Priceperile motrice
Priceperile motrice sunt componente voluntare neautomatizate ale
motricităţii individului, rezultate ale procesului de învăţare motrică, care valorifică
prin intermediul inteligenţei, ansamblul deprinderilor cunoscute, în condiţiile
adaptării la sarcini motrice variabile.
Principala cale de formare a priceperilor motrice o constituie problematizarea,
ca metoda euristică cu cea mai larga aplicabilitate în activitatea de educaţie fizică şi
sport.
Nivelul de exprimare a priceperilor motrice depinde de următorii factori:
-
conştientizarea şi aprecierea cât mai exactă a sarcinii motrice;
-
volumul deprinderilor motrice cunoscute de individ;
-
experienţa motrică a individului;
-
capacitatea de generalizare, memoria, imaginaţia şi creativitatea,
manifestate de individ.
Împreună
cu
deprinderile,
priceperile
motrice
formează
baza
comportamentului învăţat, caracterizat printr-un grad superior de adaptabilitate la
situaţiile în care este pus subiectul. Tratarea separată a priceperilor şi deprinderilor
este impusă numai de raţiuni didactice, cu scopul de a evidenţia anumite
caracteristici şi – de aici – cu scopul de a sublinia faptul că de multe ori procesul
instructiv din domeniul educaţiei fizice se opreşte la nivelul priceperilor în
accepţiunea lor restrânsă.
O definiţie a priceperii elementare poate fi următoarea: modalitate de acţiune
în care se organizează un răspuns motric pe baza cunoştinţelor şi a unor capacităţi
motrice, în condiţiile iniţiale ale învăţării (situaţie nouă şi instructaj verbal orientativ
din partea profesorului, instructaj care poate fi înlocuit de simpla observare a
acţiunilor altui subiect sau a profesorului).
Priceperile motrice pot fi clasificate ca priceperi elementare şi priceperi
complexe (superioare)
Priceperile motrice elementare asigură răspunsul motric în faza iniţială a
învăţării sau exersării unei acţiuni; ele reprezintă un produs al învăţării prin imitaţie
1
Relaţia acestui gen de pricepere cu deprinderea este uşor de intuit: priceperea
elementară constituie prima etapă a formării unei deprinderi, etapa familiarizării cu
sarcina, etapa primelor încercări în care cunoştinţele, aptitudinile şi capacitatea
motrică. ale subiectului se confruntă cu noua situaţie, rezolvând-o la nivel
satisfăcător. (Eşecul într-o astfel de confruntare este „nepricepere” şi implică un plus
de pregătire pe unul sau pe toate planurile care condiţionează reuşita).
Priceperile motrice complexe (superioare) reunesc în rezolvarea unei situaţii
variabile, cunoştinte teoretice, deprinderi cunoscute, experienta motrică.
Specific celor doua tipuri de priceperi, este aspectul conştientizării situaţiei
motrice şi alegerea în consecinţă, a mijloacelor optime pentru rezolvarea acesteia.
Realizarea priceperilor motrice reprezintă o finalitate a pregătirii specifice
activităţii de educaţie fizică şi sport.
Ceea ce caracterizează priceperea, atât la nivelul ei elementar, cât şi
superior, este gradul de conştientizare a situaţiei şi alegerii celor mai adecvate
1
Epuran, M., Psihologia educaţiei fizice, Edit. Sport-Turism, Bucureşti, 1976
mijloace (gesturi, acţiuni) de adaptare la situaţii. În cazul deprinderilor conştiinţa
va urmări în mod deosebit efectul şi nu mijloacele prin care acesta este realizat.
Învăţarea motrică apare astfel numai ca o latură a procesului instructiv specific
domeniului educaţiei fizice şi sportului, cealaltă, învăţarea inteligentă, teoretică
necesitând şi meritând o atenţie tot atât de mare din partea profesorilor şi elevilor,
lucru ce se face într-o măsură încă mult prea mică.
Fig. 12. Schema raportului dintre priceperi şi deprinderi
2
2
EPURAN, M., op. Citate, 1976, p.
Exersare
Repetarea situaţiei
Pricepere
elementară
DEPRINDERI
CUNOŞTINŢE
SCHEME OPERAŢIONALE
(ALGORITMI)
SIT
U
AȚ
II
N
OI
(B
ARIE
RE
)
PRICEPERI DE TIP
SUPERIOR
INTELIGENȚĂ
MOTRICĂ
CREATIVITATE
REZOLVARE DE
PROBLEME
PROCES
INSTRUCTIV
Aplicarea cunoştinţelor şi a
unor capacităţi motrice, la o
situaţie nouă
Aplicare adaptivă prin
selecţie raţională a
„mijloacelor de răspuns”
Atât în activităţile corporale, cât şi în cele de tip profesional şi social, priceperile
superioare răspund nevoii de comportare complexă, dictată de situaţiile reale.
Manifestându-se pe baza cunoştinţelor şi deprinderilor, aceste priceperi
utilizează scheme operaţionale care îmbină ideativul cu programul acţiunii practice şi
duc, în final, la executarea actului.