Produse aprilie 2014

Ceai de coada soricelului

Coada şoricelului face parte din familia Asteraceae, fiind o plantă erbacee, perenă, cu frunze penate, păroase şi flori albe sau trandafirii. Numele ştiinţific al plantei Achillea provine de la Ahile, eroul legendar al războiului troian, care folosea coada şoricelului pentru a vindeca rănile soldaţilor săi. Planta creşte în toate zonele, de la câmpie până la regiunile subalpine. O întâlnim la marginea pădurilor, a drumurilor, în fâneţe, poieni, soluri nisipoase, în locuri însorite sau umbrite. Se mai numeşte brădăţel, coada-şoarecii, crestăţea, iarba-oilor, iarbă strănutătoare, sorocină, şorecie, etc.

Contribuie la

INTERN
- funcţionarea normală a sistemului digestiv, prin:
      - îmbunătăţirea digestiei
      - creşterea poftei de mâncare
      - creşterea capacităţii de eliminare a bilei în duoden
- reducerea spasmelor şi a riscului de contaminare bacteriană care pot apărea la nivelul căilor biliare şi tractului intestinal
- reducerea riscului de sângerare
- protejarea mucoasei gastrice.

EXTERN:
- favorizarea regenerării pielii
- reducerea riscului de sângerare
- eliminarea disconfortului care apare la nivelul mucoasei vaginale
- reducerea disconfortului care apare la nivelul venelor hemoroidale şi mucoasei anale.

Coada-șoricelului (Achillea millefolium), părți aeriene.

Administrare

• 
  INTERN:
  - pulbere – planta se macină fin cu o râşniţă electrică. Se ia o linguriţă rasă de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă timp de 10-15 min., după care se înghite cu apă.
  - macerat la rece – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250 ml de apă, se menţine timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se administrează 2-3 căni cu macerat pe zi, cu 30 min. înainte de mese.
  - infuzie – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250 ml de apă clocotită, se menţine timp de 15 min. la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol.  Se administrează 2-3 căni cu infuzie pe zi, cu 30 min. înainte de mese.
  

EXTERN:
- pentru favorizarea regenerării pielii şi reducerea riscului de sângerare se fac badijonări sau spălături locale cu maceratul sau cu infuzia de plantă
- pentru eliminarea disconfortului care apare la nivelul mucoasei vaginale se fac spălături locale cu maceratul sau cu infuzia de plantă
- pentru reducerea disconfortului care apare la nivelul venelor hemoroidale şi mucoasei anale se fac spălături locale sau băi de şezut de 3-4 ori pe zi cu infuzia sau cu maceratul obţinute din plantă.

Contraindicatii

sarcină, alăptare, alergie la coada şoricelului.

50 gr

4.85

Ceai de cozi de cirese

Cireşul (Cerasus avium) este un arbore indigen care face parte din familia Rosaceae. Cultivat cu aproximativ 2500 de ani în urmă, mai întâi în Asia, a fost adus ulterior în Europa. În America a fost introdus de-abia în secolul al XVII-lea. Cireşul are o longevitate de 100 de ani, în stare sălbatică, specia cultivată având numai 25-40 de ani. Printre cele mai utilizate şi eficiente diuretice vegetale, codiţele de cireşe determină efecte rapide, mai ales asupra aparatului renal şi urinar. Se mai numeşte cerăş pădureţ, cireş sălbatic, ciureş, mălin pescăresc, mocru, vascuşoară, etc.

Contribuie la

- funcţionarea normală a aparatului urinar, prin ameliorarea diurezei
- eliminarea lichidelor reţinute în exces în corp.

Cozi de cireșe (Cerasus avium)

Administrare:

INTERN
- infuzie – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250 ml de apă clocotită, se menţine timp de 20 min. la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se administrează 3 căni cu infuzie pe zi, cu 30 min. înainte de mese.

Contraindicatii

alergie la cozi de cirese.

50 gr

4.85

Ceai de cretisoara

Creţişoara face parte din familia Rosaceae, fiind o plantă erbacee, perenă, cu frunze mari, rotunjite, reniforme, având 7 sau 9 lobi şi marginile dinţate. Florile mici, de culoare galben-verzui sunt grupate în inflorescenţe. Cunoscută încă din antichitate, creţişoara a fost utilizată în diferite tradiţii, atât pentru trezirea şi amplificarea feminităţii, cât şi pentru vindecarea afecţiunilor ginecologice, fiind o plantă asociată cu feminitatea. Creşte la marginea pădurilor, a drumurilor, în păşuni, fâneţe, pe stânci şi coaste abrupte, în zona de deal şi de munte. Se mai numeşte brumărie, creţărel, rătunjir, umbra-muntelui, umbrarul-doamnei, etc.

Contribuie la

INTERN:
- combaterea riscului de sângerare
- funcţionarea normală a sistemului hormonal feminin şi reducerea stărilor neplăcute care apar pe perioada ciclului menstrual.

EXTERN:
- menţinerea sănătăţii mucoasei vaginale
- reducerea riscului de sângerare
- reducerea disconfortului care apare la nivelul venelor hemoroidale şi mucoasei anale.

Ingrediente:

Crețișoară (Alchemilla vulgaris) - părți aeriene.

Administrare:

• 
  INTERN:
  - pulbere – planta se macină fin cu o râşniţă electrică. Se ia o linguriţă rasă de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă timp de 10-15 min., după care se înghite cu apă.
  - macerat la rece - se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250 ml de apă, se menţine timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se administrează 3 căni cu macerat pe zi, cu 30 de min.înainte de mese.
  - infuzie - se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250 ml de apă clocotită, se menţine timp de 15min. la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se administrează 3 căni cu macerat pe zi, cu 30 de min.înainte de mese.
  

EXTERN:
- pentru menţinerea sănătăţii mucoasei vaginale se fac spălături locale cu maceratul sau cu infuzia de plantă
- pentru reducerea riscului de sângerare se fac tamponări locale sau se aplică sub formă de comprese cu maceratul sau cu infuzia de plantă
- pentru reducerea disconfortului care apare la nivelul venelor hemoroidale şi mucoasei anale se fac spălături locale sau băi de şezut de 3-4 ori pe zi cu infuzia sau cu maceratul obţinute din plantă.

Contraindicatii

alergie la creţişoară.

50 gr

4.85