Prezicerea viitorului

Bine, cum pot eu sa ma delectez in ceva care e strain de firea mea, pentru ca firea mea zice: "Cum sa fiu robul cuiva"? Secretul este!

Tu esti totdeauna robul cuiva! Esti ori robul Domnului Isus ori robul Diavolului. Numai Diavolul te minte ca esti liber sa faci ce vrei, cand te balacesti in toate urateniile lumii si zici: "Sunt liber sa le fac" e o minciuna "tu esti obligat sa le faci" pentru ca tu esti robul patimilor, practic robul diavolului.

Nu exista alta stare decat ori rob al diavolului, ori rob al Domnului Isus. A treia categorie nu exista. Numai atunci cand sunt rob al Domnului Isus, sunt cu adevarat liber. Aici e paradoxul cel mai frumos din Biblie. Cand sunt mai rob, atunci sunt cel mai liber. Pentru ca atunci cand El ma facut, ma facut ca El sa ma implineasca. Ca eu sa functionez sub autoritatea Lui sa-mi dea libertate sa functionez, sa-mi implinesc tot potentialul meu, sub autoritatea Lui, sub stapanirea Lui, sub proprietatea Lui. Eu imi gasesc locul facut de Dumnezeu imi gasesc implinirea personalitatii cand ma pun in felul acesta sub stapanirea Lui sub autoritatea si domnia Lui. Cand sunt rob, atunci sunt liber. Este ca o masina care e facuta numai pentru asfalt neted, si care nu-i place gropile. Ea nu-i facuta sa mearga prin camp sau prin santuri. Ea e libera numai cand e pe asfaltul neted al soselelor. Si cand ai luat-o dintre pietre si ai pus-o pe asfalt i-ai gasit locul si atunci o auzi cum merge sanatos, si-a gasit libertatea. Cam asa e cand eu ma limitez nu la sosea, ci sub sclavia Domnului Isus. Cand intru sub sclavia Lui, am ajuns la locul pentru care am fost facut. Ajung acolo unde, totul in mine incepe sa functioneze normal. Sclavia Domnului Isus inseamna adevarata mea libertate si implinire. Ce inseamna atunci sa-l regasesc pe El? Sa-l recunosc ca Domn si eu sa ma vad sclav. Inseamna ca inteleg ca voia Lui pentru mine, este cel mai bun lucru din univers. Voia mea pentru mine este cea mai mare prostie din univers. Cand mi-am luat viata in propriile maini, am facut-o ruina pentru ca ce vreau eu totdeauna se vede ca-i prostie si ruina. Dar voia Lui pentru mine este implinire cerasca. Intelepciunea cea mai mare este sa zic: "Faca-se voia Ta in viata mea". Eu vreau sa ma pun sub autoritatea Ta, sa traiesc dupa indrumarile, regurile, legile Tale pentru ca acolo-i adevarata libertate.

"Nu oricine imi zice din buze Doamne, Doamne ci cel ce face voia Tatalui Meu."

E un act de cea mai mare intelepciune, sa renunt la voia mea, si sa accept voia Sa pentru mine.

Sa traiesc nu dupa principile mele, ci dupa ale Lui. Nu dupa cum cred ca e mai bine, ci dupa cum mi-a spus El ca e mai bine. Cand inteleg aceste lucruri, si cand intru in felul acesta sub domnia Lui ajung la adevarata fericire.

Domnul sa ne ajute la aceasta.

AMIN

IOSIF TON -CONSACRARE, CREDINTA

PAMANT NOU

Luca cap.16:1-2
Isus a mai spus ucenicilor Sai: "Un om bogat avea un ispravnic care a fost parat la El ca-i risipeste averea. El l-a chemat si i-a zis: "Ce aud voebindu-se despre tine? Fa-ti socoteala de ispravnicia ta, pentru ca nu mai poti fi ispravnic." Ispravnicul si-a zis: "Ce am sa fac, daca imi ia stapanul ispravnicia? Sa sap, nu pot; sa cersec mie rusine. Stiu ce am sa fac, pentruca atunci cand voi fi scos din ispravnicie, ei sa ma primeasca in casele lor." A chemat pe fiecare din datornicii Stapanului sau, si a zis celui dintai: "Cat esti dator stapanului meu?" "O suta de masuri de unt de lemn" a raspuns el. Si i-a zis: "Ia-ti zapisul si sezi degraba de scrie cinzeci." Apoi a zis altuia: "Dar tu cat esti dator?" "O suta de masuri de grau" a raspuns el. Si i-a zis "Ia-ti zapisul si scrie optzeci." Stapanul lui a laudat pe ispravnicul nedrept, pentru ca lucrase intelepteste. Caci fii veacului acestuia fata de semenii lor, sunt mai intelepti decat fii luminii. Si Eu va zic: Faceti-va prieteni cu ajutorul bogatiilor nedrepte, pentruca atunci cand veti muri, sa va primeasca in corturile vecine. Cine este credincios in cele mai mici lucruri, este credincios si in cele mai mari; si cine este nedrept in cele mai mici lucruri, este nedrept si in cele mai mari. Deci daca n-ati fost credinciosi in bogatiile nedrepte, cine sa va incredinteze adevaratele bogatii? Si daca n-ati fost credinciosi in lucrul altuia, cine sa va dea ce este al vostru? Pana aici cuvantul din Sfanta Scriptura. Dumnezeu are lucru pentru noi. El vrea sa ne dea sarcini. El vrea sa ne puna in pozitii de raspundere. S-au folosim chiar cuvintele Domnului Isus Hristos, "Sa ne puna peste toate averile sale". Adica peste toate lumile Sale, peste tot universul Sau. Astazi vom continua sa cercetam Scripturile pentru tema aceasta, ca sa descoperim tot ce ne comunica Dumnezeu cu privire la Planul Sau de viitor cu noi. Pozitia pe care o vom primi in Imparatia Cerurilor sau Imparatia lui Dumnezeu este aratat in Biblie prin mai multi termeni. Este bine sa-i vedem pe toti. Pe unul tocmai l-am amintit deja, acela ca Dumnezeu ne va pune peste toate averile Sale. Un alt termen pe care l-am amintit in emisiunile anterioare, este cel de mostenire. Pentru a intelege mai bine termenul acesta, va voi cita acum un nou text din Biblie. Coloseni 3:23-24. Pentru claritate in gandirea noastra, va voi cere acum sa faceti o paralela si un contrast, intre doua cuvinte si anume: Mantuire si Mostenire. In limbajul nostru religios, noi folosim adesea cuvantul: Mantuire. Si este necesar sa stim sa nu-l confundam, cu cel de Mostenire. Acestea sunt doua natiuni complet distinse si diferite. Care este atunci diferenta dintre ele? Ce este mantuirea? Mantuirea are de a face cu faptul tragic, ca eu si tu am pacatuit si pentru aceasta Legea lui Dumnezeu ne-a condamnat la moarte, si prin aceasta trebuia sa fim trimisi in iad. Mantuirea inseamna scaparea de la aceasta situatia tragica. Mantuirea ne-a fost lucrata de Dumnezeu insusi, care la trimis aici pe pamant pe Fiul Sau, acesta sa unit cu noi, a luat asupra Lui Insusi pacatele noastre, a murit cu ele in locul nostru pe cruce, satisfacand astfel Legea lui Dumnezeu, care cerea neaparat pedepsirea pacatului nostru. Mantuirea asadar cuprinde trei lucruri fundamentale.

Intai ca Isus Hristos. Fiul lui Dumnezeu a murit in locul meu si pentru pacatele mele.

Al doilea datorita mortii lui Isus in locul meu eu nu voi mai merge in iad.

Si al treilea, datorita faptului ca eu l-am primit pe Isus ca Mantuitor si Domn al meu, acum am fost facut copil al lui Dumnezeu si am dreptul sa intru in cer. Acesta este teritoriu acoperit de termenul mantuire. De la scaparea mea de la osanda vesnica pana la intrarea mea in cer. Termenul mostenire care se refera la ceea ce voi obtine dupa ce voi ajunge in cer. Pentru a vedea si mai bine contrastul dintre mantuire si mostenire, este bine sa ne uitam la modul total diferit in care sa obtin aceste doua. Mantuirea ne vine ca un dar de la Dumnezeu. Pentru mantuire nu trebuie sa facem altceva decat sa o intelegem si sa o primim si sa-i multumim lui Dumnezeu pentru ea, si sa ne bucuram de ea. Amintiti-va cum explica apostolul Pavel lucrul acesta, in Efeseni 2:8-9. In contrast cu aceasta, repet ce scrie Pavel in Coloseni 3:23-24. Observati deosebirea. Mantuirea este un dar pe care-l primim de la Dumnezeu prin credinta. Mostenirea este o rasplata, pa care o primim de la Dumnezeu, pentru faptele noastre bune, facute de noi ca copii ai lui Dumnezeu. Dupa ce am devenit copii ai lui Dumnezeu prin credinta si prin mantuire. Intai trebuie sa fi mantuit, adica sa accepti pe Domnul Isus ca Mantuitor si Stapan al tau. Apoi de la aceea data, primesti sarcini de la Dumnezeu. Dumnezeu a pregatit pentru tine o serie de fapte bune, pe care asteapta ca tu sa le realizezi.

Iar pentru aceste, pentru modul in care ai slujit peste lucrurile incredintate tie de Dumnezeu, vei primi mostenirea ca pe o rasplata. Un alt termen pe care trebuie sa il clucidam, este tocmai acesta de rasplata sau rasplatire. Domnul Isus ne vorbeste foarte des si raspicat, despre rasplatirea pe care o vom avea in ceruri, pentru ceea ce facem aici pe pamant pentru Dumnezeu. Cred ca va fi suficienr sa va citesc doar doua din aceste texte. Primul se afla in predica de pe munte: "Ferice va fi de voi, cand din pricina Mea oamenii va vor ocara, va vor prigoni, vor spune tot felul de lucruri rele si neadevarate impotriva voastra. Bucurati-va si veseliti-va pentru ca rasplata voastra este mare in ceruri. Matei 5:11-12. Al doilea text: atunci Isus le-a zis ucenicilor Sai: "Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sina sa-si ia crucea si sa ma urmeze: pentru ca oricine vrea sa-si scape viata o va pierde si orine-si va pierde viata pentru Mine o va castiga. Caci Fiul Omului va veni in slava Tatalui Sau cu ingerii Sai si atunci va rasplati fiecaruia dupa faptele lui. Matei 16:24,25,27. Invatatura aceasta despre rasplatire in ceruri pentru faptele bune facute pe pamant, este continuata si dezvoltata de apostolul Pavel, in 1 Cor.3:10-15. Pentru a sublinia ceea ce vreau sa retineti repet ultimul verset: Daca lucrarea lui va fi arsa, isi va pierde rasplata. Cat despre el, va fi mantuit dar ca prin foc. Aici este vorba in mod clar despre un om care a primit pe Domnul Isus in viata lui si deci este mantuit. Adica el are dreptul sa intre in ceruri. Dar acolo el va constata ca tot ce a lucrat el aici pe pamant a fost numai lemn, fan si trestie. Adica lucruri fara valoare cereasca. Si deci el in ceruri nu va avea nici o rasplata. Vedeti si in cazul acesta deosebirea radicala intre mantuire si rasplatire. Mantuirea este un dar si sa capatat prin credinta. Rasplatirea vine pentru faptele bune pe care le-am facut in calitatea noastra de copiii ai lui Dumnezeu. Avem deci termeni acestia pe care eu ii inteleg ca, referindu-se la acelas lucru si anume: Mostenire, Rasplatire, Guvernare a 10 sau 5 cetati si ii voi pune peste toate averile Mele. La acestea mai adaug un termen care cred ca se refera la acelasi lucru si anume: la acela de a avea comori in ceruri. Domnul Isus este acela care ne vorbeste despre ele: "Nu va strangeti comori pe pamant unde le mananca moliile si rugina si le sapa si le fura hotii. Ci strangeti-va comori in cer, unde nu le mananca moliile si rugina, si unde hotii nu le sapa si nici nu le fura. Matei 6:19-20. Iata insa un text unde Domnul Isus dezvolta mai pe larg invattura Lui. Sa nu ne concetram la lucrurile acestei vieti, ci la strangerea comorilor in cer. Citez: "Sa nu cautati ce veti manca, ce veti bea si sa nu va framantati mintea. Caci toate aceste lucruri, neamurile lumii le cauta. Tatal vostru stie ca aveti trebuinta de ele. Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu, si toate lucrurile vi se vor da pe deasupra." Nu te teme turma mica, pentru ca Tatal vostru va da cu placere Imparatia. Vindeti ce aveti si dati milostenie. Faceti-va robi de punti care nu se invechesc. O comoara nesecata in ceruri, unde nu se apropie hotul, unde nu roade molia. Caci unde este comoara voastra acolo este si inima voastra." Pana aici cuvintele Domnului Isus. Iubiti mei ascultatori v-am dat toate aceste texte din Sfanta Scriptura, pentru a va arata cat de mult staruieste Cuvantul lui Dumnezeu sa ne spuna, ca nu este suficient sa stim ca mergem in ceruri, ca suntem iertati de pacate, si ca Dumnezeu ne va primi in Imparatia Lui. De-o importanta tot atat de mare este sa stim ca acolo, avem o mostenire sau comori acumulate, sau ca acolo vom fi gasiti vrednici sa ni se incredinteze pozitii de raspundere, in Imparatia lui Dumnezeu. Pentru a accentua importanta pregatirii noastre aici, si a lucrarii noastre aici, pentru ceea ce vom avea dincolo Domnul Isus a mai spus o pilda pe care o gasim in Luca 16. Pilda aceasta este greu de inteles, si usor de rastalmacit. Dar din ideea Domnul Isus deduce cateva principii absolut cheie, pentru intelegerea eternitatii in Imparatia lui Dumnezeu. Vom dedica tot restul timpului nostru de astazi, pentru a talmaci pilda aceasta, si pentru a explica priincipile care le enunta Domnul Isus cu aceasta ocazie. In loc sa va din nou pilda aceasta, va voi povesti cu continutul ei si voi explica semnificatia ei. Pilda 16:1-12 "Un mare propietar de pamant, avea pe uriasa lui mosie, multi fiermieri, care lucra bucati din aceea propietate, pe baza de arenda. Peste toata avutia sa, propietarul pusese un administrator, si i-a spus sa-si pregateasca actele pentru predare, caci el este dat afara din slujba. Administratorul, nu avusese timp sa acumuleze avere proprie. Si nu avea nici macar o casa unde sa se mute la darea afara din slujba. El s-a gandit la viitorul familiei sale, la ziua de maine cand vba trebui sa plece din casa boierului. Si imediat si-a facut un plan cum trebuie sa rezolve viitorului si-a trecut dendata la aplicarea planului. A chemat la birou pe mai multi fiemieri despre care stia ca au mari datori la boier. Cand a venit unul dintre ei in birou la intrebat: "Cat datorezi stapanului?" "O suta de mii lei: a raspuns acesta." administratorul i-a zis: Eu iti anulez cinzeci de mii. Scrie tu in condica ta ca datorezi numai cinzeci. Caci eu am corectat deja in condica mare. Apoi a chemat pe al doilea si pe al treilea si a procedat cu ei la fel. Imaginati-va bucuria acestor fermieri, ca li sa redus atat de mult din datori. Desigur ei au asteptat afara, si la urma i-a zis administratorului, am aflat ca ai fost dat afara din slujba, si stim ca n-ai unde sa te muti cu familia. Iata la ce ne-am gandit noi, si dupa vreme va putea locui la al doilea. Apoi al treilea. Si in felul acesta, administratorul, si-a aranjat viitorul. Domnul Isus ne spune ca propietarul, mosiei a vazut toate aceste actiuni. El nu sa suparat pe faptul ca administratorul a redus aceste datorii. Pe el la impresionat faptul ca omul acela a stiut sa se gandeasca laviitor. Si a stiut cum sa-si aranjeze viitorul. Si la laudat pentru intelepciunea lui. Multi dintre cei ce citesc pilda aceasta, raman cu impresia ca Domnul Isus justifica prin ea necinstea. Cei ce fac asa, dovedesc ca nu stiu sa citeasca atent ce zice Domnul Isus. In primul rand Domnul Isus insusi il numeste pe acest administrator nedrept, adica necinstit. Dar scopul cu care Domnul Isus, a spus pilda aceasta, este pur si simplu, sa ne dea un exemplu de om care stie sa se gandeasca la viitor, si sa-si aranjeze viitorul. Si Domnul Isus ne spune sa invatam de la omul acesta, grija lui pentru viitor. Si sa exercitam si noi intelepciune in aranjarea viitorului nostru etern. Dupa ce stabileste acest punct, ca ne trebuie intelepciune, a ne aranja viitorul nostru etern. Domnul Isus enunta cateva principii de importanta capitala, referitoare la viitorul acela etern, si la modul in care putem sa investim cu intelepciune in acel viitor. Sa vedem care sunt aceste principii; Primul este enuntat in v.9. Si eu va zic: Faceti-va prieteni cu ajutorul bogatiilor nedrepte, pentru ca atunci cand veti muri, sa va primeasca in corturile vesnice. Fraza aceasta este greu de inteles. Dar eu cred ca putem intelege lumina intamplarii relatata in Luca 19 despre vamesul Zacheu. Acest vames, sau colector de impozite. Zacheu a facut avere nedreptatindu-i si jegmanindu-i pe semenii lui. Cand a intrat in casa lui Domnul Isus, Zacheu, si-a vazut brusc toata pacatosenia, si-a decis pe data sa faca ordine in viata lui. Si ordine in viata lui, insemna sa restituie oamenilor, ceea ce le-a luat pe nedrept. Cum sa mai stie exact tot ce a luat pe nedrept. Un calcul nu se mai putea face. Dar Zacheu a gasit imediat formula, si i-a spus Domnului Isus, ca va da jumate din avera sa saracilor, pentru ceea ce nu-si mai aminteste de nedreptate si apoi la toti care isi aminteste ca le-a luat pe nedrept, le va restitui de patru ori atat. Domnul Isus a recunoscut in aceasta decizie, faptul ca Zacheu, a fost vertabil convertit si mantuit. Transformarea lui launtrica sa manifestat, in aceasta rezolvare a problemei bogatiilor nedrepte din casa lui. Noi stim deja, din invatatura Domnului Isus, ca cine da din averea lui la saraci, va avea o comoara in cer. Este foarte interesanta remarca Domnului Isus din Luca 16:9, sa ne facem prieteni cu bogatiile nedrepte, ca ei prieteni pe care ni facem cu aceste bogatii, sa ne primeasca in locuintele lor vesnice. Cred ca aici Domnul Isus ne mai deschide un gemulet spre cer. Sa vedem ca daca dam aici un ajutor unui om sarac, daca astfel ridicam pe unul prabusit, dincolo in Imparatia vesnica, omul acesta va tine neaparat sa ne invite, ca oaspete de onoare in locuinta lui eterna. Cum va fi aceasta ramane sa ne imaginam noi. Si ramane sa vedem cand vom ajunge acolo. Permite-mi insa ascultatorul meu sa te intreb: Cati oamenii crezi ca te vor invita pe tine inlocuintele lor vesnice? La cati le-ai facut tu bine? Pe cati i-ai ajutat? Pe cati i-ai ridicat cand au fost ei la greu? Un alt principiu fundamental, enunta Domnul Isus in v.10 "Cine este credincios in cele mai mici lucruri este si in cele mari. Cine este nedrept in cele mai mici lucruri, este nedrept si in cele mari.' Cred ca principu acesta ne devine clar din clipa cand il vedem aplicat de Domnul Isus Insusi. In pilda polilor din Luca 19. Domnul Isus ne spune ca El va zice slujitorului sau, al carui pol a mai adus zece poli: "Bine rob bun, fiindca ai fost credincios in putine lucruri, primeste carmuirea a zece cetati." Ceea ce ne spune Domnul Isus, e ca El ne-a incredintat aici inlumea aceasta, diferite sarcini sau diferite lucruri spre administrare si ca: Credinciosia pe care am demonstrat-o noi aici, determina pozitia pe care ne-o va incredinta in Imparatia Lui. Sau ca sa exprimam acelasi lucru cu alte cuvinte, prin modul in care a trait in lumea aceasta, am dezvoltat si am demonstrat un anume tip de caracter. Si cu acela vom merge sus la Dumnezeu. Ascultati iaras principiu enuntat de Isus: "Cine este credincios in cele mai mici lucruri, este credincios si in cele mai mari". "Cine este nedrept in cele mai mici lucruri, este nedrept si in cele mari." Si ascultati cum aplica El acest principiu: "Bine rob bun si credincios, ai fost credincios in putine lucruri, te voi pune peste multe lucruri. Intre in bucuria stapanalui Tau. Matei 25:23

Cu alte cuvinte iaras Domnul Isus ne spune, ca El ne va fixa pozitia noastra, de mai mare sau de mai mica raspundere in Imparatia Lui Eterna in Lumina credinciosiei pe care am demonstrat-o in ceea ce am facut noi in lumea aceasta. Va las pe voi sa meditati, indelung la toate implicatiile pe care le cuprinde comunicarea aceasta, pe care ne-o face aici Fiul lui Dumnezeu. Un alt principiu ne enunta Isus in v.11: "Deci daca n-ati fost credinciosi in lucrurile nedrepte, cine va va incredinta, adevaratele bogatii?" Cred ca vom intelege limpede acest principiu, daca incepem prin a intreba care sunt adevaratele bogatii. Adevaratele bogatii sunt acelea care le-a pregatit Dumnezeu pentru noi in Imparatia lui Eterna. Tot ceea ce avem aici este trecator, este iluzoriu, adica lucruri nedrepte. Dar daca n-am fost credinciosii inlucrurile acestea trecatoare, cine ne va incredinta adevaratele lui bogatii? Adica bogatiile stabile, eterne. Raspunsulla aceasta intrebare este evident: Nimeni. Pentruca aici n-am demonstrat credinciosie, dincolo nu ne vor fi incredintate bogatiile eterne ale lui Dumnezeu. Dar ascultati acum principiu final. Cel mai important dintre toate, enuntat in v.12. Cand vom intelege acest verset, acest principiu Dumnezeesc, vom intelege clar toata panorama planului lui Dumnezeu cu noi oameni. Sa incepem cu partea finala. Intrebarea. "Cine va va incredinta ce este al vostru?" La ce se refera Domnul Isus aici? Va amintiti ce ne-a invatat apostolul Pavel in Rom.8:17. In 1 Cor.3:21,23 apostolul Pavel ne spune si mai raspicat, ce este al nostru. Va amintiti ca Dumnezeu ne-a creat cu acest scop final. Sa ne faca stapanii peste toate lucrurile. Va amintiti ca de aceea am fost nascuti din Dumnezeu. Sa mostenim impreuna cu Hristos toate lucrurile. Dar pretutindeni ni sa spus, ca mostenirea aceea, sau intrarea in dreptul de stapanire ne va fi data conditionat. Numai daca indeplinim in viata de aici conditiile pe care ni le cere Dumnezeu. Ei bine, exact acelas lucru ne spune Domnul Isus. "Cine va va incredinta ce este al vostru?" Evident raspunsul este" Nimeni. Desi toate lucrurile sunt ale voastre, va veti trezi ca nimani nu vi le va incredinta. Nimeni nu vi le va da in dtapanire. De ce? Ascultati ce spune Domnul Isus in prima parte a principiului: 'Fiindca nu ati fost credinciosi in lucrul altuia." Ce inseamna lucrul altuia? Aminti-va acum iarasi, de pilda polilor si de pilda talantilor.. Imparatul a plecat sa-si pregateasca Imparatia. Pana cand se va intoarce si-a incredintat avutiile unor robii ai sai care sa le administreze. Prin aceste pilde, Domnul Isus defineste pozitia noastra actuala. Noi suntem slujitori sau administratori carora El le-a incredintat lucrarile Sale spre administrare. Desi noi suntem deja copii lui Dumnezeu, noi inca nu am intrat in dreptul de propietar. Tot ce avem noi in lumea aceasta, ne este incredintat doar spre administrare, ca fiind lucrurile altuia. Si de modul in care le vom administra, va depinde decizia Imparatului de a ne incredinta ceea ce este al nostru, adica adevaratele bogatii celeEterne sau de a nu ni le incredinta. Care sunt asadar lucrurile care nu sunt ale noastre? Dar ne sunt date noua spre administrare. Iata va voi enumera cateva:

In primul rand, mie mi-a fost data o sotie. Ea nu este a mea, ea este a lui Dumnezeu. Si ea nu-mi este data spre expluatare, ci imi este data in grija. Sa o implinesc pentru Dumnezeu. Ce voi scoate eu din ea? Cum o voi prezenta eu lui Dumnezeu? Cum imi va incredinta Dumnezeu spre administrare o cetate sau zece cetati, daca eu n-am fost credincios in ceea ce mi-a incredintat El aici. Adica in primul rand mi-a incredintat-o pe sotia mea.

In al doilea rand Dumnezeu mi-a incredintat un copil. Copii nu sunt ai nostri, ci sunt ai lui Dumnezeu. Ei ne sunt dati in grija, ca noi sa punem in ei un caracter Dumnezeesc. Sa-i formam pentru Dumnezeu. Oare reusim sa o facem? De modul in care sunt sau nu credincios, in problema cresterii copilului meu, depinde de pozitia pe care mi-o va aloca Dumnezeu in Imparatia lui Eterna.

In al treilea rand Dumnezeu mi-a incredintat niste inzestrari, niste talente. Ce fac eu oare cu ele? Le folosesc eu numai pentru satisfacerea intereselor mele egoiste, si pentru a arata cat sunt eu de grozav? Sau le pun in slujba lui Dumnezeu si in slujba semenilor mei? De modul in care ma dovedesc credincios sau necredincios in folosirea darurilor, cu care ma inzestrat Dumnezeu, depinde pozitia pe care mi-o va fixa El in Imparatia Lui Eterna.

In al patrulea rand Dumnezeu mi-a dat capacitate de a castiga bani si alte lucruri materiale. Bani, casele, averile, bunurile materiale nu sunt ale noastre, ci sunt ale lui Dumnezeu. El ni le da doar spre administrare, si ca sa ne puna la proba, sa vada daca i le dam inapoi Lui, sau lacomi si egoisti, le acumulam si le consumam noi insine. De modul in care ne dovedim credinciosia sau necredinciosia, in administrareabunurilor materialecare ni le-a incredintat Dumnezeu depinde daca El ne va incredinta bogatiile Sale Eterne sau nu. Care este concluzia tuturor acestor invataturi din Biblie? Ea este ca Dumnezeu are un plan extraordinar de mare cu noi. Sa ajungem intr-o zi stapani peste toate creatiile Sale. Dar in pozitia aceea nu vom intra automat si necesarmente. Aici in lumea aceasta, El cauta sa ne formeze caracterul, care este necesar intr-o acea pozitie extraordinara.

Si tot aici El ne pune la proba, sa ne vada credinciosia, sa vada daca se poate baza pe noi sau nu. Ce crezi tu, fratele meu si sora mea, cata credinciosie gaseste Dumnezeu in tine? Sa ne intoarcem iaras cu pocainta la Dumnezeu. Sa-i cerem iertare pentru esecul nostru de pana acuma, si sa cerem din toata inima ajutor, ca El sa ne dea puterea sa devenim ce asteapta El. Si sa demonstam de astazi inainte, credinciosie fata de sotia noastra, fata de sotul nostru, fata de copii nostrii. fata de inzestrarile si bunurile materiale pe care ni le-a incredintat. sa simtim ca in final, sa auzim verdictul Lui binecuvantat: "Bine rob bun si credincios, ai fost credincios peste putine lucruri, te voi pune peste multe lucruri. Intra in bucuria Stapanului Tau.' Harul Domnului nostru Isus Hristos, dragostea Lui Dumnezeu Tatal si partasia Duhului Sfant sa fie cu voi toti.

AMIN

IOSIF TON -CONSACRARE, CREDINTA

PAMANT NOU