Privind modificarea și completarea Legii privind aprobarea Nomenclaturii

Note de subpoziții

1. În acest capitol, se înțelege prin:

(a) „fonte brute aliate”:

fontele brute care conțin unul sau mai multe din următoarele elemente, în proporțiile de mai jos, raportat la greutate:

— peste 0,2 % crom;

— peste 0,3 % cupru;

— peste 0,3 % nichel;

— peste 0,1 % din oricare din elementele următoare: aluminiu, molibden, titan, tungsten (wolfram), vanadiu;

(b) „oțeluri nealiate pentru prelucrare pe mașini-unelte automate”:

oțelurile nealiate care conțin unul sau mai multe din elementele următoare, în proporțiile de mai jos, raportat la greutate:

— minimum 0,08 % sulf;

— minimum 0,1 % plumb;

— peste 0,05 %, seleniu;

— peste 0,01 % telur;

— peste 0,05 % bismut;

(c) „oțeluri silicioase numite «magnetice»”:

oțelurile care conțin în greutate minimum 0,6 %, dar maximum 6 % siliciu și maximum 0,08 % carbon, care pot conține în greutate maximum 1 % aluminiu, dar niciun alt element într-o proporție care le poate conferi caracterul altor oțeluri aliate;

(d) „oțeluri rapide”:

oțelurile aliate care conțin, cu sau fără alte elemente, cel puțin două din următoarele trei elemente: molibden, tungsten și vanadiu cu un conținut total, în greutate, de minimum 7 % pentru aceste elemente considerate împreună, și care conțin 0,6 % sau mai mult carbon și 3-6 % crom;

(e) „oțeluri silico-manganoase”:

oțelurile aliate care conțin, în greutate:

— maximum 0,7 % carbon;

— minimum 0,5 %, dar maximum 1,9 % mangan; și

— minimum 0,6 %, dar maximum 2,3 % siliciu, dar niciun alt element într-o proporție care le poate conferi caracterul altor oțeluri aliate.

2. Clasificarea feroaliajelor la subpozițiile poziției 7202 se face după următoarea regulă:

Un feroaliaj este considerat binar și este clasificat la subpoziția corespunzătoare (atunci cînd această subpoziție există), în cazul în care unul dintre elementele de aliere prezintă un conținut care depășește procentul minim prevăzut la nota 1 litera (c) a capitolului. Prin analogie, feroaliajul este considerat ternar sau cuaternar, în cazul în care două, respectiv trei dintre elementele de aliere, prezintă un conținut care depășește procentele minime prevăzute la nota menționată.

Pentru aplicarea acestei reguli, fiecare dintre elementele nespecificate la nota 1 litera (c) a capitolului și incluse la categoria „alte elemente”, trebuie să prezinte totuși un conținut care să depășească 10 % din greutate.