e)Interventia omului in evitarea contactarii unor boli produse de unele amine
Aminele biogene se formeaza prin decarboxilare
Aminele biogene se formeaza prin decarboxilare
enzimatica în timpul proceselor tehnologice, sau a pastrarii
materiilor prime si produselor alimentare, în special sub
efectul germenilor Costridium.
Sunt definite ca fiind o grupa de substante chimice formată
din:
- diferite amine, ca de exemplu: histamina, dopamina, feniletilamina, serotonina, triptamina, tiramină, spermina, spermidina;
- derivati ai aminoacizilorbazici, ca de exemplu: derivati ai argininei, histidinei si lizinei;
- derivati ai aminoacizilor aromatici, ca de exemplu: derivati ai fenilalaninei, triptofanului si ai tirozinei.
DOPAMINA
Dopamina a fost pentru prima oară sintetizată de George Barger în 1910 cu ajutorul
colegului său James Ewens, la laboratoarele Wellcome din Londra[1]. A fost
denumită dopamină deoarece este o monoamină, iar precursorul său sintetic este
3,4-dihidroxyphenilalanină (L-DOPA). Funcția dopaminei ca neurotransmițător a
fost identificată pentru prima oară în 1958 de către Arvid Carlsson și Hillarp Nils
Åke de la Laboratorul de Chimie Farmacologică a inimii, din Suedia.
Functiile dopaminei
Dopamina are mai multe functii si roluri
printre care:
Reglare umorala (functie antidepresiva, timostabilizarea comportamentala, motivare si recompensa)
Functie cognitiva(rol imortant in memorizare, atentie, concentrare si invatare)
Functie neuroendocrina(inhibarea productiei de prolactina, din acest motiv dopamina mai este supranumita in literatura de specialitate si Prolactin-inhibiting sau Prolactostatin.
Serotonina , Endorfoina ,Ciocolata si Fericirea
Serotonina , Endorfoina ,Ciocolata si Fericirea
Cercetatorii americani Hammer si Lykken sustin ca misterul fericirii are de-a
face cu chimia. Mai precis, cu chimia corpului nostru. Fiecare om vine pe lume
cu un numar de receptori ai fericirii, continuti in zestrea sa genetica, acestia
asteaptand sa fie ‘hraniti’ cu endorfine si serotonina. Cand receptorii au primit o
cantitate indestulatoare din acestia, psihicul atinge cote maxime.
Serotonina si endorfina reprezinta doua substante cu metabolisme strans legate intre
ele, care se influenteaza reciproc si a caror cantitate e controlata de creier.
L-Lizina se foloseste cu success in combinatie cu alte nutraceutice pentru
tratarea infectiei cu Herpes Simplex (L-Lizina face parte si din protocolul nostru anti
herpes HERPOX).
L-Lizina este o componenta importanta a produselor de stimulare a secretiei de
Hormon Uman de Crestere (HGH) in protocoalele anti-imbatranire L-Lizina trateaza foarte efficient degeraturile.
Iata o lista completa ce ne arata functiile Lizinei:
Iata o lista completa ce ne arata functiile Lizinei:
- creste rezistenta la infectiile virale herpetice bucale si genitale
- vindeca leziunile bucale si genitale provocate de virusul herpetic
- imunostimulator
- stimuleaza cresterea oaselor copiilor
previne osteoporoza – imbunatateste absorbtia calciului la nivel digestiv si impiedica
eliminarea lui prin urina
- stimuleaza productia de hormoni, enzime, anticorpi si colagen (substanta necesara pentru refacerea tesuturilor osoase, piele, tendoane, cartilaje si dupa interventii chirurgicale)
- reduce nivelul colesterolului si al trigliceridelor
- ajuta la producerea de carnitina care participa la transformarea acizilor grasi in energie
- stimuleaza producerea factorului uman de crestere
- antianemic: mentine numarul de eritrocite si nivelul de hemoglobina in sange
- reduce oboseala musculara
- previne aparitia litiazelor renale
- previne si stopeaza cefaleea, vertijurile, greata, voma
- previne leucopenia - scaderea numarului de globule albe (leucocite) din sange
- reduce caderea parului
- reduce iritabilitatea, depresia, stresul si induce starea de bine, controleaza hiperactivitatea copiilor, regleaza somnul (intra in componenta triptofanului, aminoacid din care creierul produce neurotransmitatorul serotonina)
- inlatura deficientele aparatului de reproducere
- benefica in hipotiroidism
- regleaza pH-ul organismului (mentine echilibrul acid-alcalin in organism)
Tirozina
Acid aminat neindispensabil, sintetizat de catre organism pornind de la
un alt acid aminat, fenilalanina. Tirozina intra in constitutia proteinelor. Pe de alta
parte, ea participa la importante reactii chimice: este un precursor al melaninei
(pigment al pielii), al unor substante care joaca un rol in transmisia influxului
nervos (dopamina,noradrenalina) si ai hormonilor glandei tiroide. In mod
normal, nivelul sangvin al tirozinei este cuprins intre 20 si 85 micromoli (adica
intre 3,6 si 15,4 miligrame) pe litru la subiectii mai mari de 2 ani, intre 35 si 75
micromoli (adica intre 6,3 si 13,6 miligrame) pe litru la copiii sub 2 ani. Se
intampla ca, la nou-nascuti, nivelul sangvin al tirozinei sa depaseasca aceste
valori, dar este vorba de un fenomen temporar si nu patologic, legat de o
imaturitate enzimatica.
Patologie - Principalele patologii legate de tirozina sunt enzimopatiile, bolile
ereditare cauzate de un deficit in unele enzime care transforma tirozina,
provocand acumularea ei in organism. Unele patologii sunt comune tirozinei si
fenilalaninei (fenilcetonurie). Altele sunt specifice, ca albinismul, alcaptonuria
pozitive, cât si negative. Totul depinde de originea
lor, de tipul si de doza în care se afla. În natura,
aminele biogene sunt raspândite, atât în regnul
vegetal, cât si în cel animal, precum si în
microorganisme.
Rol fiziologic
In afara de rolul lor in formarea proteinelor , anumiti aminoacizi indeplinesc in organismul animal unele
functiuni fiziologice specifice sau sunt precursori ai unor compusi cu rol esential in functionarea
organismului. Glicocolul este precursor al sarcosinei (N-metilglicocol) si al creatinei (guanidino-
sarcosina) , care sub forma fosfatului , fosfocreatina sau acidului creatinfosforic , constituie rezerve de
energie ale organismului.
Energia necesara contractiei muschiulare este furnizata de acidul adenosintrifosforic (ATP) care trece
in ADP si fosfat anorganic , proces catalizat de miosina . Refacerea acidului adenosintrifosforic din
ADP si fosfat anorganic se face pe socoteala energiei furnizate de glicoliza . Acest proces fiind lent ,
intr-un muschi suprasolicitat , refacerea ATP-ului necesar unei noi contractii muschiulare se face pe
socoteala acidului creatinfosforic care cedeaza restul de fosfat bogat in energie acidului
adenosindifosforic , trecind in creatinina , care se elimina prin urina.
Acizii asparagic si glutamic iau parte la reactiile de transaminare . Ornitina si arginina (guanidino-ornitina) au un rol
important in eliminarea amoniacului provenit prin degradarea aminoacizilor , sub forma de uree in organismul animal .
Sinteza ureei are loc in ficat . Ornitina fixeaza NH3 si CO2 , enzimatic , dind citrulina care cu o noua molecula de
NH3 trece in arginina. Arginina este apoi hidrolizata de arginaza in uree si cruitina .
Tiroxina este un hormon care se gaseste in glanda tiroida , alaturi de diiodtirosina .
Iodul din alimente este fixat in glanda tiroida care contine un sistem enzimatic capabil sa oxideze ioni
de iod la iod elementar . Lipsa iodului in organismul animal duce la o scadere a facultatilor mintale
(cretinism) ; excesul de iod provoaca o crestere a arderilor in organism (boala lui Basedow) .
Aminoacizii sunt precursorii aminelor biogene si ai aminoalcoolilor , substante cu rol fiziologic de mare importanta
pentru buna functionare a organismului .
Prezenta aminelor in corpul uman
Prezenta aminelor biogene în organismul uman se datoreaza urmatoarelor cauze principale:
introducerea cu alimentele, ca de exemplu unele sortimente de brânza, unele fructe, bere, vin, produse obtinute în
general prin procese de fermentatie;
- formarea prin reactii biochimice în timpul proceselor metabolice
- ca efect al activitatii unor microorganisme existente în flora digestiva, introduse cu alimentele sau alte surse;
- introduse cu alimente alterate, în special alterate microbiologic.
Exista o strânsa interdependenta între tipul de amine biogene din unele produse alimentare si starea de sanatate a
organismului uman, evidentiindu-se efecte negative ale aminelor biogene asupra organismului uman, ca de exemplu:
- provocarea stress-ului,
- cresterea tensiunilor arteriale,
- provocarea toxiinfectiilor,
- blocarea unor functii biologice si fiziologice ale organismului,
- perturbarea metabolismului.
Microorganismele sunt principalele implicate în formarea aminelor biogene în produsele alimentare.
Prezenta aminelor biogene în alimente provoaca toxiinfectii alimentare. Intoxicatiile histaminice sunt poate cele mai
raspândite intoxicatii cu amine biogene si se datoreaza consumului de peste alterat.
Formarea aminelor biogene active în timpul metabolismului uman sau ca urmare a unor procese microbiene interne,
este un proces. Cum alimentele ingerate zilnic de om trebuie sa contina o anumita doza de proteine, rezulta ca prin
metabolizarea acestora se obtin inevitabil si amine biogene.
Cauze.Prevenire
Principalele cauzele care determina cresterea continutului de amine biogene în produsele alimentare
sunt:
nerespectarea conditiilor optime de depozitare si conservare, ceea ce determina intensificarea
vitezei de hidroliza a proteinelor si declansarea în paralel a unor procese de degradare
microbiana;
depozitarea îndelungata, peste limita normala a materiilor prime agro-alimentare si a produselor
alimentare (depasirea termenelor de valabilitate);
lipsa de igiena în timpul prelucarii, depozitarii pastrarii, transportului si distributiei produselor
alimentare;
- cumulul cauzelor de mai sus. Interventia omului se poate manifesta în urmatoarele directii:
evitarea consumului excesiv de alimente cu continut ridicat de proteina din care pot rezulta
amine biogene în doza superioara capacitatii organismului;
corelarea consumului de proteina cu necesarul zilnic în functie de vârsta, sex, activitate, stare
fiziologica;
evitarea socurilor alimentare de proteina vegetala sau animala pentru evitarea formarii unor doze mari de amine
biogene;
- controlul florei digestive si dirijarea acesteia spre flora lactica, care stompeaza dezvoltarea florei putridice;
- utilizarea ca aliment numai a produselor cu continut scazut de amine biogene sau care sa nu contina amine biogene;
- mentinerea starii de igiena alimentara, care trebuie sa asigure evitarea ingerarii unor surse microbiene capabile sa amplifice reactiile de decarboxilare a aminoacizilor.