Procesul de dezvoltare al unei regiuni, cum este şi Regiunea Deltei Dunării, este caracterizată de o continuă schimbare, deter

CONCEPTUL GENERAL AL STRATEGIEI

Fundamentarea concepţiei generale a strategiei, estimările care au stat la baza formulării direcţiilor strategice şi a măsurilor de intervenţie, pentru fiecare din domeniile planului de amenajare, este prezentată în cele ce urmează.

Domeniul:

Structura teritoriului

1.Mediul

Obiectiv specific:



1.1 Calitatea mediului natural

Conform Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul (cu modificările şi completările ulterioare), amenajarea teritoriului contribuie la dezvoltarea spaţială echilibrată, la protecţia patrimoniului natural şi construit, precum şi la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă in localităţile urbane şi rurale, conceptul de calitate a vieţii incluzând şi calitatea mediului. De aici decurg trei direcţii de dezvoltare - calitatea mediului, reducerea riscului activităţilor umane asupra mediului şi sănătăţii locuitorilor (risc tehnologic) şi protecţia, conservarea şi refacerea patrimoniului natural. Pentru perioada 2007-2013, aceste activităţi urmăresc reducerea decalajului existent între Uniunea Europeană şi România cu privire la infrastructura de mediu atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ, cu luarea în considerare a principiului dezvoltării durabile şi a principiului responsabilităţii pentru prejudiciile aduse mediului.

La nivelul zonei analizate, analiza SWOT a relevat, în domeniul protecţiei mediului, existenţa unor factori de dezvoltare reprezentat în special de potenţialul capitalului natural al Deltei Dunării (în contextul unui interes crescut faţă de problema protecţiei mediului, concretizat în reducerea poluării), dar şi a unor disfuncţionalităţi, multe dintre acestea reprezentând consecinţe ale activităţilor întreprinse înainte de 1989. Din aceste motive, acţiunile propuse vizează continuarea eforturilor de protecţie şi conservare a capitalului natural, reconstrucţia ecologică şi prevenirea degradării mediului datorită activităţilor antropice.

Principalele măsuri se axează pe două direcţii:

Direcţia de dezvoltare 1.1-1:


Protecţia şi îmbunătăţirea calitatăţii mediului natural, prin acţiunea asupra factorilor naturali perturbatori care afectează procesele biotice şi elementele suport ale acestora.

Această direcţie de dezvoltare se va realiza prin pachete de măsuri ce constau în:

Îmbunătăţirea calităţii zonelor afectate de acţiuni ale factori naturali

• 
  Îmbunătăţirea calităţii solului şi apelor subterane, refacerea solurilor degradate şi prevenirea degradării solului, .
  
• 
  Recrearea condiţiilor de stabilitate şi siguranţă a zonelor expuse eroziunii marine, dezastrelor naturale şi fenomenelor de despădurire
  
• 
  Modificarea circulaţiei apei şi a regimului de inundabilitate.
  

Direcţia de dezvoltare 1.1-2:

Îmbunătăţirea şi păstrarea calităţii zonelor afectate de factori antropici se va realiza prin:

• 
  Ameliorarea calităţii mediului în zonele urbane şi rurale, prin măsuri locale specifice legate de o bună gestiune a deşeurilor, controlul poluării generate de trafic
  
• 
  Redimensionarea activităţilor agricole, silvicole, piscicole ce pun în pericol echilibrul ecologic şi potenţialul biodiversităţii.
  
• 
  Reabilitarea siturilor contaminate, a zonelor afectate de eliminarea necontrolată a deşeurilor industriale, refacerea mediului afectat de acţiunea omului şi de factorii naturali: reabilitarea suprafeţelor de teren afectate de poluarea cu pesticide şi implementarea bunelor practici în agricultură.
  

1.2 Patrimoniul natural şi construit

Patrimoniul natural

Direcţia de dezvoltare 1.2-1 :

Măsurile ce decurg din această direcţie de dezvoltare se grupează în următoarele categorii:

• 
  Reducerea suprafeţelor de teren supuse anual schimbării destinaţiei din terenuri naturale în terenuri construibile, prin implementarea modelelor perimetrale şi constructive pe criterii ecologice în toate documentaţiile de amenajare a teritoriului şi urbanism, de către autorităţile judeţene şi locale.
  
• 
  Valorificarea zonelor naturale protejate, extinderea lor şi identificarea de noi zone naturale şi realizarea de planuri de management ale zonelor aparţinând reţelei Natura 2000, prin reabilitarea căilor de acces către şi în interiorul ariilor protejate şi activităţi de menţinere şi îmbunătăţire a stării de conservare a habitatelor şi speciilor în ariile protejate. Se propune ca responsabilitatea acestor măsuri să revină autorităţilor locale, agenţiilor de protecţie a mediului (locale şi regionale) şi Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile.
  
• 
  Păstrarea şi extinderea zonelor împădurite. Se propune ca responsabilitatea acestor măsuri să revină autorităţilor locale şi agenţiilor locale de protecţie a mediului.
  

• 
  Lucrări de ecologizare sud-Sulina - realizarea unei perdele forestiere de 25 ha plantată cu specii autohtone amplasată de-a lungul digului sud Sulina al incintei agricole
  
• 
  Împăduriri pentru consolidări de maluri - înfiinţarea unor plantaţii forestiere pe o suprafaţă totală de 200 ha situată pe mai multe amplasamente de pe malul drept al braţului Sulina, în aval de Mila 29
  
• 
  Lucrări de refacere a fondului forestier natural în cadrul incintei agricole Pardina, pentru crearea unor bariere ecologice forestiere cu lăţime medie de 15m; vechea gârlă Pardina şi canalul Iacubova, rezultând astfel o suprafaţă totală necesară a fi împădurită de aprox. 80 ha
  
• 
  Implementarea politicilor de protecţie a mediului în zonele protejate prin măsuri de protecţie conform legislaţiei în vigoare şi controlul implementării acestor măsuri în zonele protejate de către agenţiile de protecţie a mediului (locale şi regionale), administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării şi Garda de Mediu.
  

- Efectuarea în prima etapă a unui studiu care să determine cu precizie capacitatea de suport ecologic al fiecărei zone carcteristice din Deltă, în vederea fundamentării mai aprofundate a strategiilor de dezvoltare a comunităţilor din zonă.

Patrimoniul construit

Direcţia de dezvoltare 1.2- 2:

Măsurile din această direcţie de dezvoltare se vor înscrie în următoarele categorii:

- Stabilirea unor priorităţi în ceea ce priveşte lucrările de restaurare, punere în valoare şi revitalizare a monumentelor, ansamblurilor şi siturilor istorice.

- Stabilirea unor planuri integrate de protejare a patrimoniului cultural şi natural, în

conformitate cu principiile conţinute de convenţiile europene la care România este parte.

- Asigurarea unui mecanism care să permită dezvoltarea durabilă a zonelor protejate, pe baza conservării integrate a patrimoniului cultural imobil, ce ar permite menţinerea unui grad ridicat de protecţie cu diminuarea cheltuielilor de întreţinere.

- Menţinerea monumentelor înscrise în Lista Patrimoniului într-un stadiu optim de conservare susţinerea programelor de restaurare a monumentelor istorice, prioritar a celor de grupa A, de valoare naţională,

- Inventarierea patrimoniului imobil pentru identificarea valorilor culturale neclasate,

corectarea erorilor, actualizarea şi completarea Listei Monumentelor Istorice cu noi categorii de valori instituite.

• 
  Protecţia mediului construit valoros se va face în raport cu o ierarhie a elementelor componente şi a priorităţilor. Vârful acestei ierarhii este constituit din monumentele cu valoare naţională, aşa cum sunt prezentate de legea 5/ 2000 - PATN – secţiunea III şi lista MCC – 2004.
  

Zone cu valoare peisagistică

Direcţia de dezvoltare 1.2- 3:

Propunerile de amenajare a localităţilor din zonă vor avea în vedere înscrierea în caracteristicile ale peisajelor delimitate, prin preluarea în regulamentele de urbanism ale unităţilor administrative componente ale RBDD.

Caracteristicile zonelor cu valoare a peisajelor luate în considerare de delimitarea propusă sunt:

- Relieful care în cazul zonei RBDD variază între formele joase ca lunca largă a Dunării, câmpiile deltaice cu suprafeţe de apă şi formele medii, colinare, specifice părţii continentale, adiacentă rezervaţiei.

- Vegetaţia zonei este preponderent stuficolă cu păduri, pajişti şi zăvoaie; în zonele locuite există culturi cerealiere, păşuni, vii şi livezi.

- Tipologia aşezărilor determinată de configuraţia schemei stradale şi textura intravilanului derivată din funcţiile dominante ale localităţilor.

Se propun, într-o primă categorie, următoarele două unităţi de peisaj, bazate pe o singură unitate de relief, ambele făcând parte din delta propriu-zisă:

1 Câmpia deltaică maritimă, cu lacuri şi mlaştini salinizate, cu vegetaţie stuficolă, (CA Rosetti, Crişan, Murighiol, Sf. Gheorghe, Sulina) avănd ca subdiviziuni:

1.1 Grinduri cu păduri de stejar în amestec cu alte foioase (Letea, Caraorman)

1.2 Zona litorală a Deltei cu plaje de nisip şi dune (Sulina, Sf. Gheorghe)

Localităţile acestei zone vor avea în general o schemă stradală lineară (latura lungă este dominantă). Loturile vor avea mărimi diferite, gospodăriile fiind amplasarte pe un teren cât mai fertil, de unde va rezulta uneori o textură inegală a intravilanelor.

Specificul aşezărilor din zona grindurilor (1.1) va fi asemănătoare deşi elementul acvatic nu mai este atât de prezent. Textura localităţilor va fi neregulată datorită amplasării construcţiilor pe loturi inegale ca mărime şi a altor inserţii in intravilan; regimul mediu de înălţime fiind parter.

2. Câmpia deltaică fluvială cu lacuri şi zăvoaie, stufărişuri (vegetaţie mezohalofilă) (Chilia, Pardina, Ceatalchioi, Maliuc)

Localităţile acestei zone vor avea o schemă stradală lineară care în zonele mai largi se dezvoltă şi în lăţime sau ramificat; legăturile dintre intravilan şi extravilan se fac atât pe apă cât şi rutier.

Textura intravilanelor va fi mai densă, resursele funciare principale aflându-se în afara satelor; regimul mediu de înălţime va fi parter.

În a doua categorie se propun peisaje care combină două unităţi de relief adiacente:

3. Câmpia deltaică maritimă, cu lagune şi mlaştini salinizate, cu vegetaţie stuficolă, având:

3.1 Depresiuni cu aspect de şes, vegetaţie halofilă şi pâlcuri de stejari (Valea Nucarilor, Sarchioi, Murighiol).

Localităţile fiind de tip adunat, organizate de-a lungul unei văi cu deschidere spre lagună, vor lua o forma rotunjită sau ramificată mai adaptată la relief.

3.2 Podiş cu păduri de gorun, tei, carpen, stejar pufos şi pajişti stepice (Babadag, Jurilovca, Ceamurlia de Jos, M. Bravu, Slava Cercheză, Baia)

Localităţile vor avea o tramă stradală ramificată adaptată terenului colinar, sau dreptunghiulară regulată în zonele plate.

Textura intravilanelor va fi mai densă şi mai regulată; regimul de înălţime variat în raport cu zona funcţională, fiind posibile structuri multietajate în concordanţă cu planurile urbanistice.

3.3 Podiş cu pajişti stepice, terenuri agricole şi pâlcuri de vegetaţie submediteraneană (Mihai Viteazu, Istria, Săcele, Corbu).

Localităţile acestei unităţi, asemănătoare ca forme cu cele din partea de nord a complexului lagunar, se va înscrie în tipicul peisajelor centrului Dobrogei.

4. Podiş cu terenuri agricole adiacent Dunării, cu localităţi dezvoltate pe versanţi suu în lunca fluviului.

4.1 Podiş cu terenuri agricole, pajişti stepice şi pâlcuri de păduri, adiacent câmpiei deltaice, cu lacuri, zăvoaie şi stufărişuri (Tulcea, Beştepe, Nufăru, Mahmudia, Frecăţei, M. Kogălnceanu);

Localităţile se înscriu în peisaj la limita celor două forme de relief adiacente fiind dezvoltate cu o axă perpendiculară pe braţele Dunării. Textura intravilanelor va fi mai densă şi mai ordonată regimul de înălţime predominant fiind parter sau parter cu un etaj, fiind posibile şi clădiri multietajate.

4.2 Podiş cu terenuri agricole şi pajişti stepice cu pâlcuri de păduri, adiacent luncii Dunării (Somova, Isaccea, Luncaviţa, Văcăreni, I.C. Brătianu, Măcin, Jijila, Grindu, Smârdan).

Axa principală a localităţilor este perpendiculară pe cursul Dunării, forma intravilanului fiind neregulată, adaptată terenului. Textura intravilanelor va fi densă, regulată, funcţia predominantă a localităţilor fiind cea agricolă; regimul de înălţime mediu este parter, fiind posibile şi clădiri etajate.

Dezvoltările ce se vor admite în zonele naturale cu valoare peisagistică nu trebuie să producă un impact vizual negativ asupra vecinătăţilor prin:

- întreruperi brutale ale liniei naturale de orizont, regim de înălţime în dezacord cu regimul mediu al localităţii;

- dominarea vizuală sau subminarea elementelor peisajului prin masă sau poziţie;

- efecte negative asupra unui element major de peisaj, de ex. plaje şi maluri de apă, corpuri de vegetaţie, dealuri şi coline, etc;

- obstrucţionarea unei panorame atrăgătoare sau specifice;

- efecte negative asupra imaginii pădurilor sau pâlcuri de pădure şi zăvoaie;

- introducerea de forme, materiale, texturi şi culori străine zonei.

- In vederea aprofundării problemelor peisajului din zona Deltei Dunării precum şi a delimitării unor arii de protecţie şi acţiune dirijată pentru conservarea peisajului se propune efectuarea în prima etapă a unui studiu al peisajului zonal în vederea fundamentării măsurilor de dezvoltare ce afectează acest element important al calităţii mediului.

1.3 Riscuri naturale

Direcţia de dezvoltare 1.3:



Strategia Naţională de Management al Riscului la Inundaţii – prevenirea, protecţia şi diminuarea efectelor inundaţiilor”, aprobată prin HG nr. 1854/decembrie 2005 defineşte responsabilităţile specifice (în plan operaţional şi de reglementare) ale autorităţilor administraţiei centrale şi locale asupra problemelor asociate cu inundaţiile, precum şi o implicare autentică în cadrul responsabilităţilor ce le revin.

Obiectivele generale ale strategiei sunt:

• 
  obiective sociale care urmăresc protejarea populaţiei şi a comunităţilor umane împotriva inundaţiilor prin asigurarea unui nivel acceptabil de protecţie a populaţiei;
  
• 
  obiective economice care urmăresc protecţia împotriva inundaţiilor a infrastructurii economice existente şi garantarea satisfacerii oportunităţilor economice ale generaţiilor viitoare;
  
• 
  obiective de mediu care urmăresc atingerea obiectivelor economice şi sociale, cu păstrarea echilibrului între dezvoltarea economico – socială şi mediu.
  

Activitatea de management al inundaţiilor este problemă politică de planuri şi programe cu scop principal de protecţie a vieţii, bunurilor şi a mediului împotriva inundaţiilor, şi anume:

• 
  Planul de Management al Riscului la Inundaţii, care se elaborează pentru fiecare bazin hidrografic în parte;
  
• 
  Programul Naţional de Prevenire, Protecţie şi Diminuare a Efectelor Inundaţiilor, care se elaborează la nivelul teritoriului naţional şi are la bază planurile de management al riscului la inundaţii la nivel de bazin hidrografic.
  
• 
  Planuri bazinale de apărare împotriva inundaţiilor (Planuri operative de intervenţie) la nivel judeţean, municipal, orăşenesc şi comunal, elaborate în conformitate cu prevederile legislaţiei existente în domeniul managementului situaţiilor de urgenţă.
  

Măsurile structurale de diminuare a consecinţelor inundaţiilor se regăsesc în proiectele prioritare, finanţate din credite externe rambursabile, în cadrul proiectului „Investiţii prioritare pentru gospodărirea apelor”. ucrările propuse se vor înscrie în Schema Directoare de Amenajare şi Management al Bazinului Hidrografic Dobrogea – Litoral, schemă aflată în curs de elaborare de către unităţi abilitate de către Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, cu finalizare în 2009.