Proiect cofinanţat din Fondul European pentru Dezvoltare Regională prin Programul Operaţional Asistenţă Tehnică 2007 – 2013

7.Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră - țintele și termenele-limită stabilite la nivelul Uniunii Europene

6.1 Situația actuală referitoare la țintele stabilite pentru anul 2020

România se așteaptă să atingă țintele stabilite pentru anul 2020 (consultați Tabelul 2). Cea mai mare reducere a emisiilor GES este atribuibilă în mare parte modificărilor structurale ale economiei în perioada de după 1989. Furnizarea de energie produsă din surse regenerabile a fost impulsionată de investițiile substanțiale în energia eoliană și solară din ultimii ani dar, datorită caracterului variabil al acesteia, există probleme legate de absorbția acestui tip de energie, în sistemul energetic naţional. Au fost luate măsuri de îmbunătățire a eficienței în generarea, transportul și distribuția energiei, inclusiv în izolarea termică a clădirilor. Dar sunt încă necesare progrese și inovații semnificative pentru a îndeplini ținta de eficiență energetică 2020.

Tabelul 2: Ultima situație disponibilă privind țintele GES din România¹²

	Emisii de gaze cu efect de seră	Energie regenerabilă	Eficiență energetică
Ținta UE 2020	Reducerea emisiilor cu 20% până în 2020, în comparație cu nivelul anului 1990	Sursele ER contribuie cu 20% din consumul final de energie	Reducerea cu 20% a consumului de energie primară față de valoarea referință.
Ținta pentru România 2020	Reducerea emisiilor cu 20% până în 2020, în comparație cu nivelul anului 1990	Sursele ER contribuie cu 24% în consumul final de energie	Reducerea consumului de energie primară față de valoarea de referință cu 19% (10 Mtep)
Realizările din România în 2012	Emisiile efective au scăzut cu 55% în 2012, în comparație cu 1990	ER se ridică la 20,8% din consumul final de energie	Consumul efectiv de energie primară a scăzut cu 16,6% față de nivelul de referință

6.2 Atingerea țintei de reducere a emisiilor GES cu 40% până în 2030 la nivelul european și consecințele ulterioare pentru România

Obiectivul „Pachetului Energie-Climă UE 2030“ este acela al reconcilierii necesității unor obiective ambițioase de reducere a efectelor negative ale schimbărilor climatice cu necesitatea construirii unui sector economic competitiv, care să furnizeze energie durabilă la un preț accesibil.

Pentru a îndeplini obiectivele de reducere a emisiilor de GES propuse de Comisia Europeană pentru anul 2030 (40% la nivelul UE), România nu se mai poate baza pe „șocurile economice” așa cum a făcut în prima perioadă de angajament (2008-2012 față de 1990). Vor fi necesare investiții suplimentare pentru a atinge reducerile cerute, menținând în același timp un nivel acceptabil de creștere economică a țării. Îndeplinirea obiectivului stabilit pentru anul 2030 privind reducerea emisiilor GES ar putea avea un impact asupra economiei României deoarece emisiile GES de astăzi sunt în creștere din nou, după ce atinseseră cel mai scăzut nivel de (în 2012) comparativ cu nivelurile din 1989. De aceea, atunci când se au în vedere potențialele efecte ale țintei de 40%, va fi important să se acorde atenție următoarelor aspecte:

• 
  Corelarea dintre creșterea economică și reducerea emisiilor GES;
  
• 
  Importanța vitală a eficienței energetice pentru obținerea reducerii emisiilor GES eficiente din punctul de vedere al costurilor;
  
• 
  Impactul aflat în creștere al transportului asupra emisiilor de GES în anii următori;
  
• 
  Impactul costurilor energiei regenerabile asupra accesibilității energiei;
  
• 
  Segmentarea potențială a pieței de electricitate ca urmare a existenţei micilor entități de producție a energiei regenerabile;
  
• 
  Potențiala distorsionare a concurenţei, dacă energiile regenerabile sunt puternic subvenționate (certificate verzi etc.);
  
• 
  Costurile și soluțiile absorbției unui volum mai mare de surse regenerabile de energie în sistemul electroenergetic.
  
• 
  Includerea sectorului folosintei terenurilor si silviculturii, neinclus in angajamentele precedente proprii UE.
  

Implementarea iminentului cadru UE 2030 pentru climă impune doar costuri modeste economiei României, dar îndeplinirea viitoarei Foi de parcurs UE 2050 va impune o povară grea. Comercializarea UE a emisiilor alocă atenuarea în mod eficient între statele membre UE prin intermediul unui preţ uniform al carbonului (preţul cotei de emisii care deblochează piaţa ETS). Obligaţiile probabile pentru 2030 vor cere reducerea GES cu 34% până în 2030 faţă de 2005, cu un cost de 1,1% din PIB în general, dar cu mare variabilitate între sectoare. Dimpotrivă, atingerea obiectivului UE de reducere a emisiilor propus, de 80% în 2050, ar lăsa rezultatul României cu patru procente mai mic.

Pentru a atinge o țintă de -40% din emisiile GES în 2030, sunt necesare alte investiții pentru măsurile de reducere a emisiilor, în special în sectorul energetic care este cel mai mare contribuitor la emisiile GES, precum și în alte sectoare. Aceste investiții trebuie să fie începute imediat ce este posibil pentru a produce efecte în perioada necesară de timp.

În literatura de specialitate mai multe studii au încercat să facă o evaluare a costurilor de reducere a emisiilor de GES pentru diferite economii, precum și diverse estimări efectuate în ultimii ani care variază în mod semnificativ de exemplu pentru toată planeta de la 1% din PIB, iar pentru UE de la 0,6% doar pentru producerea de energie, la 2,1% din PIB, iar pentru SUA de la 1% până la 4% din PIB, în funcție de tipul de măsuri și includerea costurilor financiare, precum și a altor ipoteze economice.

În comparație cu țările UE15¹³, economia din România este consumatoare de energie semnificativ mai mare. Astfel, accentul principal al strategiei de reducere a GES din următorii 5-10 ani ar trebui să fie pus pe eficiența energetică. Energia regenerabilă ar putea să joace un rol mai important pe termen lung, pe măsură ce costurile măsurilor de implementare scad și pe măsură ce sunt implementate şi acţiunile necesare pentru echilibrarea sistemului electroenergetic. Ar trebui observat că investițiile, odată implementate, vor aduce de asemenea beneficii pe termen mediu și lung, precum:

• 
  Crearea de locuri de muncă în economie;
  
• 
  Creșterea încasărilor la buget din taxe;
  
• 
  Scăderea balanței de cont curent prin reducerea importurilor de resurse de energie ca urmare a producerii de energie regenerabilă la un nivel superior; și
  
• 
  Reducerea așteptată a emisiilor GES are costuri dar care contribuie la o economie durabilă.
  

O imagine de ansamblu a costurilor acestei căi de dezvoltare verde cu emisii reduse de carbon poate ajuta la planificarea făcută de guvern. Prin însumarea costurilor de investiţie până în 2050 în patru sectoare-cheie — energie electrică, eficienţă energetică, apă şi transporturi — rezultă o medie anuală de 1,1% din PIB de investiţii suplimentare necesare pentru a atinge ţintele UE 2030 şi de 2,0% pentru a atinge ţintele 2050 potenţiale (sau 19 miliarde EUR, respectiv 44 miliarde EUR). Investiţiile necesare înainte de 2020 totalizează 3 miliarde EUR, în principal investiţii în eficienţa energetică, în cadrul ţintelor 2030 şi 6 miliarde EUR în cadrul ţintelor 2050, aproximativ jumătate intrând în reabilitarea irigaţiilor. Partea probabilă a investiţiilor publice este modestă, mai puţin de 10% din total în cadrul ţintelor 2030 şi puţin peste un sfert pentru ţintele 2050.