Produse aprilie 2014

Ceai de merisor

Merişorul face parte din familia Ericaceae, fiind un arbust pitic răspândit în zonele montane, la altitudini de peste 1300m. El provine din emisfera nordică, unde reprezenta alimentaţia de bază a vikingilor. În scopuri medicinale, se folosesc frunzele, care se recoltează în lunile septembrie şi octombrie, perioadă în care conţinutul în substanţe active este maxim. Merişorul conţine următoarele principii active: arbutozidă, metilarbutozidă, arbutină, fraxină, flavonoide, antocianidine şi taninuri.
Pe traiectul urinar, arbutozida şi metilarbutozida sunt hidrolizate la hidrochinonă, metilhidrochinonă şi glucoză. Principala sa acţiune terapeutică, aceea de antiseptic urinar, se datorează hidrochinonei, care se elimină rapid prin urină, pe care o poate colora în verde. Înca o acţiune deosebit de folositoare a merişorului este cea antimicrobiană asupra bacteriilor Porphyromonas gingivalis şi Prevotella intermedia, implicate în dezvoltarea infecţiilor gingivale şi pulpare, contribuind la igienizarea cavităţii bucale.

Contribuie la

INTERN:
Contribuie la menţinerea sănătăţii tractului urinar.

EXTERN:
Contribuie la menţinerea sănătăţii cavităţii bucale.

Merișor (Vaccinium vitis-idaea), fructe.

• 
  INTERN:
  - pulbere - pulberea se obţine prin măcinarea fină a frunzelor cu o râşniţă electrică. Se ia câte 1 linguriţă rasă, de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol, se ţine sub limbă timp de 10-15 min. iar apoi se înghite cu puţină apă.
  - macerat la rece - se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250 ml de apă, se menţine timp de 6 ore la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se administrează 3 căni cu macerat pe zi, cu 30 min. înainte de mese.
  - infuzie - se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250 ml de apă clocotită, se menţine timp de 15 min. la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se administrează 3 căni cu infuzie pe zi, cu 30 min. înainte de mese.
  

EXTERN:
- pentru menţinerea sănătăţii cavităţii bucale se fac spălături cu infuzie sau macerat de merişor, de 2-3 ori pe zi.

Contraindicatii

Insuficienţă renală, sarcină, alăptare, copii mici, alergie la merişor.

50 gr

4.85

Ceai de mesteacan

Mesteacănul face parte din familia Betulaceae, fiind un arbore foios, cu scoarţa albă şi netedă şi frunze ovat-triunghiulare, dinţate, care rezistă în cele mai grele condiţii de climă, sol sau altitudine. Creşte în zona de dealuri joase şi de câmpie, unde suportă foarte bine arşiţa şi seceta, în depresiunile adânci, unde înfruntă gerurile iernii, ori în zonele montane abrupte, unde se agaţă efectiv de stânci şi rezistă vânturilor cele mai puternice. În acord cu capacitatea sa vitală extraordinară, frunzele mesteacănului au proprietăţi terapeutice foarte puternice. Se mai numeşte mesteacăn alb sau mastacân.

Contribuie la

INTERN:
- funcţionarea normală a sistemului urinar, prin ameliorarea diurezei şi a capacităţii de detoxifiere a rinichilor
- menţinerea concentraţiei normale a colesterolului în sânge.

EXTERN:
- eliminarea disconfortului care apare la nivelul pielii
- menţinerea sănătăţii scalpului şi combaterea căderii părului

Mesteacăn (Betula pendula) - flori.

• 
  INTERN:
  - pulbere – planta se macină fin cu o râşniţă electrică. Se ia o linguriţă rasă de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă timp de 10-15 min., după care se înghite cu apă.
  - macerat la rece – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250 ml de apă, se menţine timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se administrează 3 căni cu macerat pe zi, cu 30 de min. înainte de mese.
  - infuzie – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250 ml de apă clocotită, se menţine timp de 15 min. la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se administrează 3 căni cu infuzie pe zi, cu 30 de min. înainte de mese.
  

EXTERN:
- pentru eliminarea disconfortului care apare la nivelul pielii se aplică local sub formă de cataplasme care se obţin astfel: 1-2 linguri cu pulbere fin măcinată se amestecă cu apă caldă astfel încât să formeze o pastă care să poată fi aplicată extern. Deasupra se aplică un pansament care să poată menţine cataplasma la locul afectat minim 3 ore
- pentru menţinerea sănătăţii scalpului şi combaterea căderii părului se clăteşte părul după spălare şi se fricţionează pielea capului cu maceratul sau infuzia de plantă.

Contraindicatii

Sarcină, alăptare, copii mici, alergie la mesteacăn.

50 gr

4.85

Ceai de musetel

Muşeţelul face parte din familia Asteraceae, fiind una din cele mai importante plante medicinale care creşte în ţara noastră. Utilizat din vremurile cele mai îndepărtate, muşeţelul era întrebuinţat în Grecia Antică şi în imperiul roman pentru vindecarea diferitelor boli. Egiptenii îl considerau o floare sacră şi îl dedicau lui Ra, zeul soarelui, în timpul ceremoniilor rituale. Răspândit în Europa şi Asia, creşte pe marginea drumurilor, în lanurile de cereale, pajişti şi locuri necultivate. Se mai numeşte matricea, muşăţea, muşeţel de câmp, romaniţă, etc.

Contribuie la

INTERN:
- funcţionarea normală a aparatului digestiv, prin:
      - protejarea mucoasei gastrice
      - reducerea spasmelor intestinale
      - îmbunătăţirea digestiei
- funcţionarea normală a aparatului respirator şi urinar.

EXTERN:
- eliminarea disconfortului care apare la nivelul cavităţii bucale, faringelui şi ochilor
- eliminarea disconfortului care apare la nivelul venelor hemoroidale, mucoasei anale şi vaginale
- favorizarea regenerării pielii şi întreţinerea tenului
- menţinerea sănătăţii părului
- menţinerea sănătăţii sinusurilor.

Mușețel (Matricaria chamomilla)- flori.

• 
  INTERN:
  - pulbere – planta se macină fin cu o râşniţă electrică. Se ia câte o linguriţă rasă de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă timp de 10-15 min., după care se înghite cu apă.
  - macerat la rece – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250 ml de apă, se menţine timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se administrează 3 căni cu macerat pe zi, cu 30 de min. înainte de mese.
  - infuzie – se prepară dintr-o lingură cu  plantă adăugată la 250 ml de apă clocotită, se menţine timp de 15 min. la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se administrează 3 căni cu infuzie pe zi, cu 30 de min. înainte de mese.
  

EXTERN:
- pentru eliminarea disconfortului care apare la nivelul cavităţii bucale şi faringelui se fac spălături bucale sau gargară cu maceratul sau cu infuzia de plantă
- pentru eliminarea disconfortului care apare la nivelul ochilor se aplică pe pleoape comprese cu maceratul sau cu infuzia de plantă
- pentru eliminarea disconfortului care apare la nivelul venelor hemoroidale şi mucoasei anale se aplică sub formă de spălături locale sau băi de şezut de 3-4 ori pe zi cu infuzia sau maceratul de plantă
- pentru eliminarea disconfortului care apare la mucoasei vaginale se fac spălături locale cu maceratul sau  cu infuzia de plantă
- pentru favorizarea regenerării pielii se fac spălături locale sau badijonări cu maceratul sau cu infuzia de plantă

Contraindicatii

alergie la muşeţel.
50 gr

4.85