Proiect cofinanţat din Fondul European pentru Dezvoltare Regională prin Programul Operaţional Asistenţă Tehnică 2007 – 2013

9.Contribuţia sectorului folosinţei terenurilor, schimbarea folosinţeie terenurilor şi silvicuturii

Obiectivele strategice şi planul de acţiune au în vedere coordonarea cu cerinţele de raportare ale României privind acest sector. Discuţii îndelungate privind contribuţia acestui sector la atingerea ţintelor de reduceri de emisii în cadrul UNFCCC şi UE au dus la luarea sa în considerare într-o manieră specifică fiecarui tip de angajament. Astfel, sectorul LULUCF nu contribuie la ţinta UE 2020, deşi un grup de activităţi eligibile ce se referă în special la pădure sunt parte a angajementului sub Protocolul de la Kyoto pentru îndeplinirea ţintei asociată anului 2020. În acelaşi timp, Consiliul European din Octombrie 2014 a cerut includerea sectorului folosinței terenurilor în pachetul „Energie şi Clima 2030”. Includerea sectorului se va realiza cel puţin în maniera grupului de activităţi eligibile definite în Decizia 529/2013/UE sau, în virtutea negocierilor globale, întreg sectorul să facă parte din angajamentul UE de reduceri de emisii post-2020. Pregătirea sistemelor de raportare pentru un asemenea angajament privind sectorul este inclusă deja în Decizia 529/2013/UE, inclusiv prin furnizarea cu regularitate de informatii Comisiei Europene şi publicului asupra activităţilor specifice sectorului (potrivit art. 10 al Deciziei menţionate anterior, următorul raport va trebui transmis în 2018). Tintele pentru diverse activităţi sunt autoasumate naţional, iar actualizarea raportului va reflecta progresul faţă de ţinta proprie ca şi noile activităţi relevante. Primul raport a fost prezentat de România în ianuarie 2015 şi conţine informaţii privind măsurile naţionale relevante pentru folosința terenurilor şi silvicultură, efectul individual de reducere de emisii al fiecărei acţiuni presupunând regulile de contabilizare cuprinse de decizia 529/UE/2013, politica sau programul naţional care susţine fiecare acţiune individuală şi sursa de finanţare. În acest raport naţional, au fost analizate individual ţintele şi impactul de reducere de emisii, o serie de acţiuni prevăzute în diverse strategii şi planuri/programe fie aprobate fie în curs de aprobare (ex. Programul Naţional de Dezvoltare Rurală). Analiza a fost organizată pe sectoare economice date fiind instrumentele existente: silvicultura şi managementul durabil al pădurilor; managementul terenurilor agricole și al terenurilor de pășunat; îmbunătățirea utilizării lemnului recoltat din păduri şi substituirea cu biomasă lemnoasă a materielelor intensive şi combustibililor fosili. În ansamblu, dată fiind implementarea unor reguli noi de contabilizare în raport cu ţintele de reduceri de emisii asumate prin diverse instrumente UE sau internaţionale, activitatea de gospodărirea pădurilor ar avea o contribuţie neînsemnată dacă gospodărirea pădurilor continuă pe bazele curente. Însă potenţialul major de sechestare este prezentat de conversii la terenuri cu stocuri de carbon superioare, respectiv împădurire şi conversii la păşuni.

10.Intensificarea acordurilor la nivel instituţional pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră

Pentru ca politicile de SC să fie aplicate eficient în România acestea trebuie să fie considerate ca fiind priorități naționale și responsabilități inter-sectoriale. Schimbările climatice vor trebui sa fie activ integrate în toate activităţile ministerelor și ale guvernului în sine. Dacă România dorește să devina o economie cu emisii scăzute de carbon, politicile inter-sectoriale privind SC vor reprezenta baza planificării strategice pe termen lung, conștiente fiind de efecte secundare și concentrate pe eficiența energetică. De aceea CNSC va avea nevoie de reforme, alături de schimbări în ministerele de linie, astfel încât să devină o structură eficientă pentru luarea de decizii.

O nouă CNSC poate deveni o platformă pentru coordonarea acțiunilor de reducere a emisiilor GES. Comunicarea între autorități sau cu publicul cu privire la modalitățile de reducere a GES a fost foarte limitată până acum. De exemplu, în cazul elaborării Inventarului naţional al gazelor cu efect de seră, ministerele de resort și diverse alte entități transmit date, însă fără a primi feedback cu privire la activitatea depusă de ele. De asemenea, o comunicare internă mai bună între echipele cărora le revin diferite responsabilități din MMAP este necesară pentru a asigura monitorizarea eficientă a acțiunilor și a punerii acestora în aplicare.

Crearea unei Rețele a Partenerilor Climatici (RPN) ar promova acțiunile de reducere a emisiilor GES și ar menține un canal de comunicare deschis între sectorul public și privat. Rețeaua ar avea centre de acțiune regionale sau în funcție de interes și ar lucra împreună cu CNSC pentru a interacționa cu părțile interesate, pentru a crește nivelul de informare cu privire la SC și pentru a încuraja implementarea acțiunilor climatice. Luând forma unui parteneriat public-privat, rețeaua ar fi o platforma de cunoștințe climatice, precum și o legătura activă cu societatea civila, autoritățile locale și sectorul privat. Aceasta va fi platforma pentru identificarea de oportunități de reducere a emisiilor GES, pentru difuzarea informațiilor privind SC și identificarea bunelor practici. De asemenea, modalitățile de stimulare a participării voluntare și a contribuțiilor din partea tuturor actorilor pentru reducerea emisiilor GES vor fi dezvoltate prin diverse pârghii legale, instituționale sau economice pentru cofinanțare/activități/proiecte de justificare a finanțării, asistență tehnică pentru estimarea reducerii emisiilor la nivelul diferitelor tipuri de entități, stimularea și încurajarea sectorului privat.

11.Finanţarea dezvoltării de tehnologii verzi cu emisii reduse de carbon

Politicile şi măsurile de reducere subliniate mai sus şi modalitatea în care acestea vor fi finanţate au fost analizate în contextul general al planurilor de dezvoltare naţionale. Pentru ca România să accelereze ritmul de creştere şi să compenseze decalajul faţă de UE în ceea ce priveşte standardul mediu de trai în perioada de până în anul 2030, vor fi necesare investiţii masive în extinderea şi modernizarea infrastructurii urbane şi rurale, inclusiv a sistemelor energetic, de transport şi alimentare cu apă. Modernizarea acestor sectoare în sine poate, de asemenea, aduce beneficii „verzi” semnificative, cum ar fi utilizarea mai eficientă a resurselor naturale şi reducerea poluării locale, în plus faţă de contribuţia la scăderea emisiilor de gaze cu efect de seră.

Atât fluxul public, cât şi cel privat vor reprezenta elemente indispensabile de susţinere a acestei tranziţii spre un viitor cu emisii reduse de carbon, curat. Iniţiativele private competitive, orientate spre profit sunt esenţiale pentru satisfacerea nevoilor de finanţare la scară pentru proiecte de infrastructură, energie şi alte proiecte de dezvoltare pentru reducerea emisiilor de GES şi adaptarea la schimbările climatice. Politica şi finanţarea publică joacă un rol esenţial dublu: în primul rând, prin stabilirea unui cadru de stimulente necesar pentru catalizarea unui nivel crescut al investiţiilor private în activităţi de reducere şi adaptare la schimbările climatice, iar în al doilea rând, prin generarea de resurse publice pentru nevoile pe care fluxurile private le pot soluţiona doar imperfect. Pentru a putea finanţa investiţiile masive ce se impun în extinderea şi modernizarea infrastructurii urbane şi rurale, inclusiv în sectorul energetic, România ar trebui să combine fondurile private cu o valorificare eficientă a fondurilor europene disponibile. Este important să se ajungă la o rată de absorbţie de peste 60% în PO Infrastructură Mare, unde majoritatea acestor investiţii ar putea fi eligibile.