Proiectul de lege privind modificarea şi completarea unor acte legislative

Articolul 140. Termenele de înaintare a creanţelor

(1) Dacă are o creanţă faţă de debitor născută anterior datei deschiderii procedurii, creditorul înaintează în scris creanţa, indiferent de tipul ei, printr-o cerere de admitere a creanţelor adresată instanţei de judecată care examinează cauza de insolvabilitate a debitorului. Cererile de admitere a creanţelor se consemnează într-un registru, care se păstrează în instanţă.

(2) Cererea de admitere a creanţei se depune în termenul stabilit în hotărîrea de deschidere a procedurii sau în termenul indicat în notificarea administratorului provizoriu. Termenul-limită pentru creditori privind înregistrarea cererii de admitere a creanţelor în vederea întocmirii tabelului preliminar este de 30 de zile calendaristice, iar pentru întocmirea tabelului definitiv, de 45 de zile calendaristice de la data intrării în procedură.

(3) Cererea de admitere a creanţei trebuie făcută chiar dacă aceasta nu este stabilită printr-un titlu. Creanţele neconfirmate prin cerere de admitere a creanţei nu se includ în tabelul definitiv al creanţelor şi nu se satisfac conform procedurii stabilite de prezenta lege.

(4) Creanţele incluse în tabelul preliminar în baza cererilor scrise ale creditorilor nu se cer confirmate repetat prin cerere de admitere la includerea lor în tabelul definitiv. Creanţele incluse în tabelul preliminar cu titlu provizoriu fără drept de vot, în baza datelor din evidenţa contabilă a debitorului, şi nesusţinute ulterior în termen de către creditor prin cerere de admitere a creanţei nu se includ în tabelul definitiv al creanţelor şi se consideră nevalidate.

(5) Creanţele neajunse la scadenţă se consideră scadente din momentul intentării procesului de insolvabilitate. Creanţele sub condiţie la data deschiderii procedurii vor fi îndreptăţite să participe la distribuiri de sume în măsura permisă de prezenta lege.

(6) Se consideră sub condiţie şi creanţele care pot fi valorificate împotriva debitorului numai după executarea unui codebitor principal.

(7) Sub incidenţa prezentului articol cad şi creanţele întemeiate pe hotărîri judecătoreşti sau pe hotărîri arbitrale irevocabile, sau pe titluri executorii.

2. 
   La articolul 140, alineatul (2) se completează în final cu textul „cu excepţia obligaţiilor fiscale, termenul cărora va fi de 90 zile calendaristice de la data intrării în procedură”.
   

Ministerul Justiţiei

Asociaţia Băncilor din Moldova (ABM)

Referitor la modificarea propusă la art.140 alin.(2) privind termenul de depunere a cererii de admitere a creanţei pentru obligaţiile fiscale de 90 zile, considerăm că acest termen este nejustificat, ceea ce ar duce la tergiversarea examinării şi mai mult a procesului de insolvabilitate. Serviciul fiscal urmează să dispună de aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi orice creditor în procedura de insolvabilitate, fără a se crea priorităţi pentru unii creditori în comparaţie cu alţii.

Uniunea Administratorilor Autorizaţi din Moldova

Obiectivul de bază propus de Fondul Monetar Internaţional şi reprezentanţii Băncii Mondiale la elaborarea Legii insolvabilităţii în redacţie nouă din 29 iunie 2012 (publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr.193-197, art.663) a fost stabilirea termenelor concreţi de efectuare a actelor de procedură, inclusiv şi de înaintare a creanţelor de către creditori, în vederea urgentării lichidării societăţilor insolvabile şi readucerea în circuitul civil al activelor lor sau restabilirii în termen a activităţii economice a agenţilor economici.

Mai mult ca atît, scopul legii insolvabilităţii este de a institui un cadru juridic privind stabilirea unei proceduri colective pentru satisfacerea creanţelor creditorilor din contul patrimoniului debitorului prin aplicarea faţă de acesta a procedurii de restructurare sau a procedurii falimentului şi prin distribuirea produsului finit.

Conform art. 2 din Legea insolvabilităţii noţiunea de creditor – înseamnă persoana fizică sau persoană juridică deţinător al unui drept de creanţă asupra patrimoniului debitorului, care poate face dovada creanţei sale faţă de acest patrimoniu în condiţiile prezentei legi; iar noţiunea de creditori chirografari – simbolizează clasă de creditori ale căror creanţe faţă de debitor au apărut înainte de intentarea procesului de insolvabilitate şi nu sînt asigurate prin garanţii. 

Drept urmare, considerăm că modificarea art. 140 din Legea insolvabilităţii în redacţia proiectului înaintat, nu este corectă, şi v-a crea impedimente în derularea procedurii de insolvabilitate. Legea insolvabilităţii stabileşte clar care creanţe urmează a fi validate de instanţa de judecată, şi anume creanţele apărute înainte de intentarea procesului de insolvabilitate. Astfel, termenul de 90 de zile se referă la perioada de după intentarea procedurii de insolvabilitate, iar creanţele apărute în această perioadă se consideră creanţele masei.

Nu se acceptă.

Amendamentul respectiv vine să îmbunătăţească cadrul de reglementare aferent asigurării organului fiscal cu termen rezonabil de a înainta creanţele fiscale, inclusiv prin prisma efectuării controlului fiscal, care are o procedură mai îndelungată. Astfel încît, urmare a efectuării tuturor procedurilor fiscale, să fie posibil de a înainta toate creanţele, evitînd astfel înaintarea tardivă a creanţelor, care de altfel din practică, nu este acceptată de către instanţe.