Proiect tehnic
Figure 13 Evolutia istorica a populatiei in Judetul Giurgiu
Yüklə 0,86 Mb.
|
Figure 13 Evolutia istorica a populatiei in Judetul Giurgiu
Table 28 Densitatea populatiei judetului Giurgiu Repartitia la nivel judetean pe sexe dupa recensamantul populatiei din anul 2002 se prezinta astfel, urmand acelasi trend descendent la nivel global
Table 29 Repartitia pe sexe a populatiei judetului Giurgiu 
Figure 14 Evolutia populatiei Judetului Giurgiu dupa recensamantul populatiei din 2002 
Figure 15 Repartizarea populatiei Judetului Giurgiu pe sexe dupa recensamantul populatiei din 2002 Migratia populatiei in Judetul Giurgiu se prezinta astfel:
Table 30 Migratia populatiei judetului Giurgiu Balanta pozitiva a migratiei populatiei in judet are ca explicatie o migrare de tip intern, in special catre mediul rural datorat in mare parte reducerii activitatilor industriale in mediul rural reprezentat de cele doua orase ale judetului si municipiul Giurgiu, fapt ce orienteaza populatia catre o agricultura de subzistenta in mediul rural. O alta explicatie rezida in dezvoltarea cu precadere a zonelor limitrofe Judeului Ilfov, respectiv zonele cele mai apropiate de Bucuresti si de linia de centura a acestuia, zona caracterizata de o infuzie de capital pe piata investitiilor imobiliare din anii trecuti, multi dezvoltatori preferand aceasta optiune pentru a compensa valoarea crescuta a terenurilor intravilane din Judetul Ilfov cu valoarea relativ scazuta a proprietatilor in judetul Giurgiu. Aceste tendinte sunt evidentiate in special in Mihailesti si zona limitrofa acestuia, pe drumul national 5B, Adunatii Copaceni pe drumul national 5; fenomene similare avand loc si in apropierea Municipiului Giurgiu. Regiunea Ruse La data de 31.12.2008 populatia regiunii Ruse era de 251,236 locuitori conform Institutului National de Statistica, repartizata astfel:
Table 31 Populatia regiunii Ruse Similar judetului Giurgiu in regiunea Ruse se constata o scadere a numarului locuitorilor incepand din anul 20045 astfel: 
Table 32 Evolutia populatiei in Regiunea Ruse
Table 33 Repartizarea populatiei pe sexe in regiunea Ruse Repartizarea populatiei pe sexe in regiunea Ruse 
Figure 16 Repartizarea populatiei regiunii Ruse pe sexe Analiza comparativa a populatiei in cele doua regiuni supuse analizei, respectiv Judetul Giurgiu si Regiunea Ruse. Comparatie a evolutiei populatiei in cele doua zone
Table 34 Evolutia comparativa a populatiei in judetul Giurgiu si regiunea Ruse partea 1
Table 35 Evolutia comparativa a populatiei in judetul Giurgiu si regiunea Ruse partea 2 
Figure 17 Analiza comparativa a evolutiei populatiei totale in cele doua regiuni 
Figure 18 Analiza comparativa a evolutie populatiei in mediul urban 
Figure 19 Analiza comparativa a evolutie populatiei in mediul rural 
Figure 20 Analiza comparativa a repartizarii populatiei pe sexe Scopul analizei comparative este de a demonstra similitiudinea dintre cele doua zone studiate in special in ceea ce priveste evolutia populatiei la nivel de regiune si tendinta generala de scadere a numarului de locuitori datorat in special aspectelor economice generate de o scadere a sectorului industrial atat in Romania cat si in Bulgaria pe fondul trecerii de la un sistem majoritar de stat la un sistem privat in care fostele centre industriale nu isidovedesc rentabilitatea, fapt ce se traduce in mod direct atat in evolutia populatie cat si in nivelul de trai in special in mediul urban. O diferenta majora intre cele doua regiuni o reprezinta repartizare populatiei pe medii, Regiunea Ruse fiind net superioara la populatie stabilita in mediul urban impartit in 8 astfel de centre comparativ cu 3 ale judetului Giurgiu. Definirea populatiei tinta a studiului Avand in vedere tema studiului si particularizarea acestuia pe inundatiile din zona transfrontaliera Giurgiu-Ruse elaboratorul propune definirea publicului tinta al studiului pe baza criteriului principal: populatie afectata de fenomene distructive respectiv inundatii din cele doua regiuni din Romania si Bulgaria. Referindu-ne la zona transfrontaliera si tinand cont ca granita dintre cele doua state este reprezentata de fluviul Dunarea vor fi analizati ca factori determinanti in definirea publicului tinta urmatorii:
Judetul Giurgiu Definirea regiunii transfrontaliere: Definirea regiunii transfrontaliere se face urmand zona efectiva de granita a Romaniei cu Bulgaria si enumerarea Unitatilor Administrativ Teritoriale aflate in acesta zona astfel:
Regiunea Ruse
Poulatie totala la nivelul anului 2008 in zonele regiunii transfrontaliere:
Table 36 Populatia zonei transfrontaliere studiate in judetul Giurgiu De notat repartizarea populatiei tinta a studiului pe medii, urban si rural facuta cu scopul principal de a evidentia faptul ca populatia care locuieste in mediul urban, respectiv municipiul Giurgiu preponderenta ca numar in definirea populatiei tinta nu poate fi considerata populatie real afectata ca numar global, datele istorice prezentate indicand un numar real restrans de populatie afectata din Municipiul Giurgiu de fenomene distructive particulare, respectiv inundatiile.
Table 37 Populatia zonei transfrontaliere studiate in regiunea Ruse Evolutia populatiei in zona transfrontaliera luata in calcul 
Figure 21 Evolutia populatiei in zona transfrontaliea In concordanta cu evolutia generala a populatiei prezentata in capitolul anterior pe zonele definite ca tinte ale acestui studiu se constata aceiasi tendinta descrescatoare a populatiei fata de anul de referinta 2004 astfel:
Table 38 Evolutia populatiei afectate de fenomene naturale distructive Conform datelor statistice prezentate se constata ca scaderea populatiei nu pare sa fie influentata in mod semnificativ de fenomene naturale distructive survenite datorate in special inundatiilor din anul 2005 in regiunea Ruse. Definirea surselor potentiale ale inundatiilor in zona de studiu Dupa cum am mentionat in capitolul de definire a tintelor, exista doua tipuri de surse care pot provoca inundatii in zona mentionata:
Regimul hidrologic al Dunarii este complex, fluviul aducand in Marea Neagra, in medie, un debit de apa de 6500 m³/s si 79 milioane tone aluviuni anual. Pe anumite portiuni, Dunarea ingheata in iernile aspre. Urmarind limitele bazinului hidrografic, acesta are forme de relief diverse, mult accidentate, astfel ca 36% este situat la peste 1000 m altitudine, iar 64% sub 1000 m, altitudinea medie a bazinului dunarean fiind de 475 m. In linie dreapta, de la izvoare la varsare, bazinul sau are o lungime de1630 km, cu o latime maxima de 600 km, cuprinsa intre meridianul 8°09’ longitudine E, in zona izvoarelor, in Muntii Padurea Neagra si 29°45’ longitudine E, locul de varsare in mare (Sf. Gheorghe–Delta). Limita nordica depaseste paralela 50° latitudine nordica (50°51’ izvoarele raului Morava ceha), iar limita sudica este paralela 42°05’ latitudine nordic a (Crna Gora).Suprafata bazinului hidrografic este de 805.300 km², din care 221.700 km², respectiv 27%, pe teritoriul Romaniei. Dunarea, cunoscuta din antichitate cu denumirile Danubius, Istrossau Donaris, este al doilea fluviu in Europa, ca lungime (2860 km) si debit, dupa fluviul Volga.
· Sectorul superior sau sectorul alpin al Dunarii, de la izvoare si pana la Bratislava/ Viena, este tipic montan, cu o vale ingusta si adanca, cu pante abrupte si cu sase trepte de acumulare a voluminosilor afluenti alpini, care isi au izvoarele in ghetarii de inaltime: Iler, Lech, Isar si Inul, cel mai mare dintre acestia. · Sectorul mijlociu sau sectorul panonic, de la Bratislava/ Viena pana la Bazias, din punct de vedere morfologic , poate fi divizat in doua sectoare: primul, pana la defileul de la Vác si cel de-al doilea, in aval. Dunarea strabate bazinele Vienei si Bratislavei, “antecamera” marelui bazin Panonic, in cadrul carora strapunge doua bariere muntoase, prin por tile/defileele de la Bratislava (sau Poarta Devin) si de la Visegrad (Poarta de la Dorog sau Gran). Dupa defileul Poarta de la Visegrad, in dreptul localitatii Vác, apele fluviului isi schimba brusc directia de curgere, catre sud, curgand, pe circa 400 km, pe directia meridianului, drenand median campia usor denivelata a Panoniei, unde valea este larga, cu albia meandrata si cu o lunca larga. In Depresiunea Panonica, Dunarea primeste afluenti neinsemnati, care-i scad debitul. Abia in sudul acestei depresiuni primeste cei mai puternici afluenti ai sai: Drava si Sava (din Alpi), Morava (din Alpii Dinarici) si Tisa (din Carpati). · Sectorul inferior sau carpato -balcanic , de la Bazias si pana la varsare, are o lungime de 1075 km. Acest sector este cel mai important pentru Romania, deoarece, pe tot acest parcurs, fluviul uda pamantul tarii noastre 10
Hidrografia este elementul esential al caracteristicilor fizico-geografice. Dunarea are peste 300 de afluenti direc ti, dintre care cei mai importanti sunt:
orasul Salzburg. In Austria, Dunarea primeste alti doi afluenti aplini: Traun si Enns. Toate aceste rauri care coboara din Alpi sunt incarcate cu puternice aluviuni ce au impins cursul Dunarii spre nord si au tendinta sa-l obtureze, fapt ce a necesitat importante lucrari hidroameliorative, atat pe ele (baraje de retentie), cat si pe Dunare (diguri laterale) pentru consolidarea malurilor. La nord, bazinul este ingust si are afluenti scurti, cu debite relativ reduse: Wörnitz, Altmühl, Naab, Regen, pana la gr anita cu Austria. Dunarea, care incepe modest, ca un rausor, devine un rau mediu la Singmaringen, dar capata importanta datorita afluentilor sudici, cu aport important de apa. Debitele afluentilor fac sa creasca treptat debitul general al Dunarii. Astfel, debitul mediu anual al fluviului este la Linz de 745 m3 /s, si se dubleaza cu apele Innului, ajung and la 1500 m3 /s. Bazinul superior al Dunarii se termina cu Poarta Devin, determinata de apropierea ultimului segment al Alpilor, Muntii Leitha si inceputul Carpa tilor, prin Carpa tii Mici. Locul este marcat si de confluenta cu raul Morava , care vine dinspre nord, unde a desfasurat un bazin ramificat in Cehia (26 658 km2), cu o mica por tiune apartinand Poloniei (prin raul Orava). Cursul mijlociu al Dunarii sau sectorul panonic - Dunarea primeste afluenti ne insemnati, ceea ce duce la scaderea debitului. Abia in marginea de sud a acestei depresiuni prime ste cei mai puternici afluenti ai sai: Drava, cu origini departe in vest, in Alpii Orientali (Alpii Carnici si Hohe Tauern), pe el aflandu-se orasele austriac Klagenfurt si slovac Maribor; Sava , care se afla pe dreapta si are un bazin de 95000 km . Este al doilea afluent important al Dunarii. Are izvoarele in Austria. Afluentii sai dreneaza versantul sudic al Alpilor Calcarosi de Sud, dar mai ales o buna parte a Alpilor Dinarici, ajungand cu izvoarele pana in Albania si Macedonia. Pe Sava se afla ora sele Zagreb, iar la confluenta Savei cu Dunarea, Belgradul. Morava , ultimul afluent important al Dunarii inainte de Por tile de Fier , constituit din Morava de Est si Morava de Sud (alta Morava dec at afluentul de langa Bratislava), dreneaza Mun tii Macedo-Tracici. Tisa , al doilea afluent al Dunarii pe stanga, cu un bazin de 157000 km2, aduna apele raurilor de pe versantul sudic si estic al Carpatilor (Viseu, Some s, Crisurile, Mures), ceea ce ii confera un regim hidrologic de tip montan, in ciuda faptului ca Tisa este, pe traseul sau orientat nord-sud, un rau de campie. Afluentii nordici, mai ales cei slovaci (Morava, Raba, Vah, Hron, dar si Enns), aduc 800 m3/s, astfel ca la parasirea Ungariei, Dunarea are un debit de 2480 m /s. In sectorul sarbesc, debitul creste de 2,2 ori, prin aportul marilor rauri Sava, Drava si Tisa , ajungand la 5500m3/s. Cursul inferior sau sectorul carpato-balcanic cu urmatorii afluenti: pe partea stanga (care nu sunt importanti ca debite, desi au originea in Carpati): Jiul (331 km , bazin de 10070 km2), Oltul (670 km si bazin de 24010 km2), Argesul (327 km si 12590 km 2 ), Ialomita (400 km si 10.430 km 2 ). Intre acesti afluenti se intercaleaza vai mai scurte, cu origini in Podis ul Getic sau chiar in campie: Desnatuiul, Vedea, Mostistea, Calmatuiul. Ultimii afluenti importanti ai Dunarii sunt Siretul (726 km, cu bazin de 47610 km2) si Prutul (67 km, cu bazin de 27540 km2). Nera izvoraste din Muntii Semenic, str abate zone calcaroase, unde creeaza forme carstice impresionante, cautate de turisti. Cerna coboara din Muntii Godeanu, sapandu-si o cale pitoreasca intre Muntii Cernei si Mehedinti, trece prin Sta tiunea Baile Herculane, dreneaza apoi sectorul sudic al Culoarului Timis-Cerna, unde prime ste ca afluent raul Mehadica, si se varsa in Dunare, langa Orsova. Topolnita, Drincea si Desnatuiul sunt afluenti marunti ai Dunarii, ultimele doua rauri izvorand din Piemontul Balacitei, si au debite reduse. Jiul se formeaza din doua rauri care str abat depresiunea Petrosani, venind din sens opus: Jiul de Vest, care izvor as te din Muntii Godeanu si strabate cea mai mare parte din depresiune si Jiuletul, care izvoras te din Parang, adunand un intreg manunchi de ape din estul depresiunii. Dupa ce strabate Carpatii formand unul dintre cele mai frumoase defilee din tara (Bumbe sti – Livezeni), Jiul intr a in depresiunea subcarpatica de la Targu Jiu, unde primeste si Tismana cu o serie de afluenti. Aproape de ie sirea din campie , la Filiasi, strange trei mari afluenti: Motrul pe dreapta, Gilortul pe stanga si ceva mai jos Amaradia. Se varsa in Dunare langa Bechet, avand un debit de 86 m3/s. Apele Jiului sunt folosite de centralele carbonifere din Depresiunea Petrosani, de centrele industriale din Oltenia (Targu Jiu, Craiova) sau de marile termocentrale de la Petrosani, Rogojelu si Isalnita. Oltul , unul dintre cele mai complexe rauri ale tarii, izvoraste din Hasmasul Mare (Carpa tii Orientali) si curge la inceput spre sud, prin Depresiune a Ciucului (este inca un rau mic). In defileul de la Tusnad isi recapata aspectul de rau de munte, pentru ca , intr and in Depresiunea Bras ovului, sa curga din nou lent si intortocheat. Aici primeste primii afluenti de seama: raul Negru si Barsa. Traverseaza apoi Muntii Persani, prin defileul de la Racos , dupa care primeste cele doua Homoroade. Strabate Depresiunea Fagarasului si, inainte de a trece de Carpatii Meridionali, prime ste raul Cibin, unit cu Hartibaciu (care vine din sudul Podisului Tarnavelor) si raul Sadului, un rau vijelios de munte, pe care s-a construit prima hidrocentrala din tara in 1898, iar mai recent hidrocentrala Sadu V. Dupa confluenta se orienteaza spre sud si ferastruieste Carpatii Meridionali, formand al treilea s i cel mai lung defileu al sau intre Turnu Rosu si Cozia. Aici primeste pe dreapta Lotru (cu Lacul Vidra). In campie primeste Oltetul si se varsa in Dunare langa Turnu Magurele. In lungul Oltului se insira o “salba” de lac uri de acumulare cu rol de regularizare a debitului si surs a de alimentare cu apa a sistemelor de iriga tii. Argesul aduna apele ce izvorasc de pe versantul sudic al culmii Fagaras, ape ce se aduna la nord de Pite sti: Valsan si Raul Doamnei unit cu Raul Targului si Argesel. In campie aduna afluenti ca: Neajlovul, Glavaciocul si Calnistea. Pe stanga mai prime ste Dambovita unita cu Colentina, care trec prin capitala tarii. Se varsa in Dunare langa Oltenita. Alti afluenti: Vedea , unita cu Teleormanul, Mostistea si Calmatuiul . Ialomit a izvoras te din Muntii Bucegi, dintr-o vale glaciara de sub Varful Omul. Strabate cateva chei pitoresti (Tataru, Zanoaga, Orzei), sapate in calcare si conglomerate. In zona de munte primeste pe Ialomicioara. La Targoviste, unde paraseste dealurile apuca spre est. Cel mai de seama afluent al sau este Prahova, care culege toate apele dintre Bucegi si Muntii Ciuca sului, prin afluentii sai Doftana si Teleajenul. Mai departe conflueaza si Cricovul Sarat, un rau capricios, care aproape seaca in toiul verii. Travers and Baraganul, raul Ialomita suporta dogoarea si uscaciunea verilor din stepa, din care cauza, in loc sa creasca, debitul sau scade usor spre varsare (38,8 m /s), mai ales ca apele ii sunt folosite pe parcurs si la irigatii. Siretul izvoraste din Comunitatea Statelor Independente, intra in tara langa orasul Siret si strabate , mai intai, Podisul Sucevei, apoi formeaza un culoar larg intre Subcarpati si Podisul Moldovei. De la Marasesti intra in Campia Romana, varsandu-se in Dunare langa Galati cu un debit mediu de 190 m3/s, fiind sub acest raport cel mai mare rau al tarii. El are un bazin asimetric, primind afluenti mai mari pe dreapta, care aduna apele din C arpa tii Orientali. Dintre acestia, cei mai de seama sunt: Suceava, Moldova, Bistrita, Trotus, Putna, Ramnicul, Buzaul. Singurul afluent al Siretului pe partea stanga este: Barladul. Prutul izvoraste din Carpatii Padurosi, in apropiere de izvoarele Tisei, intrand pe teritoriul Rom aniei in apropiere de Darabani. Acest rau formeaza cea mai mare parte a hotarului de est al tarii noastre, pana la varsarea sa in Dunare, la est de Galati. Are o vale larga si mlastinoasa. Prutul are afluenti putini si mici. Cel mai important este Jijia, care dreneaza Campia Moldovei, avand ca afluenti Bahluiul, care trece prin Iasi. Jijia se varsa in Prut dupa ce curge in aceea si lunca, paralel cu raul principal, aproape 70 km. Pe partea dreapta afluentii sunt in general scurti, cu debite reduse: Timokul, Isker (cel mai lung si important), Vit , Osam , Iantra , Lom si Carasu. In cursul inferior, Dunarea is i sporeste debitul cu peste 900 m3/s (la Patlageanca), in mare parte datorita afluentilor directi din tara noastra (Nera, Cerna, Topolnita, Drincea, Desnatui, Jiu, Olt, Vedea, Arges, Ialomita, Calmatui, Siret, Prut). La Patlageanca debitul total mediu al Dunarii este de 6470 m³/s (egal cu al Volg ai), iar la varsarea in mare ajunge la un debit total mediu de 6500 m3/s. Dintre bratele Dunarii, Chilia transport a cea mai mare cantitate de apa 58 %, bratul Sulina 18,8 % si bratul Sfantu Gheorghe 23,2 %. Debitul solid este de 58,7 milioane tone aluviuni pe an, din care o parte sunt depuse in Delta, iar cealalta parte este transportata in mare; la varsarea in mare se formeaza, datorit a aluviunilor, Delta secundara a Chiliei, bara de la Sulina si insulele Sacalin. Specificul peisajelor si al hidrografiei este dat de suprafetele lacustre, cele mai importante lacuri fiind Dranov (cel mai intins), Ros ca, Merhei, Matita, Fortuna, Obretin, Gorgova, Bogdaproste, Isac, Puiu, Puiulet si Rosu. In sudul Deltei se afla situata laguna Razim-Sinoe, cel mai mare complex lacustru (700 km²), format din lacurile Razim (415 km²), Sinoe, Zmeica, Golovita. Este despartit de mare prin grindurile Chituc si Perisor, are ape salmastre, adancimi mici, doua insule (Popina, mai inalt a, de 48 m, rezerva tie de fauna si insula Gradistea). In prezent laguna este domeniu de pescuit. Lunca Dunarii are ape freatice la suprafata , bogate, alimentate partial din Dunare, ale caror oscila tii frecvente pot crea saraturi. O data la cativa ani (2-3 in trecut, acum la o diferenta mai mare) Dunarea inghea ta , rareori de la un mal la altul; frecvent insa, sloiurile (in timpul dezghetului) se acumuleaza, creandu-se zapoare care stanjenesc navigatia.
Lunca Dunarii are un relief complex. In profil transversal se disting, imediat langa albia minora, grinduri fluviatile 17, o larga zona depresionara, panta de racord cu terasa, un tapsan format din material acumulat la baza terasei. Zona depresionara este cea mai importanta si cuprinde urmatoarele forme de relief:
“Amenajarea” luncii Dunarii are un istoric de lunga durata si complicat. Primele lucrari efectuate aici dateaza din vremea romanilor, care si-au construit diguri ce serveau drept cai de acces. Ideea de indiguire a Dunarii in vederea obtinerii de terenuri agricole prin asanarea baltilor si secarea luncii dateaza din anul 1910, cand erau date agriculturii 7100 ha. Aceasta lucrare apar tine inginerului A. Saligny, care nu vedea decat partea tehnica a lucrarii. Prin “Legea pentru punerea in valoare a pamanturilor din zona inundabila a Dunarii” se prevede indiguirea aproape totala a luncii prin diguri continue, insubmersibile. Se exclud de la indiguire Balta Mare a Brailei, lacurile mari din Dobrogea si Lacul Brates. Lui Saligny i s-a alaturat si G. Ionescu-Sisesti, eminent agronom, care vedea in aceasta lucrare numai profitul agricol. Conceptia lor era de indiguire totala a intregii lunci, cu diguri insumersibile chiar si la cele mai severe viituri si valorificarea agricola a intregii suprafete de 573000 ha, cat cuprinde lunca (exceptand Delta). Cel care s-a opus acestei idei a fost naturalistul G. Antipa, cel mai bun cunoscator al Dunarii din punct de vedere biologic, care a aratat ca secarea totala ar duce cu timpul la distrugerea terenului agricol, la modificari drastice in scurgerea apelor Dunarii, dar mai ales la distrugerea patrimoniului piscicol. Astfel, lunca urma sa aiba o folosinta impartita intre paduri, pasuni-fanete, agricultura si piscicultura. Dupa moartea lui Saligny in 1925, la insistentele lui Antipa, sustinutsi de temeinicele studii efectuate de I. Vidrascu, este adoptat punctul de vedere al inundarii temporare si partiale a luncii, formulat in "Legea pentru administrarea pescariilor statului si amelioratiunile regiunii inundabile a Dunarii”, prin care se lasau pisciculturii majoritatea marilor lacuri, Balta Mare a Brailei si Ialomitei si se prevedeau diguri submersibile discontinue. Amenajarea si valorificarea luncii Dunarii reprezinta una din cele mai grave agresiuni ecologice de pe teritoriul tarii noastre. S-a produs astfel un adevarat dezastru in piscicultura, au fost distruse adevarate raiuri peisagistice care ar fi putut constitui extraordinare domenii turistice (lacurile din lunca Dunarii din preajma Bucurestiului sau mirificele paduri inundate temporar din Balta Borcea sau Balta Mare a Brailei), au fost poluate apele Dunarii etc. La sectorul Campiei Romane si al Luncii se adauga mica portiune de la cotul Dunarii la Gala ti, unde lunca, foarte larga la gura Prutului, se ingusteaza pe partea romaneasca, dar se largeste pe partea basarabeana. Ingustarea se datoreaza Muntilor Macinului, care domina si care coboara treptat cu mai multe terase pana la nivelul luncii. In aval, pe malul rom anesc se pastreaza singurul mare lac nesecat, Crapina, iar pe malul ucrainian marile lacuri Kahul si Ialpug.
Yüklə 0,86 Mb. Dostları ilə paylaş:
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
