Prima versiune

Finanțări prin Banca Europeană de Investiţii 

Banca Europeană de Investiţii aparţine celor 27 de state membre. Sarcina sa este de a lua bani cu împrumut de pe pieţele de capital şi de a acorda credite cu dobândă scăzută pentru proiecte privind îmbunătăţirea infrastructurii, furnizarea de electricitate sau ameliorarea normelor de mediu atât în ţari din UE cât şi în ţari vecine sau în ţari curs de dezvoltare.

Banca Europeană de Investiţii sprijină proiecte în ţările UE şi investeşte în viitoarele state membre şi în ţările partenere
Servicii

• 
  Împrumuturi : acordate unor programe sau proiecte viabile, atât din sectorul public cât şi din cel privat. Destinatarii pot fi foarte diferiţi, de la mari corporaţii până la municipalităţi şi întreprinderi mici.
  
• 
  Asistenţa tehnică : furnizată de o echipă formată din economişti, ingineri şi experţi pentru a veni în completarea facilitaţilor de finanţare.
  
• 
  Garanţii: pentru un număr mare de organisme, de exemplu bănci, societăţi de leasing, instituţii de garantare, fonduri mutuale de garantare, vehicule investiţionale.
  
• 
  Capital de risc: solicitările de capital de risc trebuie adresate direct unui intermediar.
  
• 
  Acordarea de împrumuturi în UE
  

Aproximativ 90% din împrumuturi merg către programe şi proiecte elaborate în UE.

BEI acordă credite în funcţie de şase obiective prioritare, enumerate în planul de afaceri al Băncii:

• 
  Durabilitatea mediului
  
• 
  Dezvoltarea reţelelor transeuropene de transport şi energie (TEN)
  
• 
  Surse de energie durabile, competitive şi sigure
  
• 
  Energie durabilă: investiţii maximizarea (ELENA)
  
• 
  Sprijin Green-Tech demonstration (NER300)
  
• 
  Dezvoltarea urbană asistenţa tehnică (JESSICA)
  

O abordare inovatoare o reprezintă finanţarea contractelor de performanţă energetic pentru companii de tip ESCO.

4. 
   Facilitatea de asistenţă tehnică ELENĂ (European Local ENergy Assistance) şi programul
   

Scop

Facilitatea mobilizării de fonduri pentru investiţii în energii durabile la nivel local şi sprijinirea investiţiilor inovante locale şi regionale în domeniul energiilor regenerabile şi eficienţei energetic, cu precădere pentru construcţii şi transporturi.

Pregătirea proiectelor cu specific energetic pentru finanţare prin programul Intelligent

Energy-Europe programme (IEE II)

Obiective/Arii de intervenţie orientative

• 
  Dezvoltarea de sisteme energetic eco-eficiente
  
• 
  Integrarea de sisteme de energie regenerabilă la nivelul clădirilor: panouri solare, panouri fotovoltaice
  
• 
  Dezvoltarea de sisteme de transport public curate şi eficiente din punct de vedere energetic
  

Contextul programului

Multe oraşe şi regiuni din Uniunea Europeană au început recent să pregătească sau iniţiază propuneri de eficienta energetică şi energie regenerabilă pentru a aborda provocările de schimbări climatice. Însă multe dintre acestea sunt în stadiu de concepere şi implementarea lor este dificilă pentru că multe regiuni şi oraşe, în special cele mici şi medii, nu au capacitatea tehnică de a dezvolta programe mari în acest domeniu.

ELENA ajuta entităţile publice să rezolve astfel probleme oferind sprijin specific pentru implementarea programelor şi proiectelor de investiţii precum şi cele menţionate anterior la arii de intervenţie.

ELENA sprijină Acordul Primarilor - Convenant of Mayors (www. eumayors.eu), iniţiativa a Comisiei Europene, dar nu este limitată la entităţile care au semnat acest acord.

Beneficiari eligibili

• 
  Autorităţile locale şi regionale
  
• 
  Organismele publice – structura creată de o autoritate publică sau de o entitate legală guvernată de lege privată care are misiune de serviciu public, finanţată mai mult de 50% din surse publice, ale căror proceduri interne şi conturi sunt dispuse controlului autorităţii publice şi pentru care răspunde autoritatea publică în cazul în care organismul public îşi încetează activitatea.
  

Programele de investiţii dezvoltate trebuie să fie de peste 50 milioane euro
În programele pregătite se pot solicita fonduri pentru:

• 
  Clădiri publice şi private colective, incluzând locuinţe sociale şi sistemele de trafic, pentru a sprijini eficienta energetică ridicată – de exemplu reabilitarea termică a clădirilor în vederea reducerii consumului de energie (atât încălzire, cât şi electricitate), izolare termică, aer condiţionat şi ventilare eficiente,
  
• 
  Sisteme de iluminat public eficient
  
• 
  Integrarea surselor de energie regenerabilă în mediul construit – de exemplu panouri fotovoltaice, biomasa şi panouri solare (pe clădirile publice şi private colective)
  
• 
  Investiţii în renovare, extinderea şi construirea de noi reţele de termoficare zonale, inclusiv reţele bazate pe combinarea termoficării şi electricităţii (combined heat and power CHP), sisteme descentralizate de tip CHP
  
• 
  Transport public urban pentru a sprijini creşterea eficienţei energetice şi integrarea surselor de energie regenerabilă, de exemplu autobuze cu eficienţa energetică ridicată, inclusiv autobuze hibrid, sisteme de propulsie cu nivel scăzut de carbon, investiţii pentru facilitarea introducerii maşinilor electrice, investiţii pentru a îmbunătăţi logistica în zonele urbane
  
• 
  Infrastructura locală inclusiv grinduri inteligente, infrastructura IT&C pentru eficienţa energetică, echipamente urbane eficiente din punct de vedere energetic, facilităţi pentru transport intermodal şi infrastructura de alimentare cu combustibil pentru vehiculele care funcţionează pe combustibil alternativ
  

Categorii de costuri eligibile ASISTENŢA TEHNICĂ

Costurile legate de suport tehnic necesar pentru pregătirea, implementarea şi finanţarea programului de investiţii, cum ar fi:

• 
  Studii de fezabilitate
  
• 
  Studii de piaţă
  
• 
  Structurarea programului
  
• 
  Planuri de afaceri
  
• 
  Audit energetic
  
• 
  Pregătirea procedurilor de achiziţii publice
  

Costurile legate de personal nou recrutat desemnat să dezvolte programul de investiţii sunt costuri eligibile. Aceste costuri include salariile actuale, plus taxele de securitate socială şi alte costuri legate de remunerare.

Costurile cu echipamentele cum sunt echipamentele de măsurare, computere, spaţii de birou, sunt neeligibile.

Costurile legate de TVA sunt eligibile dacă este documentat ca aceasta taxa nu poate fi recuperată de beneficiar.

Dimensiunea acestor costuri nu pot depăşi 4% din valoarea programului de investiţii (investiţii de tip FEDR).

Programul ELENA finanţează toate aceste activităţi, în proporţie de 90%, 10% fiind aportul propriu  al autorităţilor locale, eşalonat în conformitate cu calendarul de eliberare a fondurilor, convenit cu Banca Europeană de Investiţii.

Durata proiectului finanţat prin program: maxim 3 ani

Depunere la Banca Europeană de Investiţii

5. 
   SmartCity
   

Pe fondul schimbărilor economice şi tehnologice cauzate de globalizare şi de procesul de integrare, oraşe din Europa se confruntă cu provocarea de a combina competitivitatea şi dezvoltarea urbană durabilă simultan. Foarte evident, această provocare este de natură să aibă un impact asupra problemelor de fond urbane, cum ar fi locuinţe, economie, cultură, socială şi de condiţiile de mediu.

Acest proiect, cu toate acestea, nu se ocupă de metropolele europene importante, ci de oraşe de dimensiuni medii şi perspectivele lor de dezvoltare. Chiar dacă marea majoritate a populaţiei trăieşte urban în astfel de oraşe, accentul principal al cercetării urbane tinde să fie pe metropole "global". Ca urmare, provocările orașelor de dimensiuni medii, care pot fi destul de diferite, rămân neexplorate la un anumit grad. Oraşele de dimensiuni medii, care trebuie să facă faţă concurenţei din metropole mai mari cu privire la aspectele corespunzătoare, par a fi mai puţin bine dotate din punct de vedere al masei critice, resurselor şi capacității de organizare.

Astfel au fost elaborate criteriile de trei knock-out pe baza acestor 1.600 de oraşe:

• 
  Populaţia urbană între 100.000 şi 500.000 (pentru a obţine oraşe de dimensiuni medii)
  
• 
  Cel puţin 1 Universitate
  
• 
  Un areal de 1.500,000 locuitori (pentru a exclude oraşele care sunt dominate de un oraş mai mare)
  

Oraşele inteligente (SmartCities) pot fi identificate (şi clasate) pe şase axe principale sau dimensiuni:

• 
  economie inteligenta
  
• 
  mobilitate inteligenta
  
• 
  un mediu inteligent
  
• 
  persoane inteligente
  
• 
  viaţă inteligentă
  
• 
  guvernare inteligentă
  

Aceste şase axe sunt conectate cu teoriile tradiţionale regionale şi neoclasic de creştere şi dezvoltare urbană. În special, axele se bazează pe teoriile de competitivitate regională, transporturi şi TIC, economie, resurse naturale, capital uman şi social, calitatea vieţii, precum şi participarea cetăţenilor la guvernarea oraşelor.

Un oraş poate fi definit drept "inteligent" atunci când investiţiile în capitalul uman şi social, în infrastructurii de dezvoltare economică tradiţională (transport) şi moderne (TIC), comunicare durabilă şi de o înaltă calitate a vieţii, cu o gestionare raţională a resurselor naturale, se realizează prin acţiuni participative şi angajament.

Caracteristici principale ale unui smart city

Dezvoltarea infrastructurii

Aceasta utilizare este centrată în jurul "utilizării infrastructurii de reţea pentru a îmbunătăţi eficiența economică şi politică şi de a permite dezvoltarea socială, culturală şi urbana", unde infrastructura indică servicii de afaceri, servicii de locuinţe, petrecere a timpului liber şi de stilul de viaţă, şi TIC (telefoane mobile şi fixe, TV prin satelit, reţele de calculatoare, e-commerce, servicii de internet), şi aduce în prim plan ideea unui oraş ca model principal de dezvoltare şi de conectivitate, ca sursa de creştere.

Este subliniat rolul important al industriilor high-tech şi creative în dezvoltarea urbană pe termen lung.

Ideea de bază este că slujbele creative sunt în creştere şi firmele acum se orientează pentru a atrage "creativ". În timp ce prezenţa unei forţe de muncă creativă şi calificată nu garantează performanța urbană, într-o economie bazată pe cunoaştere şi din ce în ce mai globalizată, aceşti factori vor determina din ce în ce mai mult succesul oraşului.

O strategie pentru crearea unui mediu competitiv

Un "oraş inteligent" este considerat a fi unul care profită de oportunităţile pe care TIC le oferă pentru a creşte prosperitatea locală şi competitivitatea - o abordare care presupune o dezvoltare urbană integrată, bazată pe multi-actori, multi-sectoare, şi perspective multi-nivel.

Acest lucru conduce la un "accent pe bază de afaceri conduse de dezvoltare urbană", crearea de oraşe prietenoase mediului de afaceri, cu scopul de a atrage noi afaceri. Datele arată că oraşele orientate spre afaceri sunt într-adevăr printre cele cu o performanţă socio-economice satisfăcătoare.

Capacitatea de inteligenţa locală este indisolubil legată de cea a economiei bazate pe cunoaştere, în care inovaţia şi tehnologia sunt principalele motoare ale creşterii şi informării comunitare colective, care subliniază capacitatea şi reţelele ca principalii factori ai succesului unei comunităţi. Acest lucru necesită o pertinentă paradigmă de planificare pentru dezvoltarea urbană, regională şi de gestionare a inovării, similar cu conceptul legat de "oraşe inteligente" (sau comunităţi, clusters, districte, teritorii - multe clustere). Prin dezvoltarea sectorului concentrat, grup sau pe bază de strategii inteligente mai complexe ale oraşului, teritoriile se pot stabili în mecanismele de inovare - mişcare de dimensiuni globale şi de a spori substanţial sistemele lor de inovare.

O abordare de oraşe durabile şi favorabile incluziunii

O abordare alternativă acordă o atenţie profundă rolului capitalului social şi relaţional în dezvoltarea urbană. Aici, un oraş inteligent va fi un oraş al cărui comunitate a învăţat să înveţe, să se adapteze şi să inoveze. Acest lucru poate include un puternic accent pe scopul de a realiza incluziunea socială a diverşilor locuitori din mediul urban în serviciile publice şi accent privind participarea cetăţenilor la co-design.

Durabilitatea este văzută aici ca o componentă strategică majoră a oraşelor inteligente. Trecerea la sustenabilitate socială poate fi văzută în integrarea tehnicilor de e-participare, cum ar fi consultarea on-line şi de deliberare asupra modificărilor propuse de servicii pentru a sprijini participarea utilizatorilor în calitate de cetăţeni în procesul de democratizare a deciziilor luate cu privire la nivelurile viitoare de furnizare.

Durabilitatea mediului este importantă într-o lume în care resursele sunt limitate, iar în cazul în care oraşele îşi bazează tot mai mult dezvoltarea şi bogăţia lor pe resurse turistice naturale şi exploatarea lor trebuie să garanteze utilizarea în condiţii de siguranţă şi regenerare de patrimoniului natural. Acest ultim punct este legat de dezvoltarea afacerilor cu LED-uri, pentru că luarea de măsuri de stimulare a creşterii, pe de o parte, şi protecţia de link-uri slabe, pe de altă parte, este o piatră de temelie pentru dezvoltarea urbană durabilă.

Oamenii trebuie să fie capabili de a utiliza tehnologia în scopul de a beneficia de aceasta (a se vedea capacitatea de absorbţie). Când problemele sociale şi relaţionale nu sunt luate în mod corespunzător în considerare, polarizarea socială poate apărea ca rezultat.

Reţele de senzori wireless pentru oraşe inteligente

Reţelele de senzori wireless reprezintă o tehnologie specifică, care ajuta la crearea de Oraşe inteligente. Scopul este de a crea o reţea distribuită de noduri de senzori inteligenţi care pot măsura mai mulţi parametri, pentru o gestionare mai eficientă a oraşului. Datele sunt livrate fără fir şi în timp real de cetăţeni sau de la autorităţile competente.

De exemplu, cetăţenii pot monitoriza concentraţia poluării în fiecare stradă din oraş sau minim alarme automate atunci când nivelul radiaţiilor creşte un anumit nivel. De asemenea, este posibil pentru autorităţile publice să optimizeze irigarea parcurilor sau iluminarea oraşului. Scurgerile de apă pot fi uşor de detectat sau se pot genera hărţi de zgomot. Coşurile de gunoi pot trimite o alarmă atunci când acestea sunt aproape pline.

Traficul de vehicule poate fi monitorizat în scopul modificării luminilor oraşului într-un mod dinamic. Traficul poate fi redus cu sisteme de management care detectează unde este cel mai apropiat loc de parcare disponibil. Posesorii de automobile obţin informaţii în timp util astfel încât aceștia pot localiza un loc de parcare, economisind timp şi combustibil. Această informaţie poate reduce blocajele de trafic şi de poluare, îmbunătăţind calitatea vieţii.

Instrumente economice

Prețul plătit de consumator pentru diferitele forme de energie depinde de costurile de producție și de transport al acestora, de eventualele taxe pe energie, de TVA (pentru populaţie), de eventuale taxe asupra emisiilor de CO₂ şi de eventualele stimulentele reglementate. Influenţa acestor parametri este simţită de consumatori în momentul plații energiei electrice utilizată.

Creșterea prețurilor la energie, întotdeauna suportate de consumator, influenţează comportamentul acestora: cu cât e mai scumpă energia cu atât se erodează puterea de cumpărare a acestora. În cazul în care creșterea prețurile se limitează la anumite forme de energie (de exemplu, combustibilii fosili pentru energie) este probabil ca sursele în cauză să fie înlocuite, atât de companii, cât şi de consumatorii privaţi, cu surse alternative de energie. Chiar și investițiile în economiile de energie devin mai interesante în această lumină.

Această tendință întărește piaţa societăților care oferă sisteme, produse și servicii pentru o exploatare eficientă de energie. Legăturile dintre preț, ofertă și cerere vor consolida în viitor, tendinţa de abandonare treptată a surselor de combustibili fosili, inclinând balanța în favoarea iniţiativelor în domeniul economiilor mari de energie și a deschiderii spre inovare în domeniul eficienței energetice și producţiei de energie din resurse regenerabile. În cele din urmă, această cale se va dovedi favorabilă şi din punct de vedere economic devenind unul din fundamentele PAED. Toate acestea vor contribui la redefinirea viitoarei structuri economice locale ca o economie bazată pe tehnologii cu emisii reduse de CO₂. În prețul energiei există şi alte variabile și instrumentele economice care pot juca un rol cheie. Semnificația strategică a acestor instrumente de politică rămâne neschimbată chiar și în lumina efectelor creșterii prețurilor la energie.

Instrumentele economice avute în vedere de prezentul dispozitiv sunt:

Stimulentele

Stimulentele sunt măsuri monetare sau non-monetare, care au drept scop limitarea riscului de investiții într-un domeniu și, în consecință, conduc la introducerea accelerată de inovații pe piață reuşind de asemenea să declanșeze o schimbare de mentalitate în rândul consumatorilor. Ele pot avea forma unor subvenții, credite, garanții, capital de investiții, deduceri fiscale, scutiri vamale, reduceri, concesiuni monetară etc. PAED îşi va defini un sistem de stimulente până în 2016, astfel:

• stimulente care să conducă la o schimbare de atitudine în favoarea unei înalte eficiențe energetice

• stimulente care să promoveze tranziția către surse alternative de energie

• stimulente care să permită creşterea capacităţii de a scurta perioadă de la concepere la ajungerea pe piață a produselor inovatoare.

Stimulentele ar trebui să fie alocate într-un mod care să îmbunătăţească capacitatea intrinsecă de inovare a economiei și care să aducă beneficii imediate pentru cetățeni. Durata de aplicare a oricărei măsuri trebuie să fie menţinută numai până la momentul în care obiectivul este atins. Stimulentul nu trebuie văzut că o măsura permanenta sau ca o măsură fără obiective clare și precise pentru a nu crea premise pentru o denaturare a pieței. Sistemul de stimulente va fi definit până în 2016 în conformitate cu Reglementările în domeniul ajutorului de stat aplicabile autorităţilor publice locale cu Legea 215/2001 cu administraţiei publice locale şi legea 287/2009 privind intrarea în vigoarea Codului Civil si legea 571/2003 privind Codul fiscal. Prezentăm mai jos cadrul general oferit de reglementările privind ajutorul de stat.

Sursa: www.consiliulconcurentei.ro

Tranzacționare cotelor de CO₂

Schimbul cotelor de emisii este un instrument al noului tip de economie de piață, care are ca scop reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu ajutorul costurilor minime economice. Cu acest sistem, Uniunea Europeană intenționează să-şi ţină angajamentul de a reduce emisiile de gaze de seră. În 2005, a fost introdus sistemul european de comercializare a cotelor de emisii (ETS) pentru comerțul drepturilor de emisie ale UE (EUA). Cadrul juridic este dat de Directiva 2003/87/CE din 13 Octombrie 2003. La baza ETS, sta dreptul de a participa al tuturor persoanelor fizice și juridice, acesta sistem fiind definit ca un sistem de "cap and trade". Prin acest sistem se stabileşte un preţ pentru orice obiectiv ce poate influenţa calitatea mediului și anume capacitatea atmosferei de a absorbi emisiile nocive pentru climă ale acestuia. În fapt există două pieţe:

Piaţa circuite obligatorii (compliance market) care este destinată respectului angajamentelor internaţionale de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Această piaţă cuprinde „drepturi de emisie” şi „certificate de reducere a emisiilor în afara graniţelor”.

„Drepturile de emisie”:

AAU- Assignent amount units: Sunt drepturile de emisie primite de fiecare stat în virtutea Protocolului de la Kyoto pentru o perioadă de angajament.

RMU- Removal units – desemnează drepturile de emisie generate ca urmare a unei creşteri a performantelor naţionale de reducere a emisiilor de carbon în plus de AAU.

EUA – EU Alloances - desemnează drepturile de emisie atribuite companiilor/întreprinderilor participante la sistemul european de schimb de drepturi de emisie.

Sisteme naţionale de promovare a eficienței energetice (titluri de eficiență energetică).

Titlurile de Eficienţă Energetică - TEE

• 
  Sunt emise de GME în favoarea distribuitorilor, a societăţilor conduse de aceşti distribuitori, a societăţilor operatoare în sectorul serviciilor energetice (ESCO) pentru a atesta reducerea de consumuri făcută prin intervenţii şi proiecte de creştere a eficienţei energetice.
  

Piaţa TEE permite:

• 
  Cumpărarea de titluri de către distribuitorii care, prin intermediul proiectelor lor, obţin reduceri inferioare obiectivului lor anual şi trebuie să dobândească pe piaţă titlurile lipsă pentru a-şi respecta obligaţiile;
  
• 
  vânzarea de titluri de către distribuitorii care fac reduceri mai mari decât obiectivul anual şi care pot realiza profituri vânzând pe piaţă titlurile în exces;
  

Vânzarea de titluri obţinute din proiecte autonome de către ESCO care, netrebuind să respecte nici o obligaţie, au posibilitatea de a obţine profit pe piaţă.

„Certificate de reducere a emisiilor în afara graniţelor”

ERU – Emission reduction units- desemnează certificate ce rezulta prin realizarea proiecte MOC (Mecanism de Implementare Mixt)-JI (Joint implementation) în conformitate cu articolul 6 din protocolul de la Kyoto.

CE- Certified emission reduction – care desemnează exclusiv certificatele rezultate din proiecte MDP (Mecanism de Dezvoltare Nepoluant)- Clean Development Mechanism – CDM în conformitate cu articolul 12 al protocolului de la Kyoto.

tCER- Termporary CER- este un certificat de reducere a emisiilor obţinut în cadrul unui proiect MDP (Mecanism de Dezvoltare Nepoluant) de împădurire sau reîmpădurire. Certificatele tCER au scadența sfârşitul perioadei de angajament următoare emiterii şi pot fi reînnoite dacă absorbția de CO₂ a pădurii poate fi certificata după proceduri specifice.

lCER – long term CER- este un certificat de reducere a emisiilor obţinute în cadrul unui proiect MDP(Mecanism de Dezvoltare Nepoluant) de împădurire sau reîmpădurire. Certificate lCER au ca dată de expirare durata proiectului şi nu pot fi reînnoite. Ele pot fi înlocuite prin alte certificate dacă proba absorbției de CO₂ nu poate fi adusă la fiecare 5 ani.

Piaţa circuite voluntare (Voluntary/Verified Emission Reduction – VER) provin din piaţa de carbon voluntară şi răspund standardelor dezvoltate de instituţii private.

Aceste unităţi, ca de exemplu: certificate „ Gold Standard Voluntary Emission Reduction” (VER) ale fundaţiei Gold Standard, certificatele „Verified Carbon Units” (VCU) ale lui „Verified Carbon Standard” sau certificate „Plan Vivo Certificates ale fundaţiei „Plan Vivo”. Certificatele de pe piaţa voluntară nu pot fi utilizate de state în cadrul angajamentelor acestora de reducere a emisiilor conform protocolul de la Kyoto.

Pentru certificarea VER trebuie parcurse următoarele etape (exemplu în sistemul My Climate):

Etapa 1. Ideea de proiect - este fixată într-un document „Project Idea Note” (PIN)

Etapa 2. Document de definire al proiectului - „Project Design Document” (PDD). Sunt furnizate informaţii care privesc volumul de reducere a emisiilor aşteptate pentru o perioadă de 7-10 ani şi metodele de monitorizare a rezultatelor pe durata proiectului.

Etapa 3. Validarea de către o instituţie independenta – Designated Operaţional Entity (DOE).

Etapa 4. Monitorizarea – realizarea de rapoarte de activitate pentru validarea previziunilor din PDD.

Etapa 5. Verificarea – Pentru validarea PDD este realizată o verificare privind corectitudinea raportului de monitorizare.

Etapa 6. Înregistrarea VER- După verificarea raportului de monitorizare sunt înregistrate în registrul „My Climate VER” reducerile de CO₂ în tone. Aceste VER Gold Standard sunt înregistrate în conturile Gold Standard.

Pentru certificarea CER trebuie parcurse următoarele etape:

Etapa 1. Ideea de proiect - este fixată într-un document „Project Idea Note” (PIN)

Etapa 2. Document de definire al proiectului - „Project Design Document” (PDD) şi acord al ţării de primire. Sunt furnizate informaţii care privesc volumul de reducere a emisiilor aşteptate pentru o perioadă de 7-10 ani şi metodele de monitorizare a rezultatelor pe durata proiectului.

Etapa 3. Validarea de către o instituţie independentă – Designated Operaţional Entity (DOE). Pe perioada de validare PDD-ul este publicat pe o perioadă de 30 de zile pe site-ul web: UNFCCC pentru dezbateri.

Etapa 4. Înregistrarea - după validare promotorul proiectului depune o cerere de înregistrare a proiectului. Înregistrarea este decisa de CDM Executive Board în calitate de organ executiv al Naţiunilor Unite în materie de Clean Development Mechanism.

Etapa 5. Monitorizarea – realizarea de rapoarte de activitate pentru validarea previziunilor din PDD.

Etapa 6. Verificarea – Pentru validarea PDD este realizată o verificare privind corectitudinea raportului de monitorizare.

Etapa 7. Emiterea şi transmiterea CER. După raportul de monitorizare conform CDM Executive Board autorizează emiterea şi transmiterea CER. Din acest moment Cer devin certificate negociabile pe diferite sisteme de tranzacţionare a emisiilor. Transmiterea se face sub forma numerică în conturile vânzătorilor şi/sau cumpărătorilor.

Carbon offset:

• 
  Reprezintă acel mecanism prin care o instalaţie ce nu reuşeşte să reducă emisiile de gaz seră la sursă, poate dobândi de la un terţ o cantitate de credite de carbon echivalente emisiilor care trebuie reduse conform angajamentelor.
  
• 
  Principiul fundamental al carbon offsetting este că o certă cantitate de anhidridă carbonică produsă poate fi compensată de o cantitate echivalentă de anhidridă carbonică absorbită, de exemplu de o pădure.
  

Având în vedere suprafeţele împădurite ale teritoriului, Drobeta Turnu Severin îşi propune să stimuleze eforturile locale de valorificare a acestei oportunităţi.

Instruire, conștientizare și strategie de comunicare

Formarea profesională, în toate formele sale, este unul dintre pilonii fundamentali ai dezvoltării durabile. Încorporarea temei dezvoltării durabile în educație-formare este esențială pentru crearea şi susţinerea unei culturi a durabilității ca un principiu general de acțiune socială. În acest sens, este necesar să crească gradul de conştientizare al populației în domeniul temelor dezvoltării durabile în aşa fel încât să genereze un nou sistem de valori centrat pe managementul energiei în special și al resurselor în general şi pe principiul solidarității.

Complexitatea unei strategii energetice necesită pregătire profesională specifică și actualizarea continuă a cunoștințelor. Pare dificil de găsit personal calificat de specialitate în domeniile inovatoare ca asistența tehnică pentru implementarea unui sistem de transport bazat pe vehicule electrice din noua generație, ca şi pentru noile tehnologii din industria construcțiilor. Personalul calificat local ar trebui să aibă acces la formare continuă, care să țină cont de noile evoluții în special privind eficiența energetică a clădirilor si pentru industria de construcţii în general. În timpul punerii în aplicare al PAED vă fi creată o platformă de "instruire". Certificarea reprezintă o oportunitate de a umple această lipsă/acest decalaj.

Drobeta Turnu Severin are în prezent o capacitate limitată de a certifica în domeniul eficienței energetice a produselor și proceselor pentru piața. Atât populația, cât şi lumea de afaceri trebuie să fie continuu informate și sensibilizate cu privire la necesitatea utilizării inteligente a energiei precum şi despre noile forme tehnico-economice de valorificare a oportunităţilor create de sectorul energetic. Prin urmare, este oportun să se adapteze în mod constant comunicarea la nevoile diferitelor grupuri țintă.

Exploatarea poziției teritoriului pe piață

Drobeta Turnu Severin are o anumită poziţie puternică pe piaţă ca fiind unul dintre cei mai mari producători de energie electrică din surse hidro din România. În acest sens, ar fi oportuna crearea unei "rețele de achiziții verzi" compusă în special din structuri și instituții publice ca promotori ai noilor valori pentru susţinerea economiei locale.

Orientare spre promovarea cercetării

Cercetarea depinde de finanțarea publică. Pentru a fi în măsură să exploateze într-un mod eficient resursele limitate este necesar să se identifice aspectele cheie pentru promovarea cercetării și inovării, acestea trebuind să susţină prioritățile planurile de dezvoltare. Acest lucru nu înseamnă să limiteze libertatea de cercetare ci doar o dorința de susţinere a acesteia.

Sprijin şi susţinerea în crearea de furnizori în domeniul energetic și crearea de modele de contractare

Directiva UE 2006/32/CE din 5 aprilie 2006 privind utilizarea eficientă a energiei și a serviciilor energetice permite unei terțe părți finanțarea măsurilor de îmbunătățire a eficienței energetică pe baza unui acord contractual. În plus față de furnizorul de energie și de beneficiarul măsurii, acordul ("contract de performanță energetică") implică participarea unui terț executant şi finanțator.

Această a treia parte (furnizorul de servicii în domeniul energetic, în limba engleză "ESCO" Energy Service Company) poate fi o persoană fizică sau juridică care furnizează servicii de energie și / sau punere în aplicare a unor măsuri de eficiență energetică în structurile sau la sediul unui utilizator, acceptând un risc financiar. Acordul stabilește forma în care ar trebui să fie rambursate costurile de investiţie în astfel de măsuri. Contravaloarea serviciilor prestate se calculează în baza îmbunătățirii eficienței energetice și se întinde pe o perioadă de timp cât mai îndelungata. Suma corespunde unei anuităţi ce reprezintă o parte din economiile realizate. Marele avantaj al modelelor contractante, în special pentru administrația publică, derivă din faptul că integral pre-finanțarea nu va mai afecta Bugetul. Un alt avantaj de luat în considerare este faptul că furnizorii ESCO sunt interesaţi într-o intervenţie de calitate.

Cum finanţarea prin contracte de tip ESCO va reprezenta o componentă importantă a implementării PAED prezentăm conceptul contractelor ESCO:

Contracte ESCO

O companie de servicii energetice (acronim: ESCO) este o companie care oferă o gamă largă de soluții de energie complete, inclusiv design și implementare a proiectelor pentru eficientizarea energiei, conservarea energiei, infrastructurii de outsourcing, generarea de energie electrică, precum și de gestionare a riscurilor. În Marea Britanie se dezvolta un nou tip de afacere ESCO care se concentrează mai mult pe metode de finanțare inovatoare. Acest nou concept presupune implementarea sau chiar înlocuirea vechiului sistem cu unul nou mai eficient din punct de vedere a consumului de energie, astfel încât să se reducă costul energiei globale ale unei clădiri.

Proprietarii construcţiilor care apelează la serviciile ESCO vor beneficia de reduceri ale consumului de energie, iar din beneficiul obţinut, aceştia trebuie să plătească o rată pentru a rambursa ESCO în calitate de finanţator. Beneficiul (economisire a energiei) ca sursa de finanţare va fi determinat pentru a depăşi rata. ESCO începe prin efectuarea unei analize în profunzime a proprietății, proiectează o soluție eficientă energetic, instalează elementele necesare și menține sistemul pentru a asigura economii de energie în timpul perioadei de recuperare a investiției: economiile în costurile de energie sunt folosite pentru a plăti înapoi investițiile de capital pe o perioadă de cinci până la douăzeci de ani, sau reinvestite în clădire pentru a permite upgrade-uri de capital, care altfel ar fi imposibil de realizat. În cazul în care proiectul nu atinge obiectivele, ESCO este responsabil pentru plata diferenței.

Începutul activității privind economiile de energie s-a datorat crizei energetice a anilor 1970. Fiecare antreprenor a dezvoltat diferite modalităţi de combatere a creșterii costurilor energiei. Unul dintre primele exemple a fost o companie din Texas, Energia Timpului, care a introdus un dispozitiv de comutare pentru a automatiza iluminatul și alte echipamente pentru automatizarea consumul de energie în general. Motivul principal pentru care produsul nu a fost vândut inițial a fost pentru că potențialii utilizatorii erau scepticii în ceea ce priveşte eficiența respectivului mecanism. Pentru a combate această îndoială, compania a decis să instaleze în avans aparatul și să ceară un procent din economiile care a fost acumulate. Rezultatul a fost bază pentru modelul ESCO. Prin acest proces, compania a realizat vânzări mai mari deoarece economiile au fost mari.

Odată cu creșterea costurilor de energie a crescut şi disponibilitatea tehnologiilor de eficientizare energetică pentru iluminat, pentru sistemele HVAC (încălzire, ventilație și aer condiționat) și pentru construcţii care utilizează eficient energia . Termenul ESCO a devenit tot mai cunoscut în rândul potențialilor clienți care doresc să îmbunătățească sistemele clădirilor, fie pentru că sunt depășite și trebuie să fie înlocuite, fie pentru o reducere a consumului de energie.

Cum funcţionează?

Metode de eficientizare energetică

După aplicarea măsurilor de conservare a energiei (ECM), ESCO contorizează economia de energie realizată prin implementarea proiectului după care prezintă clienţilor noul nivel mai scăzut al consumului înregistrat. Cea mai utilizată modalitate de calcul a energiei economisite este măsurarea fluxului de energie obţinut prin aplicarea măsurilor de conservare a energiei (ECM) ce stă la baza calculului de determinare a energiei economisite. De exemplu, un răcitor de lichid ar necesita măsurători de alimentare cu apă răcită și a temperaturilor de retur și echivalarea lor în kW. Avantajul acestei abordări este faptul că energia fluxurilor asociate cu ECM sunt luate în considerare.

Această metodă este descrisă ca o opţiune A şi opţiune B la Protocolul Internaţional de Măsurare şi Verificare (IPMVP- Internaţional Performance Measurement and Verification Protocol) . Tabelul 1 prezintă diferite opţiuni. Opţiunea A arăta câteva măsurători care ar permite estimări ale unor parametri. Opţiunea B arata măsurători pentru toţi parametrii. În ambele opţiuni calculele sunt făcute pentru a determina energia economisită. Opţiunea C foloseşte facturile utilităţilor pentru a determina energia economisită.

	Descrierea	Domenii de aplicare
A Măsurarea parțială a reabilitării	Economia realizată este determinată prin măsurarea parțiala a unei secțiuni și a măsurilor de eficientizare energetică folosite. O parte din parametrii sunt măsurați.	In cazul modernizării iluminatului, înainte si după îmbunătățirea eficienței instalației sunt măsurate energiile utilizate. De obicei sunt analizate ore de funcționare iluminat.
B Reabilitarea	Economia de energie este determinată prin utilizarea unei foi de calcul care măsoară energia utilizată prin sistemul ales prin masurile de eficientizare (ECM) folosite.	Variația vitezei fluxului pe conducta. Energia electrică utilizată este măsurată cu metru kWh furnizat de motorul pompei electrice.
C Întreaga facilitate (facturile utilitarilor)	Economia de energie este determinată prin măsurarea energiei utilizate pe metru de suprafața utilizat. Facturile vor fi ajustate în funcție de anotimp.	Multe măsuri de eficientizare energetică influențează majoritatea sistemelor din clădire. Sunt folosite facturile de utilități.
D Calibrarea simulării	Economia de energie este determinată folosind simulări pentru clădiri. Aceasta opțiune este folosită mai rar și este utilizată în primul rând atunci când nu s-au reamenajat utilitățile .	Varietatea programului de management energetic influențează multe sisteme într-o clădire, iar atunci când nu există o bază de date poate dura chiar ani.

Exista multe situații in care Opțiunea A si Opțiunea B (Măsurarea si Calcularea) este cea mai buna abordare de măsurare a energiei economisită. Așadar, ESCO insistă în utilizarea opțiunilor A si B. Dacă ESCO este un contractor în domeniul iluminatului, atunci opţiunea A este relevantă. Măsurătorile se fac la faţa locului înainte şi după dezvoltarea investiţiei. Acestea se vor face după mai multe ore de funcţionare, rezultatele obținute se vor introduce într-o foaie de calcul pentru a determina economiile realizate. Aceeaşi foaie de calcul poate fi folosită de mai multe ori.

Deoarece ESCO propune o varietate de retehnologizări, este necesar să se utilizeze toate opţiunile pentru că apoi să se opteze pentru cea mai bună soluție fiecărei acţiuni în parte. Pentru controlul proceselor de reabilitare sau reabilitare a sistemelor de HVAC (căldură, sistem de ventilaţie şi aer condiţionat - heating, ventilation and air conditioning) cea mai bună alegere este opţiunea C.

După aplicarea măsurilor de conservare a energiei (ECM) trebuie determinate economiile obţinute prin implementarea proiectului. Acest proces este realizat frecvent de ESCO prin procese de Măsurare şi Verificare (M&V), realizată de client sau o terţă parte. Protocolul Internaţional de Realizare a Măsurătorilor şi Verificărilor este principalul standard după care se realizează Măsurarea şi Verificarea pentru a determina energia economisită prin implementarea programului de management energetic. Întrucât eficientizarea energetică presupune un nivel mai scăzut al energiei utilizate, ele nu pot fi măsurate imediat. IPMVP oferă 4 metode pentru a măsura economiile reale realizate. Un plan pentru aplicarea celei mai adecvate dintre cele 4 metode generale pentru un anumit proiect este de obicei creat și convenit de toate părțile înainte de punerea în aplicare a ECM.

IPMVP Opţiunea A – Îmbunătăţirea eficienţei instalaţiei: Parametrii cheie pentru măsurarea economiei de energie sunt determinaţi prin măsurarea parametrilor de performanta care definesc energia utilizată pentru aplicarea metodelor de eficientizare energetica.

IPMVP Opţiunea B – Îmbunătăţirea eficienţei instalaţiei: Parametrii energiei economisite sunt determinaţi în funcţie de măsurătorile energiei utilizate după aplicarea măsurilor de eficientizare energetică.

IPMVP Opţiunea C – Reducerea consumului de energie este determinată prin măsurarea energiei utilizate pentru întregul sistem.

IPMVP Opţiunea D – Simulări de reducere a consumului etalonat se determină prin simulări ale consumului de energiei sau prin măsurarea nivelului de energie a sistemului. Modelul de simulare trebuie să fie etalonat creând un model energetic care să se potrivească efectiv cu nivelul contorizat.

Implementarea unui proiect

Proiectul de reducere a consumului de energie începe de cele mai multe ori prin dezvoltarea unor idei care pot genera eficientizare energetică şi mai ales reducerea costurilor cu energia. ESCO este responsabil cu realizarea acestui obiectiv. ESCO oferă potenţialilor clienţi propuneri de proiecte pentru eficientizare energetică sub formă de contracte de performanță. Se poate spune că ESCO realizează activităţile de management al proiectelor. Odată ce proprietarul este conștient de posibilitatea unui proiect de eficientizare energetică, acesta poate realiza proiectul cu oferta primită de ESCO sau nu. În timpul perioadei de cercetare iniţială, un auditor al ESCO vine la faţa locului pentru a analiza sistemul existent şi pentru a determina ulterior măsurile care vor fi aplicate pentru o eficientizare energetică fezabilă.

Această analiză preliminară a situaţiei actuale se realizează de obicei gratuit. Operaţiunea descrisă anterior se numeşte audit energetic şi situaţia analizată la începutul proiectului reprezintă perioada de referinţă în realizarea studiului de fezabilitate. Ipotezele pentru potenţialul proiect sunt conturate de auditor împreună cu clientul, după care echipa de ingineri ESCO aleg soluţia cea mai potrivită.

În cadrul următoarei etape se vor defini detaliile tehnice şi de design, astfel proiectul începe să capete contur. Se vor calcula de asemenea costurile şi economiile obţinute prin realizarea investiţiei. Inginerii ESCO sunt responsabili pentru alegerea celor mai eficiente variante din punct de vederea al consumului energetic. Aceste măsuri pot varia de la maxima eficiență a sistemelor de iluminat și încălzire / aer condiționat (inclusiv upgrade-uri), la motoare mai productive, cu variatoare de viteză și sistemele centralizate de gestionare a energiei . Există o gamă extreme de largă de măsuri care pot reduce consumul de energie.

Odată ce proiectul a fost elaborat și contractul de performanță încheiat, faza de construcţie sau de punere în aplicare începe. După finalizarea acestei faze, începe etapa de monitorizare și de întreținere sau de măsurare și verificare (M & V). Această fază consta în verificarea calculelor de pre-construcție aceasta fiind folosită pentru a determina economiile efective de costuri. Această fază nu este întotdeauna inclusă în contractul de performanță. De fapt, există trei opțiuni pe care proprietarul trebuie să le analizeze în perioada de evaluare a performanțelor contractului. Aceste opțiuni sunt, de la cele mai ieftine până la cele mai scumpe.:

• Nici o altă garanţie decât cea prevăzută în echipament;

• ESCO furnizează M & V pentru a analiza eficientizarea energetică pe termen scurt.

• ESCO furnizate de M & V pentru a analiza dacă eficienta energetică previzionată corespunde pe toată perioada proiectului.

O operațiune normală implica împrumut ESCO pentru achiziționarea de echipamente sau pentru implementarea sistemului de eficientizare energetică pentru clienții săi. Clientul plătește către ESCO ca o factură normală de utilităţi (sau o mare parte din ea), iar economiile de energie permit ESCO să plătească doar o fracțiune din aceasta furnizorului de energie. Diferența se duce la plata dobânzii aferente împrumutului și profit.

IV. AXELE STRATEGICE ALE INTERVENŢIEI

A. AXELE DE INTERVENŢIE

Măsurile de intervenţie au ca principal obiectiv atingerea următoarelor ţinte în ceea ce priveşte eficientizarea energetică din Drobeta Turnu Severin:

• reducerea pe cât posibil a consumului de energie la nivelul oraşului exploatând potenţialul existent în creşterea eficienţei energetice pe termen lung;

• înlocuirea combustibililor fosili cu resurse regenerabile şi conservarea cât mai mult posibil a resurselor de mediu de supra-exploatare;

• restructurarea sistemică pentru a promova inovarea sustenabilă în domeniile economic şi tehnologic şi consolidarea unei culturi durabile.

Ca urmare a acestei abordări, este necesar să se adopte măsurile potrivite pentru toate domeniile de acţiune. Din acest motiv, este important să se definească şi să se regrupeze aceste măsuri pe baza unor priorităţi strategice specifice de acţiune, astfel încât să poată fi distinse uşor sinergiile existente între ele. Măsurile care urmează să fie luate pentru punerea în aplicare a acestei filosofii în politica energetică pot fi împărţite în domenii individuale de intervenţie:

• Aprovizionarea cu energie şi gestionarea inteligentă a energiei;

• Utilizarea raţională şi inteligentă a energiei;

• Reabilitarea durabilă a clădirilor şi construcţiilor;

• Folosirea resurselor de energie naturale regenerabile;

• Măsuri generale de prevenire a schimbărilor climatice

• Inovaţie şi transfer de know-how

• Continuitate în politica activă în domeniul energetic

Pe lângă alte abordări tipice de reducere a consumului de energie, măsurile luate cu scopul de a exploata potenţialul resurselor existente, a creşterii eficienţei energetice şi a reducerii consumului de energie pe termen lung, includ şi alte măsuri de tip preventiv în diferite sectoare (planificare urbană, legi privind construcţiile civile), în scopul influenţării comportamentului populaţiei.

Reducerea consumului de energie din combustibilii fosili este o prioritate. Fiecare kWh de energie fosilă salvat duce la reducerea emisiilor de CO₂ şi economisirea de resursă neregenerabilă. Soluţia acestei probleme ar fi utilizarea unor cantităţi mai mici de resursă fosilă şi apelarea la resurse alternative regenerabile.

1. Axa de intervenţie: „Furnizarea şi utilizarea inteligentă a energiei”

2. Axa de intervenţie: „ Utilizarea inteligentă a energiei”

3. Axa de intervenţie: „Reabilitarea clădirilor şi promovarea construcţiilor durabile”

4. Axa de intervenţie: „ Utilizarea energiei obţinută din surse regenerabile”

5. Axa de intervenţie: „Măsuri generale de prevenire a schimbărilor climatice”

6. Axa de intervenţie: „ Inovaţie şi transfer de know how”

7. Axa de intervenţie: „ Politica activă în domeniul energetic“

1.