Proiect cofinanţat drin Fondul European de Dezvoltare Regională

15.Finanţarea adaptării la schimbările climatice

15.1 Fonduri UE pentru acţiunile de adaptare la schimbările climatice eligibile

Astăzi, la nivelul UE, adaptarea la schimbările climatice este integrată prin politici sectoriale: mediu, agricultură, pescuit, dezvoltare regională. Finanţarea acţiunilor privind schimbările climatice, într-un stat membru, este posibilă prin intermediul a cinci Fonduri Europene Structurale şi de Investiţii (Fonduri ESI): Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), Fondul Social European (FSE), Fondul de Coeziune (FC), Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (FEADR) şi Fondul European pentru Pescuit și Afaceri Maritime (FEPAM). După cum am remarcat în Partea I, Secţiunea 5.4, între 20% şi 30% din fondurile din cadrul programelor individuale trebuie să fie dedicate măsurilor de atenuare sau adaptare a schimbărilor climatice.

În plus, alte instrumente financiare ale UE vor promova cercetarea şi dezvoltarea privind adaptarea la schimbările climatice. Acestea includ Horizont 2020, instrumentul LIFE+ care finanţează o gamă largă de proiecte legate de mediu şi atenuarea şi adaptarea climatică (în Cadrul Financiar Multianual 2014-2020, a fost creat un fond specific LIFE+ pentru schimbări climatice cu 800 de milioane EUR), şi Fondul de Solidaritate al UE pentru calamităţi naturale (finanţare ex post pentru evenimente de secetă şi inundaţii).

În cele din urmă, adaptarea climatică este integrată în finanţarea şi împrumuturile oferite de Banca Europeană de Investiţii şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, şi reprezintă un important factor major pentru asigurări şi alte probleme transversale din sectorul privat.

România poate profita de toate resursele UE descrise mai sus pentru a finanţa o parte semnificativă din acţiunile necesare pentru atingerea obiectivelor de adaptare propuse în actuala strategie. Utilizarea „optimă a resurselor UE pentru adaptare va necesita anumite îmbunătăţiri:

• 
  Creşterea ratei de absorbţie
  
• 
  O puternică echipă de cercetare care să se poată alătura consorţiilor UE pentru a solicita Life +
  
• 
  Definirea necesităţilor continue în ceea ce priveşte împrumutul.
  

15.2 Fondurile naţionale pentru obiective strategice de adaptare la schimbările climatice

În România, un important instrument financiar pentru finanţarea acţiunii SC îl va constitui probabil Fondul pentru Mediu. Fondul pentru mediu este un instrument economico-financiar care susţine şi construieşte proiecte prioritare pentru protecţia mediului.

Fondul pentru mediu este un instrument adecvat pentru finanţarea adaptării climatice. Este un fond public, extra-bugetar, ale cărui venituri provin în principal din comisioane şi taxe pe poluare care se bazează pe principiul „poluatorul plăteşte,” potrivit căruia entităţile care poluează contribuie la sprijinirea costurilor de prevenire şi ţinere sub control a poluării. Acest fond pentru mediu este un instrument adecvat pentru finanţarea adaptării climatice. Fondul este gestionat de Administraţia Fondului pentru Mediu. Se adresează unei largi categorii de beneficiari (operatori, ONG-uri, municipalităţi, şcoli şi instituţii de învăţământ; instituţii publice AID, institute de cercetare şi dezvoltare, asociaţii de patroni, persoane particulare, întreprinderi individuale şi afaceri de familie, etc.), care prin implementarea şi dezvoltarea programelor contribuie la îmbunătăţirea condiţiilor de trai şi, în acelaşi timp, conştientizează publicul cu privire la problemele de mediu. Asigurarea mai multor resurse financiare acestui fond va fi foarte importantă.

Rata maximă de co-finanţare (adică cota din costul total pe care o va acoperi fondul) este de 50% pentru operatori, 60% pentru unităţi administrative şi 90% pentru ONG-uri şi instituţii educaţionale.

Protecţia mediului deţine un loc tot mai important, cheltuielile efectuate pentru activităţile de mediu crescând de la 1,1% din PIB în 2000, până la 3,2% din PIB în 2011 (Sursa: INS), dar, cu toate acestea, finanţarea naţională probabil că nu este suficientă pentru a acoperi tot necesarul de investiţii din domeniul schimbărilor climatice.

15.3 Contribuţia locală pentru obiectivele de adaptare la schimbările climatice

Este important ca investiţiile locale în infrastructură, agricultură şi dezvoltare rurală, silvicultură, energie, etc. să fie protejate faţă de schimbările climatice. Acest lucru se va obţine prin educaţie şi construirea capacităţii autorităţilor locale, stabilind şi monitorizând standarde care încorporează riscuri climatice tot mai mari şi asigurând suport financiar pentru a completa finanţarea asigurată de administraţiile locale.

15.4 Alte surse posibile de finanţare (IFI-uri, PPP, etc.)

Dacă România doreşte să finanţeze cu succes acţiunile legate de schimbările climatice, poate valorifica obiectivul tematic nr. 5 din Acordul de Parteneriat, care se ocupă de: promovarea adaptării la schimbările climatice, prevenirea şi gestionarea riscurilor. În cadrul Acordului de Parteneriat, ţara poate solicita fonduri suplimentare pentru completarea fondurilor UE şi naţionale.

În plus, va fi important să se exploreze surse suplimentare de finanţare, cum ar fi împrumuturi şi subvenţii de la IFI-uri şi fonduri provenite din sectorul privat de sine stătător sau prin parteneriat public-privat (PPP).

16.Monitorizarea şi raportarea componentei de adaptare a strategiei privind SC

România trebuie să aibă implementat sistemul potrivit de monitorizare pentru actuala strategie privind schimbările climatice. Acest sistem de monitorizare ar trebui să permită aprecierea adecvate a implementării obiectivelor strategice sectoriale de adaptare la schimbările climatice.

Indicatorii de monitorizare propuşi pentru Strategia privind schimbările climatice și creșterea economică bazată pe emisii reduse de carbon şi pentru Planul de acţiune, bazaţi pe bunele practici ale altor State Membre UE, vor fi propuși în cadrul activității A2.7 „Raport privind indicatorii de monitorizare şi evaluare relativi la implementarea strategiei şi planului de acţiune” a actualei asistenţe tehnice.

Schimbările climatice contribuind la creșterea riscurilor de producere a unor calamităţi, managementul acestor riscuri devine o componentă vitală şi urgentă a oricărui program de adaptare la schimbările climatice. Ca parte a politicilor şi investiţiilor pentru adaptarea la schimbările climatice, România trebuie să se axeze pe înţelegerea modului de reducere a vulnerabilităților, sa planifice măsuri de atenuare a riscurilor de calamitate naturală, sa prevină adaptarea neadecvată și să beneficieze de posibilele efecte pozitive ale schimbărilor climatice.

Pentru a îmbunătăți nivelul de reziliență la evenimentele legate de climă, o ţară trebuie să înţeleagă care sunt acele riscuri şi să urmărească dezvoltarea de programe de învestiții în măsuri de prevenire şi protecție pentru a diminua riscurile. De aceea, este esenţial să se formeze o bază de cunoaștere demnă de încredere şi să se urmărească riscurile şi impacturile legate de climă la scară naţională. Evaluările riscurilor pot fi utilizate pentru a identifica acele regiuni din România care sunt cele mai expuse riscurilor de calamităţi naturale. Rezultatele evaluărilor riscurilor pot fi utilizate pentru a stabili priorităţile măsurilor de atenuare a riscurilor sau de adaptare necesare pentru o dezvoltarea unei economii reziliente fața de schimbările climatice.

Pentru a reduce vulnerabilitatea față de riscurile naturale, este important ca România să adopte şi să sprijine implementarea unor programe de investiţii pentru a-şi întări capabilitatea în domeniul cercetării şi observaţiei privitoare la schimbările climatice. Investiţiile în sisteme de prognoză şi avertizare timpurie pot contribui la salvarea de vieţi şi la reducerea pierderilor economice, iar crearea unei baze de cunoştinţe consolidată în toate domeniile/sectoarele poate contribui la integrarea adaptării şi generarea măsurilor corespunzătoare privind politicile. De asemenea, este de aşteptat ca educaţia şi conştientizarea publicului să contribuie semnificativ la adaptarea la schimbările climatice, cu efecte pe termen lung asupra sănătăţii publice şi dezvoltării economice reziliente; de aceea, monitorizarea eforturilor depuse în aceste domenii, deşi transversale, se poate dovedi utilă.

Monitorizarea parametrilor privitori la climă este realizată în prezent de ANAR şi ANM. IGSU este responsabil pentru coordonarea, prevenirea şi managementul situaţiilor de urgenţă. Ca atare, monitorizează iminenţa situaţiilor de urgenţă. Pentru prognozarea situaţiilor de urgenţă legate de climă – cum ar fi (dar fără a se limita la) inundaţii, secete şi incendii scăpate de sub control – se bazează temeinic pe informaţii de la ANAR şi ANM.

Pentru a monitoriza riscurile legate de climă, este de asemenea important să se evalueze impactul sau pagubele pericolelor legate de climă – cum ar fi inundaţii, secete, alunecări de teren şi incendii scăpate de sub control. Pe baza experienţei anterioare în domeniu, Guvernul României poate decide să propună o metodologie de evaluare pentru a asigura o abordare consecventă pentru evaluarea evenimentelor istorice, alături de întocmirea unei baze de date dedicate pentru rezultate.

În privinţa hardware-ului, există oportunitatea şi necesitatea de actualizare, modernizare şi consolidare a reţelei de comunicare între toate agenţiile şi autorităţile responsabile. Achiziţia şi procesarea rapidă a datelor sunt esenţiale pentru a sprijini luarea deciziilor, mai ales în cazul situaţiilor de urgenţă. Un sistem de comunicare automatizat, care funcţionează bine, ar permite ţării să beneficieze mai mult de anunţurile de avertizare timpurie.

Acţiunile de adaptare la schimbările climatice pot avea loc la nivel naţional şi la nivel local şi nu pot fi făcute fără oameni; de aceea, Strategia Naţională recunoaşte şi încurajează eforturile depuse de comunităţi. În acest context, iniţiativele la nivel local sunt binevenite. De asemenea, autorităţile locale sunt încurajate să-şi actualizeze şi să-şi îmbunătăţească evaluarea riscurilor şi planurile pentru situaţii neprevăzute utilizând scenarii climatice compatibile cu scenariile naţionale pentru schimbări climatice. De asemenea, autorităţile locale sunt încurajate să folosească finanţarea disponibilă pentru pregătirea şi implementarea strategiilor de adaptare, în linie cu Strategia Naţională şi cu circumstanţele locale. Aceste strategii trebuie să fie monitorizate şi raportate în mod corespunzător.