-
Julia! A strigat Sanchez.
Ea s-a întors, apoi s-a ridicat, având o figură radioasă.
Julia a arătat spre dreapta. Acolo, la vreo şaptezeci de metri, era Wil. Părea că străluceşte în lumina palidă a apusului.
-
Ce face? Am întrebat din nou.
-
Citeşte A Noua Viziune, a spus Julia, întinzându-ne teancul de hârtii.
Sanchez i-a povestit că avusesem şi noi o parte din text, cea cere prevedea că lumea se va transforma printr-o evoluţie conştientă.
-
Dar unde ne va duce această evoluţie? A întrebat-o el.
Julia nu a răspuns. A rămas doar cu hârtiile în mâna întinsă, aşteptând parcă să-i citim gândurile.
Sanchez mi-a întins braţul. Privirea lui mă îndemna să rămân atent şi să aştept.
-
A Noua Viziune dezvăluie destinul nostru ultim, a spus Julia. Face ca totul să fie foarte limpede. Spune din nou că omul reprezintă o culme a evoluţiei. Vorbeşte despre materie, care a pornit de la o formă simplă, pentru a deveni apoi din ce în ce mai complexă, adăugând elemente noi, specii noi, cu niveluri de vibraţie tot mai înalte. Când au apărut oamenii primitivi, evoluţia a continuat inconştient, prin cuceriri şi lupte, prin adjudecarea energiei altora şi înaintarea pas cu pas, prin pierderea energiei în favoarea altora. Acest conflict fizic a durat până când a fost inventată democraţia, un sistem care nu a încheiat lupta, ci a transpus-o de la nivelul fizic la cel mintal. Acum, a continuat Julia, se conştientizează tot acest proces. Putem vedea că de-a lungul istoriei ne-am pregătit să înţelegem această evoluţie conştientă. Acum ne putem mări nivelul energetic şi putem trăi coincidenţele în mod conştient. Acest lucru grăbeşte evoluţia, înălţând şi mai mult vibraţia noastră.
A ezitat o clipă, privindu-ne pe rând, apoi a repetat:
-
Destinul nostru este să continuăm să ne mărim nivelul energetic. Pe măsură ce el va fi tot mai înalt, nivelul de vibraţie al atomilor trupului se va schimba, fiind unul superior.
A tăcut din nou.
M-am întors spre Sanchez. Era concentrat cu totul asupra Juliei.
-
A Noua Viziune, a continuat ea, spune că dacă noi, oamenii, ne vom creşte nivelul energetic, va începe să se întâmple ceva uimitor. Grupuri întregi de oameni ajunşi la un nivel vor deveni dintr-o dată invizibili pentru cei care vibrează la un nivel mai scăzut. Acestora din urmă li se va părea că au dispărut, pur şi simplu, dar cei „dispăruţi” vor fi tot acolo, doar că se vor simţi mult, mult mai uşori.
Pe măsură ce vorbea, figura şi trupul ei se schimbau, luând aspectul câmpului ei energetic. Trăsăturile îi erau clare şi distincte, dar în faţa ochilor nu mai vedeam carnea. Părea să fie făcută toată din lumină, strălucind din interior.
M-am întors spre Sanchez. Era la fel. Spre uimirea mea, totul în jur era la fel: piramidele, piatra de sub picioarele noastre, pădurea, mâinile mele! Frumuseţea pe care o puteam percepe era mai presus de tot ce văzusem vreodată.
-
Când oamenii îşi vor ridica nivelul de vibraţie până la un punct în care ceilalţi nu-i vor mai vedea, a continuat Julia, acela va fi semnalul că e momentul să trecem graniţa dintre această viaţă şi lumea cealaltă, din care am venit şi în care ne întoarcem după moarte. Această trecere conştientă ne-a fost arătată de Iisus. El s-a deschis energiei divine, până când a devenit atât de uşor, încât a putut merge pe apă. El a transcens moartea, chiar aici, pe Pământ, şi a fost primul care a trecut dincolo, extinzând lumea fizică spre cea spirituală. Viaţa Lui demonstrează clar cum se poate face acest lucru, şi dacă ne conectăm la sursă, vom face şi noi acelaşi lucru, pas cu pas. Fiecare, în felul său, va vibra la nivelul care îl va purta spre Paradis.
Am observat că Wil venea încet spre noi. Mişcarea lui era neobişnuit de graţioasă, părea mai degrabă o alunecare.
-
Viziunea spune, a continuat Julia, că majoritatea oamenilor vor atinge acest stadiu în mileniul al treilea, în grupuri care au un nivel de vibraţie apropiat. În istorie se cunosc cazuri de popoare care au atins deja acest nivel. Conform celei de A Noua Viziuni, mayaşii au trecut cu toţii „dincolo”, în acelaşi moment.
Julia s-a oprit brusc. Din spatele nostru se auzeau şoapte în spaniolă. Zeci de soldaţi au intrat printre ruine. Spre surprinderea mea, nu simţeam nici un fel de teamă. Soldaţii păreau că ne caută, dar, ciudat, nu veneau spre noi.
-
Nu ne pot vedea! A strigat Sanchez. Vibraţia noastră este prea înaltă!
Am privit din nou spre soldaţi. Avea dreptate. Treceau pe lângă noi, ignorându-ne total.
Deodată am auzit dinspre piramida din stânga nişte strigăte, în spaniolă. Soldaţii de lângă noi au alergat acolo.
M-am străduit să văd ce se întâmpla. Un alt grup de soldaţi ieşea din pădure, târând doi bărbaţi: Dobson şi Phil. Priveliştea capturării lor m-a îngrozit şi am simţit cum nivelul energetic mi se prăbuşea. I-am privit şi pe Sanchez şi pe Julia. Amândoi erau atenţi la aceeaşi scenă şi erau la fel de afectaţi.
-
Staţi! A strigat Wil. Nu vă pierdeţi energia!
Mai degrabă i-am simţit cuvintele, decât le-am auzit. Erau de-abia şoptite.
Wil venea spre noi. Părea să ne mai spună şi altceva, dar nu am înţeles nimic. Mi-am dat seama că nu mă mai puteam concentra. Imaginea lui devenea neclară, distorsionată. Privindu-l, fără să-mi vină să cred ceea ce vedeam, a dispărut cu totul.
Julia s-a întors către Sanchez şi către mine. Şi nivelul ei energetic părea să scadă, dar acest lucru nu o dezamăgea, ci dimpotrivă, venea să clarifice totul.
-
Nu ne-am putut menţine vibraţia, a spus ea. Teama duce la scăderea drastică a nivelului energetic.
A privit spre locul unde Wil dispăruse din faţa ochilor noştri.
-
A Noua Viziune spune că unii oameni vor trece sporadic graniţa, dar exodul nu se va întâmpla până când nu ne vom înfrânge teama, până când nu vom învăţa să ne menţinem nivelul energetic în faţa oricărei situaţii.
Agitaţia ei creştea.
-
Vedeţi că noi nu putem face încă asta, însă rolul celei de A Noua Viziuni este de a ne întări încrederea. Ea este Viziunea prin care aflăm încotro ne îndreptăm. Toate celelalte nu fac decât să creeze imaginea unei lumi pline de frumuseţe şi de energie, în care noi ne putem conecta la această energie. Cu cât percepem mai mult frumuseţea, cu atât evoluăm mai mult. Cu cât evoluăm mai mult, cu atât vibrăm mai sus. A Noua Viziune arată că, în cele din urmă, percepţia şi vibraţia noastră ne vor deschide spre un Paradis care se află deja în faţa noastră. Doar că nu-l putem vedea încă. De câte ori ne vom îndoi de calea noastră sau vom pierde integrarea în acest proces, trebuie să nu uităm spre ce anume ne îndreptăm, de ce existăm, de ce ne este dată viaţa. Raiul pe Pământ, pentru asta suntem noi aici. Acum ştim cum se poate dobândi… cum se va dobândi…
A tăcut o clipă.
-
A Noua Viziune menţionează şi existenţa unei a Zecea. Cred că aceasta dezvăluie…
Înainte de a-şi termina vorba, o rafală de mitralieră a zgâriat pietrele de la picioarele noastre. Ne-am aruncat la pământ, cu mâinile ridicate deasupra capului. Nici unul dintre noi nu a scos o vorbă cât timp soldaţii ne-au percheziţionat, ne-au confiscat actele şi ne-au târât pe fiecare în direcţii diferite.
Primele săptămâni după capturarea mea au trecut într-o teroare continuă. Nivelul meu energetic scădea mereu, după fiecare interogatoriu, după fiecare ameninţare.
Jucam rolul turistului distrat şi pretindeam că habar n-am de nimic. Până la urmă, chiar era adevărat: nu aveam idee cine altcineva ar mai fi putut avea copii după Manuscris, sau cât de răspândit devenise documentul. Încet, încet, tactica mea a început să-şi arate roadele. Soldaţii păreau să se fi săturat de mine, şi până la urmă m-au dat pe mâna autorităţilor civile, care avea un cu totul alt mod de abordare.
Aceştia au încercat să mă convingă că excursia mea în Peru a fost de la bun început o prostie, pentru că Manuscrisul acesta nici nu exista cu adevărat. Viziunile fuseseră inventate de un grup de preoţi rebeli. Fusesem indus în eroare – îmi spuneau ei – iar eu îi lăsam să vorbească. După o vreme, conversaţia a devenit aproape cordială. Toţi au început să mă trateze ca pe victima nevinovată a unui complot, ca pe yankeul aventurier care văzuse prea multe filme de acţiune şi acum se pierduse într-o ţară străină.
Şi pentru că energia îmi era atât de scăzută, eram foarte vulnerabil în faţa acestei spălări de creier, până când, după un timp am fost transferat de la unitatea militară unde fusesem reţinut, la o închisoare guvernamentală, în apropierea aeroportului din Lima, unde era închis şi părintele Carl. Această coincidenţă mi-a redat încrederea.
Când l-am văzut prima dată mă plimbam prin curte. Şedea pe o bancă şi citea. M-am grăbit spre el, încercând să-mi temperez exuberanţa şi sperând să nu atrag atenţia nimănui din acea clădire. Când m-am aşezat lângă el, şi-a ridicat privirea şi mi-a spus, zâmbind:
-
Te aşteptam.
-
Nu mai spune!
Părintele Costous şi cu mine am venit în Lima, am fost imediat prinşi şi ne-au despărţit, eu aflându-mă aici în detenţie, încă de atunci. N-am înţeles de ce, pentru că nu se întâmpla nimic. Apoi mi-au venit mereu în minte gânduri despre tine.
M-a privit semnificativ.
-
Aşa că mi-am închipuit că o să apari, la un moment dat.
-
Nu ştiu cui trebuie să-i fiu recunoscător că te afli aici, am spus. Ţi-a povestit cineva ce s-a întâmplat la ruinele Celestina?
-
Da. Am apucat să vorbesc cu părintele Sanchez. A fost reţinut aici o zi, apoi l-au dus mai departe.
-
Era bine? Ştia ce s-a întâmplat cu ceilalţi? Urma ca el să fie judecat şi închis?
-
Nu ştia absolut nimic despre ceilalţi. Strategia guvernului constă în căutarea şi distrugerea metodică a tuturor copiilor Manuscrisului, pentru ca apoi să declare că toată povestea a fost o mare păcăleală. Presupun că vom fi cu toţii discreditaţi cu mare grijă, dar nu se ştie ce vor face până la urmă cu noi.
-
Şi copiile lui Dobson cu Prima şi A Doua Viziune, pe care le-a lăsat în State?
-
Le au deja, a spus părintele Carl. Părintele Sanchez mi-a spus că au fost găsite şi furate de agenţii guvernului. Se pare că agenţi peruani au umblat peste tot. Ştiau totul, de la bun început, atât despre Dobson, cât şi despre prietena ta Charlene.
-
Şi crezi că nu mai rămâne nici o copie?
-
Cred că ar fi o minune dacă ar mai rămâne vreuna…
M-am întristat, simţind că energia mea, câştigată de curând, scădea.
-
Ştii ce înseamnă acest lucru, nu? m-a întrebat Carl.
L-am privit fără să scot o vorbă.
-
Înseamnă, a continuat el, că fiecare din noi trebuie să-şi amintească exact ce scria în Manuscris. Tu şi Sanchez nu l-aţi convins pe cardinal să facă public Manuscrisul, dar l-aţi întârziat destul, pentru ca A Noua Viziune să fie înţeleasă. Acum trebuie să fie transmisă mai departe. Trebuie să te implici în comunicarea aceasta.
Afirmaţia lui m-a făcut să mă simt sub presiune şi rolul meu de distant a redevenit activ. M-am sprijinit cu spatele de bancă şi am privit în altă parte. Părintele Carl a început să râdă. În acel moment am văzut amândoi că eram priviţi de la fereastra unui birou.
-
Ascultă, a spus Carl repede. De acum încolo, Viziunile trebuie împărtăşite altor oameni. Fiecare om care le va cunoaşte şi se va convinge de autenticitatea mesajului lor, va trebui să le transmită mai departe celor care sunt pregătiţi. Conectarea energetică implică deschiderea oamenilor. Trebuie să li se vorbească despre asta şi să li se explice unde duce această conectare. Altfel, omenirea va involua şi va crede că viaţa înseamnă controlul asupra altora, exploatarea lor. Dacă vom continua să facem asta, nu vom supravieţui. Fiecare dintre noi trebuie să facă tot ce-i stă în putinţă pentru a răspândi aceste mesaje.
Am observat doi oficiali care veneau spre noi.
-
Şi încă ceva, a mai spus părintele Carl în şoaptă.
-
Ce? Am întrebat.
-
Părintele Sanchez mi-a spus că Julia a pomenit ceva despre o A Zecea Viziune. Nu a fost găsită încă şi nimeni nu ştie pe unde poate fi.
Cei doi se apropiau cu repeziciune.
-
Mă gândeam, a continuat Carl, că s-ar putea să-ţi dea drumul. Probabil că vei fi singurul care va putea pleca în căutarea ei.
Conversaţia a fost întreruptă de către cei doi oficiali, care ne-au însoţit spre clădire. Carl a zâmbit, mi-a făcut semn cu mâna şi a spus ceva, dar n-am mai putut auzi. În momentul în care pomenise de cea de A Zecea Viziune, gândul meu se dusese la Charlene. Oare de ce m-am gândit la ea?
Cei doi funcţionari au insistat să-mi iau lucrurile, apoi am fost condus la ambasadă, într-o maşină a autorităţilor. De acolo am fost dus direct la aeroport şi am ajuns în faţa unui funcţionar de la casa de bilete. Mi-a zâmbit profesional din spatele unor ochelari cu lentile groase.
Apoi, cu o figură ternă şi serioasă, mi-a înmânat paşaportul şi un bilet pentru Statele Unite şi mi-a spus, cu un accent supărător, să nu mai revin niciodată în Peru.
Dostları ilə paylaş: |
