In Biserica din Roma, morala era foarte decăzută, atat la credincioşi cat şi la clerici.
Herma susţine necesitatea pocăinţei şi arată că această pocăinţă nu va fi fără efect. In cazul de faţă Dumnezeu cu atat mai mult ii va ierta pe păcătoşi "pentru că nu s-au făcut nici defăimători nici trădători" (asemănarea IX-a).
Cartea Păstorului lui Herma se imparte in trei părţi:
In prima vedenie Herma vede o femeie bătrană, aşezată pe un fotoliu mare şi alb, care ii spune să se pocăiască şi să indrepte şi pe copii şi pe soţia sa,
In a treia vedenie, se spune că Herma vede din nou pe bătrană care 1-a aşezat pe sofa langă ea, in partea stangă insă şi i-a arătat, ridicand un toiag strălucitor «un turn mare, ridicandu-se pe ape, din pietre strălucitoare cu cate patru unghiuri». Turnul este Biserica. Ea este zidită pe ape «pentru că şi viaţa noastră prin apă s-a mantuit şi se va mantui», adică prin botez.