| „Cum, dar nu şi zugrăviţi?”
De-a lungul celor patru ani de experienţă, Pictez Pereţi a primit însă şi cereri ciudate: „Pe unele le-am acceptat, pentru că eram la început şi acceptam orice... începând de la portretul bichon-ului mort pe perete, până la diferite portrete în diferite ipostaze ciudate”, îşi aminteşte ea amuzată.
„Mi-a cerut la un moment dat un băiat, un rocker, să-i fac o intrare într-un castel şi un tron din stâncă, iar el să stea pe tron, îmbrăcat în rege, cu o capă, şi să aibă părul lung... El îşi dorea foarte mult să aibă părul lung. Şi voia să-i pictez scena asta astfel încât atunci când intră în casă să se vadă acolo... Dar am zis pas. Am avut parte de multe ciudăţenii. În ultimul timp am început să le refuz, pentru că sunt anumite desene pe care nu aş vrea să le am în portofoliu sau să mă laud cu ele, dar s-a întâmplat la început să fac diferite picturi pe care acum nu le-aş mai face”, spune ea.
Altădată a fost luată drept zugrav: „Am fost chemată pentru pictură pe perete şi, de fapt, la locul respectiv mă aşteptau o găleată de lavabilă şi un trafalet. Cum, dar nu şi zugrăviţi?, s-a mirat omul. I-am explicat că nu, că eu fac altceva. Ah, păi, domne, eu vreau să zugrăvesc şi tavanul şi tot...”.
A trecut însă peste toate cu zâmbetul pe buze, bucurându-se de principalul avantaj al muncii sale: îşi este propriul şef.
„Faptul că nu trebuie să răspund în faţa nimănui şi că nu am un program fix, ci mi-l pot face aşa cum vreau, mă bucură cel mai tare. Asta mi-a plăcut cel mai mult la acest job... sau hobby, că e şi una şi alta”, a explicat ea. „Pe de altă parte, poate singurul dezavantaj este acela că nu am o siguranţă foarte mare când vine vorba de lucrări. Poate că într-o lună nu am aşa multe comenzi şi atunci nu câştig prea mult. S-a întâmplat să am, din când în când, şi câte o lună în care nu am câştigat nimic. Dar acesta este riscul pe care mi l-am asumat”, a mai spus Roxana.
Dostları ilə paylaş: |
