5.3 Cerinţe referitoare la clasele de expunere
5.3.1 Generalităţi
(23) Cerinţele pentru ca betonul uşor să reziste la agresiunile mediului înconjurător, aşa cum sunt definite în Anexa II, sunt date adesea în termeni de valori limită, pentru compoziţia betonului uşor şi proprietăţile stabilite ale betonului uşor (a se vedea articolul 5.3.2 din prezentul normativ); alternativ exigentele pot rezulta din metode de proiectare bazate pe performanţe (a se vedea articolul 5.3.3 din prezentul normativ). Cerinţele trebuie să ţină seama de durata de viaţă prevăzută pentru structură.
5.3.2 Valori limită pentru compoziţia betonului
(24) În absenta standardelor europene pentru încercări directe de performanţă a betonului uşor, din raţiuni de experienţe diferite pe termen lung, metodele specificate ale rezistenţei la agresiunile mediului înconjurător sunt date în prezentul normativ în termeni de proprietăţi stabilite pentru beton şi de valori limită de compoziţie.
(25) Cerinţele pentru fiecare clasă de expunere trebuie specificate în termeni de:
-
tipuri şi clase de materiale componente permise;
-
conţinut minim de ciment;
-
clase minime de rezistenţă la compresiune a betonului uşor;
-
conţinut minim de aer din betonul uşor (dacă este cazul).
NOTA 1 - Tabelele I.1, I.2, I.3, I.4, I.5, I.6 (anexa I) prezintă condiţiile compoziţionale, proprietăţile betonului uşor şi utilizarea cimenturilor. Conţinutul maxim admis de particule fine din betonul uşor este prezentat în tabelele I.7 şi I.8 din anexa I.
NOTA 2 - Este necesar ca prevederile valabile pe locul de utilizare a betonului uşor să includă cerinţe pe baza unei durate de viaţă prezumate de minim 50 ani în condiţiile de întreţinere stabilite prin proiect. Pentru durată de viaţă inferioară sau superioară, pot fi necesare valori limită specificate mai severe sau mai puţin severe. În acest caz sau pentru compoziţiile specificate de beton uşor, sau în condiţii speciale în materie de protecţie contra coroziunii, referitor la grosimea betonului ce acoperă armaturile, conform reglementărilor tehnice specifice, aplicabile în vigoare.
(26) Dacă betonul uşor este conform cu valorile limită specificate, se consideră că acesta este capabil să satisfacă cerinţele de durabilitate în raport cu utilizarea avută, cu respecarea următoarelor condiţii:
a) betonul uşor să fie corect pus în operă, compactat şi supus la un tratament, conform prevederilor normativului NE 012-2 precum şi altor reglementări tehnice specifice aplicabile, în vigoare şi standare aplicabile.
b) betonul uşor ce acoperă armatura trebuie să aibă grosimea minimă, conform clasei de expunere în funcţie de acţiunile datorate mediului înconjurător şi din reglementările tehnice specifice aplicabile, în vigoare şi standardelor aplicabile.
5.3.3 Metode de proiectare bazate pe performanţe
(27) Cerinţele referitoare la clasele de expunere pot fi stabilite utilizând metode de proiectare bazate pe performanţă pentru durabilitate şi ele pot fi stabilite în termeni de parametri de performanţă. În normativul NE 012/1 se prezintă indicaţii referitoare la utilizarea unor metode alternative de concepţie funcţie de performanţele pentru durabilitate.
5.4 Cerinţe pentru betonul uşor proaspăt
5.4.1 Consistenţa
(28) Consistenţa betonului uşor trebuie determinată prin încercări conform metodelor precizate în normativul NE 012/1.
(29) Metodele de încercare recomandabile pentru betonul uşor sunt cele precizate în normativul NE 012/1.
(30) Când trebuie determinată consistenţa betonului uşor, această caracteristică se determină în momentul utilizării betonului uşor sau în cazul betonului uşor gata preparat, în momentul livrării.
(31) Dacă betonul uşor este livrat într-un camion malaxor sau cuvă agitatoare, se respectă prevederile pentru beton obişnuit, din normativul NE 012/1.
(32) Consistenţa poate fi specificată, prin referinţă la o clasă de consistenţă, conform articolului 4.2.1 din prezentul normativ, sau în cazuri particulare, printr-o valoare specificată. În acest caz, toleranţele sunt date în normativul NE 012/1.
5.4.2 Conţinutul de ciment
(33) Cantitatea de ciment, cantitatea de adaosuri şi cantitatea de apă dozată trebuie înregistrate, fie pe imprimanta înregistratorului de amestecuri, fie în registrul de producţie.
(34) Absorbţia de apă a agregatelor se determină pentru stabilirea conţinutului de apă eficace.
(35) Absorbţia de apă a agregatelor uşoare şi a agregatelor de masă volumică normală din betonul proaspăt este valoarea obţinută după o oră, determinată conform SR EN 1097-6, utilizând valoarea de umiditate a agregatului în stare umedă în locul celei obţinute după uscarea în etuvă.
(36) Când conţinutul minim de ciment este înlocuit cu conţinutul minim de (ciment + adaosuri), metoda trebuie modificată în consecinţă.
(37) Când este necesară determinarea conţinutului de ciment, sau a conţinutului de adaosuri din betonul uşor proaspăt, metodele de încercări şi toleranţele aplicate trebuie să facă obiectul unui acord între elaboratorul de specificaţie şi producător.
5.4.3 Conţinutul de aer
(38) Conţinutul de aer al betonului uşor trebuie determinat conform SR 13535:2009.
5.4.4 Dimensiunea maximă a agregatelor
(39) Dimensiunea nominală maximă a agregatelor se determină conform SR EN 933-1.
Dimensiunea maximă a agregatului, cum este definită în SR EN 13055-1 şi în SR EN 12620, nu trebuie sa fie superioară celei specificate.
5.5 Cerinţe pentru betonul uşor în stare întărită
5.5.1 Rezistenţa
5.5.1.1 Generalităţi
(40) Pentru determinarea rezistenţei la compresiune a betonului uşor trebuie respectate prevederile din normativul NE 012/1.
5.5.1.2 Rezistenţa la compresiune
(41) Rezistenţa la compresiune a betonului uşor este simbolizată flc.cub, când este determinată pe epruvete cubice şi este simbolizată flc.cil când este determinată pe epruvete cilindrice conform SR EN 12390-3.
(42) Pentru utilizarea de epruvete de alte dimensiuni şi pentru alegerea încercărilor pe cub sau pe cilindri în vederea evaluării rezistenţei la compresiune, se vor respecta prevederile din normativul NE 012/1.
(43) Dacă nu există prevederi contrarii, rezistenţa la compresiune se determină pe epruvete încercate la 28 zile. Pentru anumite utilizări poate fi necesar a se specifica rezistenţa la compresiune la termene mai scurte sau mai lungi de 28 zile, sau după conservare în condiţii speciale.
(44) Rezistenţa caracteristică a betonului uşor trebuie să fie egală sau superioară rezistenţei la compresiune caracteristice minime, pentru clasa de rezistenţă specificată (tabelul 2).
(45) Când este probabil ca încercările de rezistenţă la compresiune să dea valori nereprezentative, se respectă prevederile din normativul NE 012/1.
NOTĂ - Este indicat ca evaluarea rezistenţei în structuri sau în elemente de structură să se bazeze pe prevederile din SR EN 13791 şi din reglementările tehnice specifice aplicabuile, în vigoare.
5.5.1.3 Rezistenţa la tracţiune
(46) Rezistenţa la tracţiune prin încovoiere a betonului uşor se determină conform prevederilor din SR EN 12390-5: 2009.
(47) Rezistenţa la tracţiune prin despicare a betonului uşor se determină conform prevederilor din SR EN 12390-6: 2010.
5.5.2 Masa volumică
(48) Masa volumică/densitatea betonului uşor după uscare în etuvă este determinată conform SR EN 12390-7 şi trebuie să fie cuprinsă între limitele claselor de densitate prescrise (a se vedea tabelul 3 din prezentul normativ). În cazuri particulare, când masa volumică este specificată în termenii de valori prevăzute, se aplică o toleranţă de ± 30 kg/m3.
5.5.3 Rezistenţa la penetrarea apei
(49) În cazul în care trebuie specificată rezistenţa la penetrarea apei, metoda şi criteriile de conformitate trebuie să facă obiectul unui acord între beneficiar şi producător.
5.5.4 Reacţia la foc
(50) Elementele de construcţii din beton, compuse din agregate minerale grele şi uşoare, ciment, aditivi, adaosuri şi alte materiale minerale, conform prevederilor normativului NE 012/1, se consideră că au clasa de reacţie la foc A1 sau A1FL, fără a fi necesară efectuarea unor încercări de comportare la foc, cu respectarea Regulamentului privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru construcţii pe baza performanţelor de comportare la foc, aprobat prin Ordinul ministrului transporturilor construcţiilor şi turismului/ administraţiei şi internelor nr.1.822/394/2004 comun M.T.C.T./M.A.I. nr.1822/394/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
5.5.5 Conductivitatea termică
(51) Pentru betoane uşoare de izolaţie şi /sau rezistenţă, conductivitatea termică se determină conform SR EN 12667:2002 sau conform STAS 5912-89.
Dostları ilə paylaş: |