Priceperile motrice

---

Priceperile motrice 

Priceperile  motrice  sunt  componente  voluntare  neautomatizate  ale 

motricităţii  individului,  rezultate  ale  procesului  de  învăţare  motrică,  care  valorifică 

prin  intermediul  inteligenţei,  ansamblul  deprinderilor  cunoscute,  în  condiţiile 

adaptării la sarcini motrice variabile. 

Principala cale de formare a priceperilor motrice o constituie problematizarea, 

ca metoda euristică cu cea mai larga aplicabilitate în activitatea de educaţie fizică şi 

sport. 

Nivelul de exprimare a priceperilor motrice depinde de următorii factori: 

- 

conştientizarea şi aprecierea cât mai exactă a sarcinii motrice; 

- 

volumul deprinderilor motrice cunoscute de individ; 

- 

experienţa motrică a individului; 

- 

capacitatea  de  generalizare,  memoria,  imaginaţia  şi  creativitatea, 

manifestate de individ. 

 

Împreună 

cu 

deprinderile, 

priceperile 

motrice 

formează 

baza 

comportamentului  învăţat,  caracterizat  printr-un  grad  superior  de  adaptabilitate  la 

situaţiile în care este pus subiectul. Tratarea separată a priceperilor şi deprinderilor 

este  impusă  numai  de  raţiuni  didactice,  cu  scopul  de  a  evidenţia  anumite 

caracteristici  şi  –  de  aici  –  cu  scopul  de  a  sublinia  faptul  că  de  multe  ori  procesul 

instructiv  din  domeniul  educaţiei  fizice  se  opreşte  la  nivelul  priceperilor  în 

accepţiunea lor restrânsă.  

O definiţie a priceperii elementare poate fi următoarea: modalitate de acţiune 

în care se organizează un răspuns motric pe baza cunoştinţelor şi a unor capacităţi 

---

motrice, în condiţiile iniţiale ale învăţării (situaţie nouă şi instructaj verbal orientativ 

din  partea  profesorului,  instructaj  care  poate  fi  înlocuit  de  simpla  observare  a 

acţiunilor altui subiect sau a profesorului). 

 

Priceperile  motrice  pot  fi  clasificate  ca  priceperi  elementare  şi  priceperi 

complexe (superioare) 

 

Priceperile  motrice  elementare  asigură  răspunsul  motric  în  faza  iniţială  a 

învăţării sau exersării unei acţiuni; ele reprezintă un produs al învăţării prin imitaţie

1

 

Relaţia  acestui  gen  de  pricepere  cu  deprinderea  este  uşor  de  intuit:  priceperea 

elementară constituie prima etapă a formării unei deprinderi, etapa familiarizării cu 

sarcina,  etapa  primelor  încercări  în  care  cunoştinţele,  aptitudinile  şi  capacitatea 

motrică.  ale  subiectului  se  confruntă  cu  noua  situaţie,  rezolvând-o  la  nivel 

satisfăcător. (Eşecul într-o astfel de confruntare este „nepricepere” şi implică un plus 

de pregătire pe unul sau pe toate planurile care condiţionează reuşita). 

 

Priceperile  motrice  complexe (superioare)  reunesc  în rezolvarea  unei situaţii 

variabile, cunoştinte teoretice, deprinderi cunoscute, experienta motrică. 

Specific  celor  doua  tipuri  de  priceperi,  este  aspectul  conştientizării  situaţiei 

motrice şi alegerea în consecinţă, a mijloacelor optime pentru rezolvarea acesteia. 

Realizarea  priceperilor  motrice  reprezintă  o  finalitate  a  pregătirii  specifice 

activităţii de educaţie fizică şi sport. 

 

Ceea  ce  caracterizează  priceperea,  atât  la  nivelul  ei  elementar,  cât  şi 

superior,  este  gradul  de  conştientizare  a  situaţiei  şi  alegerii  celor  mai  adecvate 

                                                           

1

 Epuran, M., Psihologia educaţiei fizice, Edit. Sport-Turism, Bucureşti, 1976 

---

mijloace (gesturi, acţiuni) de adaptare la situaţii.  În cazul deprinderilor conştiinţa 

va urmări în mod deosebit efectul şi nu mijloacele prin care acesta este realizat. 

 

Învăţarea motrică apare astfel numai ca o latură a procesului instructiv specific 

domeniului  educaţiei  fizice  şi  sportului,  cealaltă,  învăţarea  inteligentă,  teoretică 

necesitând şi meritând o atenţie tot atât de mare din partea profesorilor şi elevilor, 

lucru ce se face într-o măsură încă mult prea mică. 

 

 

 

 

 

 

Fig. 12. Schema raportului dintre priceperi şi deprinderi

2

 

 

                                                           

2

 EPURAN, M., op. Citate, 1976, p. 

Exersare 

Repetarea  situaţiei 

Pricepere 

elementară 

DEPRINDERI 

CUNOŞTINŢE 

SCHEME OPERAŢIONALE 

(ALGORITMI) 

SIT

U

AȚ

II 

N

OI 

 (B

ARIE

RE

) 

PRICEPERI DE TIP 

SUPERIOR 

INTELIGENȚĂ 

MOTRICĂ  

CREATIVITATE 

 REZOLVARE DE 

PROBLEME 

PROCES 

INSTRUCTIV 

Aplicarea cunoştinţelor şi a 

unor capacităţi motrice, la o 

situaţie nouă 

Aplicare adaptivă prin 

selecţie raţională a 

„mijloacelor de răspuns” 

---

Atât în activităţile corporale, cât şi în cele de tip profesional şi social, priceperile 

superioare răspund nevoii de comportare complexă, dictată de situaţiile reale. 

 

Manifestându-se  pe  baza  cunoştinţelor  şi  deprinderilor,  aceste  priceperi 

utilizează scheme operaţionale care îmbină ideativul cu programul acţiunii practice şi 

duc, în final, la executarea actului.