate de aceasta pentru a-şi îndeplini obiectivele de marketing şi publicitate”. – p. 109



Promovarea – componentă a mixului de marketing

  • Promovarea, ca unul din domeniile cele mai empirice ale acţiunii marketingului, se exprimă în „ansamblul de acţiuni şi mijloace de informare şi atragere a cumpărătorilor potenţiali către punctele de vânzare, în vederea satisfacerii nevoilor şi dorinţelor acestora şi implicit a creşterii eficienţei economice a activităţii întreprinderilor producătoare” (Patriche, 1994). – p. 109



Mixul promoţional al depozitelor digitale

  • Strategii de comunicare în activitatea oamenilor de ştiinţă:

  • 1. Strategia de profilare – brandingul programului şi creşterea gradului de conştientizare a problemelor – utilizarea mass-media independente, relaţii publice, broşuri, buletine informative şi site-uri web.

  • 2. Strategia de atragere – atragerea, recompensarea şi încurajarea oamenilor de ştiinţă să depună cercetările lor în depozitele instituţionale.

  • 3. Strategia de împingere – consolidează o atitudine pozitivă faţă de depozitul instituţional şi arată efectul pozitiv de îndată ce materialele au fost depuse...... Exemple – comunicări cu privire la uşurinţa de depozitare, rapoarte privind timpul curent mediu necesar depozitării materialelor, numărul de citări primit după 6 luni, numărul total de documente în depozitul instituţional, calitatea lor sau de numărul de motoare de căutare care indexează astfel de resurse. ....

  • 4. Strategia de consultare – În locul mesajelor trimise într-un singur sens oamenilor de ştiinţă, o comunicare în ambele sensuri este importantă. Feedbackul lor va furniza argumentele, dreptul de a trimite mesaje de convingere, apelând la propriile lor interese şi în propriul lor limbaj de comunicare (Gibbons, 2005). Comunicarea în ambele sensuri poate fi realizată prin intermediul sondajelor, întâlnirilor, conversaţiilor informale, prin organizarea de panouri, precum şi prin includerea în proiectele oamenilor de ştiinţă şi a grupurilor de lucru. – p. 111



Comunicarea este (şi) marketing

  • Dezvoltarea şi gestionarea unui depozit instituţional ESTE O CHESTIUNE de MARKETING. Depozitul digital este produsul, instrumentul prin care se promovează, colectează şi conservă producţia ştiinţifică a universităţii. Reprezintă o formă de organizare şi o tehnologie de promovare. – p. 112

  • Comunicarea face parte din mixul de marketing şi este specializată în modul în care se promovează produsul, cum se prezintă situaţia reală, momentul potrivit pentru prezentare şi contextul corect. Comunicarea oportună atrage atenţia, informează, explică, repetă, educă, implică, invită, reaminteşte, stimulează, seduce şi convinge. – p. 112

  • Cunoaşterea pieţei este indispensabilă pentru o comunicare eficientă. Linia de fond, cu toate acestea, este produsul în sine. Fără un produs bun, care să răspundă nevoilor şi aşteptărilor, chiar şi cu cele mai bune strategii de comunicare nu va fi, în cele din urmă, roditor. – p. 112



România – starea la zi

  • Statisticile internaţionale reflectă ştiinţa românească într-o lumină nefavorabilă. Producţia ştiinţifică a României raportată anual, numărul de articole la 1 milion de locuitori este un indicator slab. Nici situaţia României în Europa Centrală nu este mai buna. – p. 162

  • În România nu există nici un depozit digital instituţional.

  • Universitatea Transilvania a făcut eforturi susţinute şi în anul 2004 este poziţionată pe locul 13 în Carta Albă a Cercetării. Începerea construcţiei Institutului (p. 162) de Cercetare-Dezvoltare-Inovare: Produse High-Tech pentru Dezvoltare Durabilă, indică preocupări deosebite de dezvoltare a cercetării ştiinţifice. – p. 163 Analiza impactului citărilor pentru profesorii universităţii nu indică performanţe remarcabile. implementarea unui depozit digital ar putea fi soluţia ideală pentru creşterea vizibilităţii producţiei ştiinţifice a universităţii.

  • Universitatea Transilvania ar putea fi pionierul depozitelor digitale institţionale din România. – p. 163



Echipa de implementare a depozitului digital

  • Pentru asigurarea implicării persoanelor specializate şi asigurarea unui parteneriat performant se propune ca următoarele departamente şi direcţii de cercetare pentru început un depozit digital pilot.

  • 1. Departamentul de informatizare

  • AGSIS; Admitere; FRACS, Portal.unitbv.ro, Site-ul universităţii; suport Single Sign On; introducerea semnăturii electronice pentru toate cadrele didactice.

  • 2. Platforma de cercetare interdisciplinară ASPECKT.

  • 3. Departamentul de cercetare produse mecanice de înaltă precizie.

  • 4. Departamentul de cercetare legislaţie şi proprietate intelectuală.



Planul de dezvoltare al produsului Depozit Digital Pilot

  • Resursele umane pentru service şi asistenţă vor forma două colective şi anume:

  • un comitet de asistenţă şi

  • un comitet pentru web-design,

  • care vor avea drept ţinte ale activităţii lor:

  • - definirea colecţiilor ce vor fi arhivate a fluxurilor de lucru; arhivarea colecţiilor deja existente;

  • - sprijinirea utilizatorilor depozitului prin oferirea de informaţii telefonice sau (pe o linie) on-line şi crearea de pagini cu întrebările cele mai frecvente. – p. 166



Ce-a mai rămas neexpus aici

  • Conţinutul depozitului digital

  • Procedura de achiziţie presupune mai multe etape

  • Lansarea depozitului digital







Schema de funcţionare a depozitului digital



Implementarea depozitelor digitale – recomandări

  • Instituţiile academice care nu se implică în proiecte de promovare a propriilor cercetări riscă să intre într-un con de umbră dacă nu-şi aigură o oarecare notorietate. Totul se schimbă cu viteza luminii. De aceea trebuie folosite la maximum

  • – sursele oferite prin intermediul Internetului (motoarele de căutare), care sunt mai uşor de utilizat şi mai accesibile decât depozitele tradiţionale ale bibliotecilor.

  • realizarea unor depozite care să aparţină instituţiilor de cercetare, astfel încât munca cercetătorilor să fie vizibilă şi crearea unui depozit central la nivel naţional;

  • găsirea surselor financiare, dacă ţinem cont de costul unui sistem operaţional, implementarea lui şi echipa de dezvoltare.

  • UN LUCRU ESTE SIGUR: depozitele instituţionale vor reprezenta MEMORIA UNEI SOCIETĂŢI şi UN FACTOR DE PROGRES ÎN CERCETARE. – p. 174



Evaluarea performanţelor cercetării ştiinţifice

  • Evaluarea performanţelor cercetării ştiinţifice este cea mai importantă aplicaţie a scientometriei. Indexul Hirsch este un nou instrument de măsurare a performanţelor cercetării. Citarea constituie o tranzacţie intelectuală sau o datorie intelectuală faţă de munca altora, indexul h depinde atât de numărul publicaţiilor, cât şi de impactul asupra utilizatorilor. – p. 176

  • Softul Publish of Perish este un instrument foarte uşor de folosit în analiya impactului cercetărilor. Este gratuit şi calculează impactul cercetărilor şi vizibilitatea pe internet prin Google Scholar.

  • În cadrul cercetărilor europene, în cadrul programului FP7 există obligativitatea publicării cercetărilor în reviste cu acces deschis, sau vizibilitatea în internet.



CONCLUZII GENERALE

  • Menirea universităţilor (şi a Academiei, am adăuga) este de A GENERA CUNOAŞ-TERE. Prin procesul de cercetare ştiinţifică se generează cunoaştere. 175

  • Comunităţile academice comunică, depun, prin proiecte internaţionale eforturi de a rezolva temele de cercetare impuse de specificul societăţii contemporane. Datoria morală, faţă de societate şi faţă de comunitatea care plăteşte aceste cercetări este ca rezultatele acestor proiecte să fie accesibile tuturor şi de oriunde. Astfel au apărut jurnalele Open access.

  • Accesul deschis la informaţie reprezintă CEA MAI SPECTACULOASĂ ABORDARE mondială în domeniul cunoaşterii. Este un rezultat al nevoilor societăţii informaţionale şi al noilor tehnologii de comunicare. mediul indispensabil desfăşurării oricăror activităţi este în prezent internetul. Explozia informaţională a general „criza jurnalelor”. Deşi informaţia poate fi comunicată cu preţ redus pe internet, preţul jurnalelor a crescut în ultimii ani cu 200%. Uniunea Europeană a lansat competiţii pentru proiecte de cercetare în parteneriate. rezultatele cercetărilor inanţate din bani publici trebuie să fie accesibile pentru oricine şi de oriunde, pe internet. Multe proiecte ştiinţifice s-au axat pe dezvoltarea de softuri open source (surse deschise) pentru lumea ştiinţifică. Aceste produse sunt disponibile gratuit. acces mai uşor, sursele pot fi verificate. Problema dreptului de autor a fost rezolvată după multe cercetări, acţiuni şi discuţii: autorul îşi poate (p. 175) arhiva într-un depozit digital cercetările aproape în toate cazurile. Editorii s-au aliniat la noul concept şi numai în cazuri speciale accesul nu este posibil. (p. 176)

  • În lume, la ora actuală, există mai multe produse – cele mai productive şi cu rezultate incontestabile sunt SHERPA (RoMEO) şi DRIVER.



Vă mulţumesc pentru atenţie!

  • Vă mulţumesc pentru atenţie!




Dostları ilə paylaş:


Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2017
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə