Programul naţional

Exerciţiu

Argumentaţi una sau cealaltă dintre cele doua afirmaţii din paragraful de mai sus. Discutaţi rezultatele.
Adevărul este undeva la mijloc: există un anumit tip de familie (cea tradiţională) care este pe cale de dispariţie, ea fiind înlocuită în mod firesc cu forme alternative de familie. Schimbările prin care trece societatea au dus şi la transformarea caracteristicilor familiei: familia tradiţională, cu soţul unic aducător de venituri şi soţia casnică este înlocuită treptat cu familia modernă, în care ambii soţi lucrează, soţia este interesată de carieră, preocupările părinţilor pentru carieră au dus la apariţia unor alternative în creşterea şi educarea copiilor: instituţii şi persoane specializate care provin din afara familiei de origine, extinderea concubinajului (în care un cuplu locuieşte împreuna, având o relaţie sexuală în afara căsătoriei), a familiilor monoparetnatale şi vitrege (familii cu copii proveniţi din căsătorii diferite), creşterea gradului de dependentţă afectivă şi/sau financiară a unuia dintre soţi şi a copiilor etc.
Aplicaţie

Căsătoria şi familia sunt instituţii care trec prin diverse tranformări, generate de evoluţia societăţii. Care sunt, dupa părerea voastra, diferenţele şi asemănările dintre familie şi căsătorie? Poate exista familie fără căsătorie? Dar căsătorie fără ca cei doi să constituie realmente o familie?
Sugestii metodologice: Familia, asa cum arata şi definiţia de mai jos, presupune relaţii bazate pe căsătorie, rudenie sau filiaţie. Aşadar pot exista exemple de familii fără căsătorie: cele monoparentale, cele formate dintr-un bunic şi nepoţi etc. În ceea ce priveşte a doua întrebare, exemple sunt căsătoriile din interese diferite, de moment sau de mai lungă durată.
Definiţii:

În sens sociologic, familia desemnează grupul de persoane unite prin căsătorie, filiaţie sau rudenie, ce se caracterizează prin comunitate de viaţă, de sentimente, interese şi aspiraţii.

În sens juridic, familia desemnează grupul de persoane între care există drepturi şi obligaţii, care îşi are originea în acte juridice precum căsătoria, înfierea, rudenia sau în raporturi asimilate relaţiilor de familie.
Între cele doua definiţii nu există suprapunere completă. De exemplu, în cazul desfacerii căsătoriei prin divorţ relaţiile dintre membrii familiei (morale, afective, economice, fiziologice), în fapt, în sens sociologic, încetează, pentru ca nu mai există comunitate de interese şi de viaţă. Cu toate acestea, unele drepturi şi obligaţii rămân valabile, relaţiile de familie în sens juridic continuând să existe.

Aplicaţie

Studiu de caz

Mirela locuieşte împreună cu Răzvan într-un apartament închiriat într-un oraş mare din sudul ţării. Ei sunt împreuna de cinci ani şi sunt părinţii unui băieţel de trei ani, Claudiu. Mirela este studentă în anul III şi lucrează part time la o firma de software iar Razvan este proaspăt absolvent, angajat de câteva luni la un institut de cercetare. Copilul merge la o gradiniţă cu program prelungit, de unde este luat acasă de mama la ora 17, în fiecare zi. Ocazional îi vizitează părinţii lui Razvan, care îşi iubesc foarte tare nepotul.

• 
  Dupa opinia voastră, cei trei constituie o familie? Argumentaţi!
  
• 
  Ce responsabilităţi au Mirela şi Răzvan faţă de copil şi unul faţă de celălalt? Ce responsabilităţi ar fi avut dacă ar fi fost căsătoriţi?
  

Fiecare dintre voi îşi va părăsi mai devreme sau mai târziu familia de origine, fie pentru a trăi o viaţă independentă individuală, fie pentru a întemeia o familie şi pune bazele unei gospodării proprii. Trecerea la „viaţa pe cont propriu” este una adeseori dificilă; ea presupune în primul rând asumarea responsabilităţii pentru propria bunăstare, ceea ce înseamnă obligatoriu o sursă de venituri care să acopere cel puţin la un nivel minim nevoile individuale precum şi pe cele ale membrilor viitoarei familii. Acesta este numai aspectul financiar. Pe lângă acesta, există o multitudine de responsabilităţi morale şi sociale.

Exerciţiu

Completaţi următorul tabel referitor la responsabilităţile pe care le-aţi avea în cadrul viitoarei voastre familii.

Responsabilităţi faţă de părinţi	Responsabilităţi faţă de copii	Responsabilităţi faţă de soţ/soţie

Aşa cum rezultă din exerciţiul anterior, responsabilităţile în cadrul familiei pe care fiecare individ şi-o întemeiază se împart între soţie/soţ şi copii. În raport cu copilul responsabilitatea este mai mare deoarece acesta nu are capacitatea de a îşi asigura prin forţe proprii cele necesare existenţei. În aceste condiţii, decizia de a avea un copil are multiple implicaţii (schimbari în stilul de viaţă, în bugetul financiar şi de timp etc.). De aceea, aceasta decizie trebuie luată doar în urma unei atente analize a transformărilor pe care ea le va produce, a analizei capacităţii celor doi viitori părinţi de a face faţă acestor transformări, astfel încat să fie o decizie responsabilă şi asumată de ambii parteneri. Discuţiile nu trebuie să se limiteze doar la cei doi care formează cuplul ci pot include persoane cu „experienţă de părinţi”, persoane apropiate capabile să-i îndrume pe cei doi precum şi specialişti (psihologi şi mai ales medici din cadrul cabinetelor de planificare familială). O bună planificare a modului în care va creşte numărul de membri ai familiei este unul dintre cele mai importante elemente pentru asigurarea echilibrului familial.