Proiect cofinanţat drin Fondul European de Dezvoltare Regională

7.6 Gestionarea deşeurilor

În mod colectiv, emisiile de gaze cu efect de seră asociate activităţilor de neutralizare a deșeurilor solide la nivelul primăriilor din România se ridică la aproximativ 2% din emisiile totale înregistrate la nivel de țară. Majoritatea provin din faptul că mare parte din țară se bazează pe rampele de depozitare a deșeurilor ca strategie principală de management al deșeurilor. Deșeurile organice depozitate într-o rampă de deșeuri se descompun în mod anaerob şi produc metan, un gaz cu efect de seră care conține de 25 de ori mai mult potențial de dioxid de carbon decât cel din căldură. Dacă rampa de depozitare a deșeurilor nu este proiectată să capteze metanul printr-o serie de conducte încorporate în deșeuri, gazul se va scurge treptat din rampa de depozitare mulți ani la rând, inclusiv mult timp după ce rampa de depozitare a deșeurilor va fi scoasă din uz. Foarte puţine rampe de depozitare a deşeurilor din România au în prezent posibilitatea de a capta sau de a arde acest gaz, ceea ce înseamnă că majoritatea metanului este eliberat direct în atmosferă.

Având în vedere că deşeurile organice ajung la peste 50% din fluxul de deşeuri al României, managementul adecvat al acestui material reprezintă o prioritate. Eforturile de transformare a deşeurilor organice neutralizate în oraşe prin metode de prelucrare alternative a deşeurilor, cum ar fi compostarea deşeurilor sau descompunerea anaerobă (DA) pot ameliora problema înainte de a deveni prea gravă, dar performanţele României în acest domeniu, în prezent, sunt slabe. Ratele de reciclare în oraşele din România sunt de asemenea foarte scăzute.

Principalele obiective strategice pentru reducerea emisiilor de GES în sectorul managementului deşeurilor sunt prezentate mai jos.

Obiectivele strategice – reducerea emisiilor de GES

Promovarea prevenirii producerii de deşeuri

Prima acţiune ce trebuie întreprinsă în domeniul managementului deşeurilor ar consta probabil în „producerea” unei cantităţi mai mici de deşeuri solide. Aceasta va necesita creşterea gradului de conştientizare cu privire la efectele deşeurilor, promovarea de producţie ecologică şi schimbarea comportamentului consumatorilor, înspre minimizarea producţiei de deşeuri. Volumul sau schemele de stabilire a preţului în funcţie de greutate pot asigura un stimulent financiar pentru gospodării sau sedii de persoane juridice în sensul scăderii volumului de deşeuri evacuat.

Creşterea gradului de reutilizare sau reciclare a mărfurilor incluse în fluxul de deşeuri, reducerea volumului de material ce trebuie gestionat, în ultimă instanţă, drept deşeuri

Strategiile de reutilizare şi reciclare încearcă să valorifice valoarea economică a materialelor din fluxul de deşeuri. Strategiile de reutilizare subliniază faptul că perioada de viaţă utilă a unui produs nu trebuie limitată la o singură utilizare – acesta poate fi reutilizat în acelaşi scop sau pentru un alt scop neanticipat, dar totuşi productiv. Spre deosebire de reutilizare, prin reciclare, forma fizică a unui articol este modificată, prin orice fel de reprelucrare (ex.: tăiere, topire etc.), după care materialele rezultate sunt utilizate pentru fabricarea unui obiect nou. Utilizarea acestui material în procesul de fabricaţie ajută, în general, la reducerea intensităţii procesului respectiv, faţă de utilizarea de materiale noi. Volumul de material care poate fi recuperat pe baza principiilor de eficienţă a costurilor, în vederea reciclării, depinde şi de volumul de material recuperat şi de starea pieţei de mărfuri locală şi globală. Schemele de stabilire a preţurilor în funcţie de volum sau greutate sunt mai eficiente atunci când gospodăriile şi sediile persoanelor juridice pot extrage anumite materiale din fluxul deşeurilor integrându-le într-un tip sau altul de programe de reciclare. Există o varietate de metode pe care autorităţile locale sau firmele private le utilizează pentru a facilita reciclarea mărfurilor, inclusiv programe de depunere/răscumpărare (buy-back), facilităţi de depozitare/evacuare sau colectare pe teren.

Deşeuri organice compostate

Producerea compostului presupune colectarea unor deşeuri organice, cum ar fi resturi de mâncare sau din grădină, şi gestionarea materialului în aşa fel încât să se accelereze procesul natural de descompunere. Materialul rezultat poate fi utilizat ca adaos natural la sol, reducând astfel nevoia de îngrăşăminte chimice şi crescând capacitatea de retenţie a apei în sol. Derivarea materialelor organice din rampa de depozitare a deşeurilor ajută la eliminarea formării de metan, un gaz de seră deosebit de puternic. Programele de producere a compostului sunt mai eficiente atunci când materialele organice sunt colectate separat de alte deşeuri, reducând gradul de contaminare conţinut în compostul final şi asigurând nivelul maxim de vandabilitate.

Producerea energiei din deşeuri prin combustie

Utilizarea deşeurilor pentru producerea de energie prin combustie reprezintă o opţiune ce ar putea contribui la reducerea schimbărilor climatice. Există mai multe modalităţi prin care acest obiectiv poate fi atins. Digestia anaerobă are loc la nivelul părţii organice din fluxul de deşeuri, gestionând procesul de descompunere naturală într-o manieră prin care gazele formate în mod natural sunt captate şi derivate spre a fi utilizate în forma gazoasă a acestora sau arse pentru a se obţine energie electrică. Alte tipuri de facilităţi prin care energia este produsă din deşeuri au în vedere o gamă mai largă de materiale din fluxul de deşeuri, arderea acestora în camere supravegheate corespunzător, căldura rezultată fiind utilizată la producerea de aburi (care alimentează o turbină şi produce energie electrică) sau este derivată direct spre un sistem energetic sau alt proces industrial pentru utilizarea directă a energie termice. În lume, există pentru 800 de unităţi de producere a energiei din deşeuri. Aceste facilităţi au în plus beneficiul de a putea reduce semnificativ volumul materialului rezidual rămas ce trebuie depozitat în rampa de depozitare pentru deşeuri. Este important să se facă distincţia între facilităţi de producere a energiei din deşeuri şi facilităţile de incinerare, unde nu există obiectivul de producere sau captare a energiei rezultate în urma procesului de combustie. Această a doua categorie ar trebui evitată.

Promovarea regionalizării ca metodă de reducere a costurilor sistemului în ansamblu

Dezvoltarea şi exploatarea unităţilor de evacuare a deşeurilor proiectate în mod corespunzător poate fi costisitoare, şi uneori pot exista beneficii în sensul economiilor la construirea unor unităţi mai mari, care pot deservi o zonă sau regiune mai întinsă. Încurajând comunităţile să construiască împreună asemenea unităţi, acestea pot participa la costurile de capital aferente activităţii de construcţie, ceea ce adesea poate reduce taxele de evacuare ce trebuie achitate. La luarea deciziei în sensul înfiinţării de asemenea unităţi, autorităţile municipale trebuie să analizeze compensările din punct de vedere al timpului de deplasare pentru a ajunge la aceste unităţi, deoarece ar putea fi necesare realizarea de facilităţi intermediare de transfer sau achiziţionarea unor vehicule suplimentare de colectare şi transportare a deşeurilor. Structura de conducere a acestor unităţi trebuie de asemenea dezvoltată în aşa fel încât să permită participarea egală la procesul decizional al oraşelor/regiunilor ce se bazează pe unitatea respectivă.