Programul naţional

Variante

1. 
   Mai mult decât să scrie mici compoziţii, grupele pot să “pună în scenă”, sau să producă o mică scenă referitoare la plecarea lui Aysha din ţara sa sau sosirea în oraşul vostru.
   
2. 
   Invitaţi un refugiat sau un imigrant, dacă e posibil, rezident astazi în oraşul vostru, să ia parte la discuţia în plen. Cereţi-i să expună pe scurt motivele care l-au determinat să-şi părăsească ţara de origine şi ceea ce s-a întâmplat în timpul fugii sale. Continuaţi printr-o nouăoră (întâlnire), mai lungă, consacrată întrebărilor şi răspunsurilor Aceasta variantă va lua mai mult timp/ore.
   
3. 
   Citiţi o povestire. Dacă nu reuşiţi să găsiţi un refugiat în măsură să contribuie la activitatea voastră, puteţi să citiţi participanţilor mărturisirile unui refugiat, sau să le distibuiţi copii ale acesteia. Un sprijin important vă poate oferi Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiaţi.
   

Sugestii de urmat

Să vă prevedeţi timp, în cadrul unei următoare întâlniri, pentru a lucra pe ideile dezvoltate în cadrul acestei activităţi, şi pentru a decide acţiuni practice şi realiste de întreprins de către grupul vostru pentru a aduce o susţinere imigranţilor din oraşul vostru-dacă e posibil.

Câteodată e dificil să ştii cum poţi reacţiona în faţa unei situaţii de discriminare. Aceasta se produce în multe ocazii, în autobuz, magazine, în stradă-dar cum reacţionaţi? Ce ar trebui să faceţi? Investigaţi aceste situaţii în Anexa 2.(Să ne împărţim responsabilitatea pentru discriminare)

Sau, dacă vă interesează cunoaşterea celuilalt sau informaţiile parţiale şi mincinoase pe care, de obicei, ne bazăm, încercaţi “Fiecare fotografie spune o poveste”-Anexa 3-poster UNHCR.

ANEXA 1

Date pe care animatorul trebuie să le cunoască şi să le pună la dispoziţia elevilor pentru o mai bună informare, înainte de începerea activităţilor propriu-zise. Ele se refera la raţiunile/motivele care determină anumite persoane să emigreze sau să ceară azil.

Datele reprezintă situaţia Europei actuale. Ele susţin că principala cauză a conflictelor, discriminărilor, excluziunii, o reprezintă ignoranţa sau proasta cunoaştere a celuilalt. Într-o scurtă prezentare, examinăm dezvoltarea istorică, politică şi economică care stă la baza dezvoltării societăţilor noastre.

Definim mai întâi câteva concepte-cheie, care stau la baza unei educaţii interculturale, singura care poate determina o mai bună cunoaştere între oameni. La finalul acestei prezentări, se constituie o bibliografie pe care profesorii şi elevii o pot consulta, pentru o mai bună cunoaştere a problemelor şi pentru a aprofunda reflecţiile lor.

• 
  Diferenţa
  
• 
  Diviziunea economică
  
• 
  Schimbările
  
• 
  Noi răspunsuri la situaţii noi
  

Diferenţele-o caracteristică a societăţilor noastre.

Ca fiinţe umane, suntem cu toţii diferiţi din multe puncte de vedere şi putem fi identificaţi în raport de numeroase criterii: sex, vârstă, caracteristici fizice, sexualitate (heterosexualitate, homosexualitate) pasiuni, nivel de viaţă, credinţe religioasă. Vom avea în vedere, în activitatea noastră, pentru această temă, mai ales diferenţe culturale, etnice, sociale.

Propunem câmpuri de reflecţie precum:

Interacţiunea dintre indivizi diferiţi, ca şi între modurile lor de viaţă, valorile şi cultura lor, relaţiile între majoritari şi minoritari în societăţile noastre.

În ciuda interacţiunii dintre diferenţe e posibil să se ajungă la soluţii noi şi la noi principii de acţiune: acestea sunt bazate pe egalitatea demnităţii şi a drepturilor pentru toţi. Aceste consideraţii pot fi mai clare cu referire la persoane din alte societăţi sau ţări, (însă trebuie să ne raportăm şi la ce se petrece în propriile noastre frontiere), dar ale căror culturi şi moduri de viaţă diferă într-o oarecare măsură de ale noastre. Principala provocare este cum să trăim şi să acţionăm împreună de o manieră creativă, reciproc avantajoasă.

Istoria a cunoscut valuri de imigrări succesive, în aşa fel, încât Europa de azi e populată de persoane aparţinând unor culturi foarte diferite. Aceasta face viaţa mai interesantă şi incitantă, dar şi mai complicată: trăim în societăţi multiculturale, diferenţele dintre indivizi nu sunt percepute corect şi duc în general la suspiciune şi respingere.

Lumea în care trăim este derutantă; pe de-o parte s-ar părea ca ne apropiem unul de celălalt. Pentru unii care beneficiază de minunile informaticii, televiziune prin satelit, etc. e posibilă conectarea la cele mai noi născociri ale minţii omeneşti, în câteva momente. În acest timp însă, aproape de noi, un semen nu numai că nu beneficiază de acestea dar suferă de malnutriţie sau de alte lucruri într-un mod incredibil. În acest fel, distanţele dintre noi cresc, paradoxal.

Din păcate, în general, cei “diferiţi” trezesc, în mod tradiţional, dacă nu ura, intoleranţa şi discriminarea, doar indiferenţa. Minorităţile, în sens larg (cei diferiţi de noi), au mai puţin acces la: muncă, servicii, locuinţă etc.

Escaladarea intoleranţei duce adesea la violenţă: ceea ce se petrece în ţări ca Germania, Franţa şi alte ţări, cu privire la imigranţi.

Soluţia, aşa cum o identifică multe personalităţi ale vieţii publice, este societatea multiculturală, fruct al procesului economic şi economic. După al Doilea Război Mondial reconstrucţia economică a însemnat o nevoie acută de muncitori, mai ales în Anglia, Franţa, Germania şi Ţările de Jos. S-au produs migraţii, mai ales din fostele colonii. Era nevoie de ei. Însă mai târziu, când s-au produs crize economice, a început şomajul şi, în consecinţă, nemulţumirile autohtonilor faţă de imigranţi.

Dezechilibrele/diviziunea economică

Din istorie, începând cu romanii, lumea s-a împărţit în două: cei din imperii şi “barbarii”; în epoca lui Columb, în Lumea Noua şi Lumea Veche; după al II-lea Razboi, în Europa de Vest şi cea de Vest; mai recent, în Nord şi Sud. De fapt acestea s-ar putea traduce prin: cei care au acces la avansul tehnologic şi informaţii, societăţi de consum şi săracii. După unele statistici din anii ’90, din 159 de ţări, membre ale Naţiunilor Unite, doar 16 sunt aşa-zis “dezvoltate”; alte 143 sunt “subdezvoltate”.

Sunt cauze multiple: resursele economice, ordinea economică mondială, interesele politice, datoria externă, care sunt apăsătoare pentru ţările în curs de dezvoltare; ele nu au altă soluţie decât să-şi vândă materiile prime pentru a achiziţiona tehnologie şi echipamente.

Schimbările

Inegalitatea sistemelor economice, răzoaiele civile, catastrofele ecologice, foametea determină milioane de oameni să ia o hotărâre teribilă; în 1994, Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiaţi a trebuit să-şi asume responsabilitatea pentru 23 de milioane de refugiaţi şi 25 de milioane de persoane deplasate.

Se adaugă schimbărilor schematizate mai sus, războiul din Iugoslavia, unificarea Germaniei, evenimente cu consecinţe semnificative.

Deschiderea frontierelor, speranţele pentru o “Casă Comună Europeană” au dus la teama de migraţiile succesive, modificând relaţiile dintre state. Lărgirea Uniunii Europene se dovedeşte destul de complicată.

Situaţii noi

Există temeri privind transformarea Europei într-o “fortăreaţă europeană”, în sensul izolării de celelalte părţi ale lumii. Profesorii vor avea date privind evoluţiile mondiale pentru a aduce suficiente argumente.

Declaraţia de la Viena

Declaraţie şi Plan de acţiune asupra luptei contra rasismului, xenofobiei, antisemitismului şi intoleranţei

Noi, şefi de stat şi de guvern ai statelor membre ale Consiliului Europei

Convinşi că diversitatea tradiţiilor şi culturilor constituie de secole una din bogăţiile Europei şi ca principiul toleranţei este garanţia menţinerii în Europa a unei societăţi deschise şi respectuoase privind diversitatea culturală, căreia îi suntem ataşaţi;

Convinşi că realizarea unei societăţi democratice şi pluraliste, respectând egalitatea demnităţii tuturor fiinţelor umane, rămâne unul din obiectivele principale ale construcţiei europene;

Alarmaţi de recrudescenţa actuală a fenomenelor rasismului, xenofobiei şi antisemitismului, de dezvoltarea unui climat de intoleranţă, multiplicarea actelor de violenţă, mai ales cu privire la migranţi şi persoane provenite din imigrări, tratamente degradante şi practicile discriminatorii care le însoţesc;

Alarmaţi de asemenea de recrudescenţa naţionalismului agresiv şi de etnocentrism, care constituie noi expresii ale xenofobiei;

Neliniştiţi de degradarea condiţiilor economice care ameninţă coeziunea societăţilor europene, provocând forme de excluziune susceptibile de a favoriza tensiuni sociale şi manifestări xenofobe;

Convinşi că fenomenele de intoleranţă ameninţă societăţile democratice şi valorile lor fundamentale şi ca ele subminează bazele construcţiei europene;

Confirmând Declaraţia din 14 mai 1981, a Comitetului de Miniştri, prin care a condamnat deja în mod solemn toate formele de intoleranţă precum şi pe cele de violenţă care le produc;

Reafirmând valorile de solidaritate care trebuie să inspire pe toţi membrii societăţii în vederea reducerii marginalizării şi excluderii sociale;

Convinşi de surplusul pe care viitorul Europei îl cere din partea indivizilor şi grupurilor, dincolo de toleranţă, o voinţă de a acţiona împreună combinând aportul lor divers,

• 
  Condamnăm de maniera cea mai fermă rasismul, sub toate formele, xenofobia, antisemitismul ca şi intoleranţa şi toate formele de discriminare religioasă;
  
• 
  Încurajăm statele membre să continuie eforturile deja întreprinse în vederea eliminării acestor fenomene şi ne angajăm să întărim legile naţionale şi instrumentele internaţionale şi să adoptăm măsuri apropriate pe plan naţional şi european;
  
• 
  Ne angajăm să acţionăm împotriva tuturor ideologiilor, politicilor şi practicilor care incită la ură rasială, la violenţă şi la discriminare ca şi contra oricărui act sau limbaj, de natură a întări temerile şi tensiunile între grupe de apartenenţă rasială, etnică, naţională, religioasă sau socială diferite;
  
• 
  Lansăm un apel presant popoarelor, grupurilor, cetăţenilor europeni şi, mai ales, tinerilor pentru ca ei să se angajeze în mod hotărât în lupta contra tuturor formelor de intoleranţă şi ca ei să participe activ la construirea unei societăţi europene democratice, tolerante şi solidare, pe baza valorilor comune.
  

Cu acest efect, însărcinam Comitetul de Miniştri să dezvolte şi să pună în practică, cât mai repede, planul de acţiune următor şi să mobilizeze resursele financiare necesare.
PLAN DE ACŢIUNE

1. 
   Lansarea unei vaste campanii europene a tineretului, vizând mobilizarea publicului în favoarea unei societăţi tolerante, fondată pe egala demnitate a tuturor membrilor şi contra manifestărilor de rasism, xenofobie, antisemitism şi intoleranţă.
   

Aceasta campanie, coordonată de Consiliul Europei, în cooperare cu organizaţiile europene de tineret, va avea o dimensiune naţională şi locală, intermediind stabilirea de comitete naţionale.

Ea va viza mai ales să stimuleze proiecte-pilot implicând toate sectoarele societăţii.

2. 
   Invitaţie statelor membre să întărească garanţiile contra tuturor formelor de
   

discriminare bazate pe rasă, origine naţionala sau religie, şi în acest scop, să:

• 
  reexamineze fără amânare legislaţia proprie în vederea eliminării dispoziţiilor susceptibile de a genera discriminări fondate pe unul dintre aceste motive sau să întreţina prejudicii:
  
• 
  asigure punerea în practică efectivă a legislaţiilor vizând combaterea rasismului şi a discriminării;
  
• 
  întărirea şi punerea în practică a măsurilor de prevenire vizând combaterea rasismului, xenofobiei, antisemitismului şi intoleranţei, acordând o atenţie particulară măsurilor destinate să întărească conştientizarea fenomenelor şi stabilirea încrederii.
  

3. 
   Crearea unui Comitet de experţi guvernamentali având ca mandat:
   

• 
  să examineze legislaţiile, politicile şi alte măsuri luate de statele membre, vizând combaterea rasismului, xenofobiei, antisemitismului şi intoleranţei ca şi eficacitatea lor;
  
• 
  să stimuleze acţiunea în materie, la nivel local, naţional şi european;
  
• 
  să formuleze recomandări de politică generală privitor la statele membre;
  
• 
  să studieze instrumente juridice internaţionale aplicabile în materie, în vederea întăririi lor, atât de necesară.
  

Comitetul de experţi va face în mod regulat raport la Comitetul de Miniştri, care va solicita avizul Comitetelor directoare respective.

Modalităţi complementare pentru funcţionarea acestui nou mecanism ar trebui decise de Comitetul de Miniştri.

4. 
   Întărirea înţelegerii mutuale şi a încrederii între popoare, cu ajutorul programelor de cooperare şi de asistenţă ale Consiliului Europei. Lucrările în acest domeniu ar trebui să se axeze pe:
   

• 
  studiul cauzelor profunde ale intoleranţei şi remediul de adus, mai ales prin organizarea unui seminar şi susţinerea programelor de cercetare în domeniu;
  
• 
  dezvoltarea educaţiei în domeniul drepturilor omului şi respectarea diversităţii culturale;
  
• 
  întărirea programelor vizând eliminarea prejudecăţilor, prin învăţarea istoriei, punând în evidenţă influenţele reciproce pozitive între diferite ţări, religii şi idei în dezvoltarea istorică a Europei;
  
• 
  încurajarea cooperării transfrontaliere între colectivităţile locale, pentru a întări încrederea reciprocă;
  
• 
  intensificarea muncii de cooperare în domeniul relaţiilor intercomunitare şi de egalitate a şanselor;
  

5. 
   Cererea adresată profesioniştilor din media de a-şi prezenta reportajele şi comentăriile asupra actelor de rasism şi de intoleranţă, de natură factuală şi responsabilă şi de a urmări elaborarea de coduri deontologice profesionale care reflectă aceste exigenţe.
   

Planul de acţiune face parte din Declaraţia de la Viena, adoptată şi semnată la Viena, la 9 oct. 1993, de către şefii de stat şi de guvern ai statelor membre ale Consiliului Europei.

ANEXA 2

Declaraţia Organizaţiilor Europene ale Tineretului

(întocmită la reuniunea la nivel înalt a Consiliului Europei de la Viena, 8-9 oct. 1993)

Consiliul European al Comitetelor Naţionale ale Tineretului-CENYC Birou European de Coordonare a organizaţiilor internaţionale de tineret BEC Consiliul Federal Austriac al Tineretului –OBJR
Declaraţia Tineretului

Organizaţiile de tineret prezente la acest eveniment se bucură de ţinerea Întâlnirii la vârf de la Viena a şefilor de stat şi de guvern şi fac următoarea declaraţie:

1. 
   Credem că discuţiile asupra rasismului şi xenofobiei trebuie să ţină cont de contextul socio-economic mai larg, de excluziunea socială şi de marginalizare. Ca organizaţie a tineretului, subliniem faptul că diversitatea culturală este o îmbogăţire pentru societăţile noastre şi că prezenţa comunităţilor de imigranţi are un impact pozitiv în ţările noastre din punct de vedere demografic, social sau cultural.
   
2. 
   Gândirea politicilor europene vis-a vis de refugiaţi şi reflectarea formulărilor politicilor de imigraţie nu pot să se facă decât ţinându-se cont de situaţia mondială a refugiaţilor şi de procentul de doar 3% din cele 20 de milioane de refugiaţi sunt primiţi în Europa.
   
3. 
   Gândind că lupta contra rasismului ar trebui să treacă mai întâi prin încuietoarea frontierelor sau şi mai mult, printr-o restricţie a dreptului de azil este o abordare ce riscă să intensifice tendinţele rasiste în sânul opiniilor publice naţionale. Nu este admisibil să se furnizeze emisari ca ţapi ispăşitori, populaţiilor de migranţi, adesea în situaţii de marginalizare.
   
4. 
   Ne gândim că se cuvine să distingem recenta explozie de violenţe rasiste a discriminării cotidiene cu care se confruntă imigranţii. Orice propunere de acţiune trebuie să acopere cele două aspecte.
   

2. 
   Lupta contra rasismului nu poate fi separată de lupta mai generală contra excluziunii. Xenofobia este de asemenea o consecinţă a insecurităţii legată de dificultăţile sociale şi economice. Mult timp o parte din ce în ce mai mare a populaţiei societăţilor noastre se va simţi exclusă şi marginalizată , nu ne putem aştepta la alt mod de a vedea sau judeca pe străini, fără prejudicii şi amărăciune.
   

3. 
   Orice reflecţie asupra rasismului trebuie să ţină, de asemenea, seama de inegalitatea economică dintre ţările din Nord şi cele din Sud, şi de instabilitatea politică care există în majoritatea lumii.
   
4. 
   Primim foarte favorabil ideea unui plan de acţiune european contra rasismului, xenofobiei, antisemitismului şi intoleranţei, în care o prima încercare este o campanie a tineretului.
   

Grupuri minoritare

- minorităţi etnice

- minorităţi religioase

- minorităţi politice

- minorităţi sociale

- minorităţi sexuale

- minoritate-orice persoană sau grup care nu se poate integra în entitatea majoritară, inclusiv persoanele care, prin lege, au statut de refugiat sau de imigrant.
Etichete
Sunteţi sensibili la ceea ce se spune sau se gândeşte despre voi?

Tema: efecte ale stereotipiilor

Obiective

• 
  Explorarea legăturii dintre ceea ce se aşteaptă de la noi şi felul în care ne comportăm
  
• 
  Conştientizarea participanţilor asupra repercursiunilor propriului nostru comportament, asupra celorlalţi
  
• 
  Antamarea discuţiei asupra consecinţelor stereotipiilor
  

Durata: 50 de minute

Nivelul grupurilor: 3 grupe de câte 10 elevi

Pregătire:

• 
  Etichete albe de 5/2 cm., una pentru fiecare membru al grupului
  
• 
  Scrieţi o caracteristică pe fiecare etichetă, ca de ex.: iresponsabil, spiritual, inteligent, neîndemânatic, etc. (şi opusele lor)
  
• 
  Încredintaţi o sarcină fiecărui grup, precum: să construiască un poster în colaborare, să planifice o manifestare artistică, să mute mobila, să organizeze o dezbatere (de ex.: dacă un celebru grup de muzică ar veni în oraşul vostru, spre care ar merge preferinşele voastre? )
  

Instrucţiuni

1. 
   Lipiţi o etichetă pe fruntea fiecăruia dintre participanţi, fără a le spune ce scrie pe ea.
   
2. 
   Explicaţi sarcina grupului/grupurilor precizând membrilor că trebuie să se comporte unii faţă de alţii în funcţie de etichete. De ex. dacă unul are eticheta de leneş pe frunte, ceilalţi va trebui să-l trateze ca atare (fără a pronunţa cuvântul respectiv, nici să i-l spună).
   
3. 
   La sfârşitul activităţii, participanţii vor ghici ce figurează pe eticheta lor, dar acesta nu e obiectivul principal.
   

Evaluare

Este esenţial să se lase timp fiecărui participant să se exprime. Începeţi prin a le cere să-şi ghicească eticheta, apoi treceţi la alte aspecte ale activităţii:

• 
  Ce au resimţit participanţii în timpul acestei activităţi?
  
• 
  Este dificil să-i tratezi pe alţii după eticheta lor?
  
• 
  A început vreunul să se adapteze etichetei sale? Vreunul, etichetat ca “spiritual”, a început să spună glume şi să se comporte cu siguranţă de sine? Vreun altul etichetat ca “leneş” a încetat să ajute sau să participe?
  
• 
  Ce fel de etichete punem noi pe oameni în viaţa de zi cu zi?
  
• 
  Care vor fi repercursiunile asupra lor şi asupra modului în care îi percepem?
  
• 
  In viata, cati dintre voi se vad atribuind etichete?
  
• 
  Etichetele reflecta ele realitatea?
  

Sfaturi pentru animator/profesor

Fiţi atent la alegerea etichetelor atribuite participanţilor. De exemplu, dacă unul dintre ei este mai degrabă leneş, ar fi de dorit să evitaţi să-i lipiţi această etichetă. Obiectivul acestei activităţi nu este să evidenţiem opiniile personale ale fiecăruia cu privire la ceilalţi; aceasta poate avea un efect cu adevărat distructiv şi, deci e bine să o evitaţi.

E bine să ştiţi că acest joc este susceptibil să genereze emoţii puternice.

Sugestii:

Sprijiniţi-vă pe cei care se implică mai mult, în grupul lor, încercaţi să schimbaţi rolurile şi responsabilităţile şi nu faceţi supoziţii privind aptitudinile fiecăruia pentru cutare sau cutare muncă.

Veţi avea, poate, dorinţa de a trece la jocul de rol “În blocul/imobilul nostru” (Anexa 3), pentru a analiza problemele izvorâte din stereotipii şi etichete şi să încercaţi să găsiţi o soluţie. Dacă nu, dacă aţi discutat etichetele puse pe refugiaţii şi imigranţii care trăiesc în comunităţile noastre, puteţi să încercaţi activitatea “Refugiatul”, pentru a învăţa şi alte lucruri despre realitatea situaţiei lor

În blocul nostru

Rasismul duce nu numai la atacuri violente faţă de străini sau refugiaţi dar şi la o discriminare cu privire la locuinţe şi locurile de muncă şi alte aspecte ale vieţii cotidiene.

Această activitate este un joc de rol.

Teme abordate

Conflictele dintre persoane aparţinând unor culturi diferite pot fi soluţionate de o manieră pozitivă.

Analiza noastră şi abordarea aceasta a conflictelor diferă în funcţie de antecedentele sociale şi culturale ale persoanelor respective.

Propriile noastre interese pot deforma percepţia noastră asupra problemei, adică să o agraveze.

Obiective ale activităţii

Analizarea atitudinilor noastre faţă de persoane din grupuri culturale şi sociale diferite.

Explorarea strategiilor rezolvării conflictelor.

A reflecta la limitele toleranţei

A reflecta la relaţia dintre discriminare şi conflicte de interese.

Durata: 100 de minute (2 ore)

Grupuri de lucru: 10 persoane, maximum 30

Pregătire

Fişe cu jocuri de rol-sub formă de cărţi de joc

Fişe-“Note ale observatorului”

Fişe: “Chei pentru a găsi o soluţie”

Pixuri şi hârtie pentru notele observatorilor

Instrucţiuni

Explicţti membrilor grupului/grupurilor că, prin intermediul unui joc de rol, ei vor recrea o situaţie care poate fi găsită în viaţa reală a oricui. Citiţi textul:

“Aproape de voi se găseste un imobil în care unul din apartamente e închiriat de către un grup de studenţi străini, care primesc frecvent vizitatori compatrioţi şi care organizează des petreceri. Anumiţi vecini, mai ales cei care locuiesc în apartamentele apropiate, sunt nemultumiţi şi se plâng ca studenţii şi prietenii lor fac mult zgomot noaptea, îi împiedică să doarmă şi nu respectă normele imobilului, nu îngrijesc apartamentul etc.Vecinii au cerut o întrunire pentru a încerca să rezolve problema”.

Cereţi participanţilor să joace rolul vecinilor:aveţi nevoie de cel puţin 6 persoane (dar nu mai mult de 9). Ceilalţi vor juca rolul observatorilor.

Distribuiţi cărţile cu jocurile de rol participanţilor voluntari, şi fiecărui observator un exemplar din “Notele observatorului”. Lăsaţi participanţilor 5 minute pentru a reflecta la ce au de făcut.

Amintiţi-le jucătorilor că obiectivul lor consistă în a aduce o soluţie a problemei, apoi începeţi jocul de rol.

Lăsaţi discuţia să se deruleze timp de 10 minute, apoi fără a întrerupe jocul, distribuiţi fiecărui jucător un exemplar din “Chei pentru a găsi o soluţie”.

Lăsaţi jocul de rol să continue timp de 10 minute. Puteţi, în acelaşi timp, dacă e necesar, să decideţi să-l întrerupeţi mai devreme, sau, dimpotrivă, să continue.

Evaluare

Cereţi participanţilor să se reunească pentru discuţii care se vor purta asupra a două aspecte:

a. Jocul de situaţie

Vorbiţi despre ce s-a întâmplat pe parcursul jocului, folosindu-vă de întrebările următoare:

Ce au notat observatorii şi care sunt impresiile lor faţă de ce s-a petrecut în timpul jocului?

Ce gândesc despre aceasta actorii? Au avut dificultăţi să-şi joace rolul? Ce au considerat a fi fost cel mai dificil/cel mai uşor?

Participanţii au constatat o diferenţă între cele două faze, adică înainte şi după distribuirea fişelor “ Chei pentru a găsi o soluţie”, actorilor.

Care au fost argumentele avansate? Sunt ele bazate pe fapte, pe raţiuni sau pe emoţii?

A fost dificil de a găsi argumente pentru sau împotriva studenţilor?

De unde şi-au scos participanţii argumentele?

A fost rezolvată problema? Toţi paricipanţii au fost multumiţi de rezultat?

E vorba de o soluţie echitabilă sau una din cele două părţi prezente a trebuit să facă mai multe concesii celeilalte?

Care ar putea fi celelalte soluţii vizate?
b. Situaţia în realitate

Odată ce fiecare a avut posibilitatea de a se exprima, trebuie să ajutaţi grupul să reflecteze la problemele puse şi să le analizeze. Puteţi să antamaţi dezbaterea, punând întrebări de tipul:

- Jocul de rol reflectă o realitate oarecare al vieţii cotidiene? Care sunt similitudinile şi diferenţele? Au fost exagerări?

- Care personaje au reflectat cel mai fidel comportamentele curente în societatea noastră?

- Când ne aflăm în faţa unui conflict implicând persoane cu antecedente culturale diferite, încercăm noi să găsim o soluţie care să satisfacă pe toată lumea , sau mai degrabă să ne impunem punctul de vedere, fără a ţine seama de cei care gândesc sau trăiesc lucrurile diferit?

- În ce măsură conflictul evocat este în mod veritabil legat de diferenţele culturale, mai degrabă decât de alte aspecte, ca interesele economice şi personale?

- Are cineva o experienţă a acestui tip de conflict? Care au fost împrejurările acestuia? Dacă asta nu vi s-a întâmplat, de ce credeţi ?

Sfaturi pentru animator

Fiţi foarte atent la derularea jocului de rol, căci lucrurile care se petrec vă vor afecta intervenţia. De exemplu, poate că nu veţi avea nevoie să distibuiţi cartoanele cu “Chei pentru a găsi o soluţie” şi, apoi va trebui să decideţi de maniera de a echilibra discuţia între analiza dinamicii grupului, a procesului luării deciziilor în grup şi apropierea problemelor de realitate.

Atenţie, pentru că există două feluri de cartoane de “Chei pentru a găsi soluţii”: cartonul 1, pentru “preşedinte” şi cartonul 2 pentru ceilalţi jucători/interpreţi. Alegerea atribuirii cartonului 1 unei persoane sau alta va depinde de ceea ce s-a întâmplat până atunci. Dacă participanţii au decis în mod democratic că unul dintre ei trebuie să prezideze reuniunea, atunci va trebui să daţi cartonul 1 persoanei alese. Dacă nu, o veţi da “responsabilului comitetului de locatari/proprietari”.
A găsi soluţii ale problemelor şi a lua decizii sunt procese delicate. Trebuie să posezi aptitudini solide în materie de comunicare, să fie receptiv la nevoile altora şi să facă dovada imaginaţiei şi încrederii, pentru a analiza problemele cu toată onestitatea.

Problemele se rezolvă mai rapid când persoanele respective îşi apară propriile interese şi încearca sa gaseasca unteren de intelegere sau sa ajunga la un consens, de asa maniera incat fiecare să aibă de câştigat de aici. Din păcate, adesea, oamenii apără cu putere o poziţie la care trebuie apoi să renunţe cu părere de rău şi fac compromisuri, pentru că în final să aibă sentimentul că au pierdut, nu au câştigat ceva.

Pe parcursul evaluării, este important să încercaţi să faceţi în aşa fel, încât grupul să se teamă de diferenţa, pe de o parte dintre atitudinile pe care le adoptăm adesea faţă de străini sau de persoane diferite de noi, şi pe de altă parte de felul în care noi abordăm problemele concrete ale cotidianului, făcând apel la aptitudinile interpersonale şi de comunicare.

Sugestii

Cereţi participanţilor să ia în considerare, în lumina celor învăţate din această activitate, măsuri practice pentru a ameliora relaţiile dintre diferite grupuri care trăiesc în sânul comunităţii voastre. Puneţi aceste măsuri în aplicare.

Dacă veţi dori să continuaţi prin teme privind identitatea naţională, puteţi imagina acivitatea de tipul “Sărbători naţionale” iar dacă sunteţi interesaţi de studiul prejudecăţilor şi conflictelor familiale, puteţi imagina situaţia în care cineva foarte diferit de noi vine să ne facă o vizită.
Schema lecţiei:

Unitate de învăţare	Conţinut	Metode	Instrumente de educaţie
			pentru profesori	pentru elevi
Grupuri minoritare:efectele stereotipiilor	Lipiţi o etichetă pe fruntea fiecăruia dintre participanţi, fără a le spune ce este scris acolo.	Joc de rol	Etichete albe de 5/2 cm., câte una pentru fiecare membru al grupului	Confecţionarea unui poster în cooperare, planificarea unei manifestări, mutarea mobilierului, organizarea unei dezbateri
	Se explică sarcina fiecăruia în cadrul grupului, explicând membrilor că trebuie să se comporte unii faţă de alţii în funcţie de etichete. De ex. dacă unul are eticheta”leneş”, ceilalţi trebuie să-l trateze ca atare (fără a pronunţa cuvântul, nici să-i spună posesorului etichetei).	Conversaţia Dezbaterea
	Jucătorii trebuie să ducă la capăt misiunea care le-a fost încredinţatp, tratându-i pe ceilalţi în funcţie de etichetă.	Joc de situaţie
	La sfârşitul activităţii, jucătorii vor ghici ce e scris pe eticheta lor, dar acesta nu e principalul obiectiv.
	Se dă ca sarcină: dacă un celebru grup de muzică ar veni în oraşul vostru, către care s-ar îndrepta preferinţa voastră?
	Se lasă timp participanţilor pentru a se exprima.