Proiectul de lege privind modificarea şi completarea unor acte legislative

Articolul 196. Regulile generale de executare silită a obligaţiei fiscale

(5) Organul fiscal este în drept să aplice una sau mai multe modalităţi de executare silită a obligaţiei fiscale. Executarea silită a obligaţiei fiscale în modul prevăzut la art.194 alin.(1) lit.b), c) şi d) se face în temeiul unei hotărîri emise de conducerea organului fiscal pe un formular tipizat aprobat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, care are valoare de document executoriu.

56. 
    La articolul 196, alineatul (5) se completează în final cu fraza:
    

,,Din momentul emiterii şi aducerii la cunoştinţa contribuabilului a hotărîrii de executare silită a obligaţiei fiscale, se interzice înstrăinarea de către contribuabil a bunurilor sub orice formă, inclusiv grevarea acestora, iar în cazul în care se admit asemenea cazuri, actele respective sînt nule de drept. Prevederile prezentului alineat nu se aplică bunurilor sechestrate sau gajate pînă la emiterea hotărîrii de executare silită a obligaţiei fiscale.”.

Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti

Completarea respectivă o găsim nejustificată. Aceasta, creîndu-i statului - în calitatea sa de creditor condiţii absolut diferite în comparaţie cu alte persoane care deţin aceiaşi calitate în contextul documentelor executorii specificate la art.11 Cod de executare al Republicii Moldova. Mai mult, unul din principiile de bază ale legislaţiei execuţionale este principiul egalităţii, care prevede condiţii similare de punere în executare a documentelor executorii.

Prioritatea statului în raport cu alţi creditori este subliniată la art.145 Cod de executare, potrivit căruia impozitele, taxele, amenzile, penalităţile şi alte plăţi aferente bugetului public naţional, sînt atribuite la categoria a doua de creanţe. La fel, art.68 al Legii finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar - fiscale, prevede posibilitatea creditorului de a solicita executorului judecătoresc iniţierea executării silite, conform procedurii stabilite de Codul de executare, doar după expirarea termenului de 6 luni de la data prezentării documentului executoriu administratorilor de bugete sau autorităţilor bugetare respective.

În această consecutivitate, precizăm că completarea sus-enunţată cauzează discriminarea altor creditori în raport cu statul, în ceea ce priveşte dreptul de acces la justiţie şi executarea hotărîrii judecătoreşti în termeni rezonabili. Executarea hotărîrii judecătoreşti este considerată ca fâcînd parte din procesul judicicar în sensul art. 6 din CEDO, fiind impusă necesitatea garantării justiţiabilului accesului liber la justiţie prin executarea silită. Concomitent, CEDO statuează în repetate rînduri că dreptul de acces la justiţie ar fi iluzoriu şi lipsit de eficienţă practică dacă ordinea juridică internă a statului, care respectă preeminenţa dreptului, ar permite ca o hotărîre judecătorească sau alt înscris ce constituie titlu executoriu să rămînă neexecutată în detrimentul unei părţi. Statul în calitate de depozitar al forţei publice este chemat să manifeste un comportament vigilent şi să-1 asiste pe creditor în executarea hotârîrii care îi este favorabilă, dreptul la executarea unei hotărîri judecătoreşti fiind unul dintre aspectele dreptului de acces la justiţie şi reclamă, prin natura sa, o reglementare din partea statului.

Asigurarea unei executări efective, în calitate de obligaţie îi revine statului în general, considerent din care în eventualitatea constatării unei încălcări în ceea ce priveşte executarea hotărîrii judecătoreşti în termen rezonabil, prejudiciul cauzat urmează a fi reparat de către stat şi ulterior, doar în cazul constatării vinovăţiei altei persoane (decît statul) în ceea ce priveşte încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, statul are drept de regres faţă de persoana vinovată. Acesta fiind remediul eficient de apărare a dreptului la executare în termen rezonabil.

Potrivit, prevederilor Hotărîrii Plenului Curţii Supreme de Justiţie cu privire la aplicarea de către instanţele judecătoreşti a unor prevederi ale Codului de Executare al Republicii Moldova nr. 10 din 16.12.2013, nu numai neexecutarea unor hotărîri judecătoreşti definitive, ci şi amînarea momentului la care ea îşi produce efectele poate face dreptul la un proces echitabil inoperant şi iluzoriu în detrimentui uneia dintre părţi.

Ministerul Economiei

Amendamentele propuse nu se susţin. În acest sens, invocăm şi statuările expuse în Hotărîrea Curţii Constituţionale nr.21 din 20.10.2011 privind interpretarea articolului 46 alin.(3) din Constituţie, potrivit cărora „prezumţia caracterului licit al dobândirii averii, prevăzută de alineatul (3) al articolului 46 din Constituţie, constituie o garanţie constituţională a dreptului de proprietate privată, fiind în deplină concordanţă cu alineatul (1) din acelaşi articol, potrivit căruia: „Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sînt garantate”. Mai mult, instituirea sancţiunii nulităţii în cazul înstrăinării gajului aduce încălcări şi principiului opozabilităţii gajului faţă de terţi. Or, conform art.486 alin.(2) al Codului civil „bunul grevat cu gaj se consideră liber de gaj în cazul în care dobînditorul consideră cu bună-credinţă că nu există gaj şi nu sînt circumstanţele în a căror virtute ar fi trebuit să ştie despre existenţa gajului”.

Prin urmare, întemeindu-ne argumentele pe principiul conform căruia orice act sau fapt juridic este prezumat licit pînă la proba contrarie, considerăm că, declararea nulităţii unui act juridic prin care un terţ de bună-credinţă a dobîndit dreptul de proprietate sau de gaj asupra unui bun, drept o normă ce contravine actelor legislative menţionate. Eventual soluţia propusă de autori ar putea fi acceptată doar în cazul în care executarea silită a obligaţiei fiscale este efectuată în temeiul unei hotărîri definitive a instanţei judecătoreşti.
Ministerul Justiţiei

Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare

Nu susţinem amendamentele propuse la art.196 alin.(5), potrivit cărora din momentul emiterii şi aducerii la cunoştinţa contribuabilului a hotărîrii de executare silită a obligaţiei fiscale, se interzice înstrăinarea de către contribuabil a bunurilor sub orice formă, inclusiv grevarea acestora, iar în cazul în care se admit asemenea cazuri, actele respective sunt nule de drept. Instituirea sancţiunii nulităţii în cazul înstrăinării bunului, inclusiv grevării acestora, aduce atingere drepturilor atît a proprietarului cît şi dobînditorului bunurilor înstrăinate sau grevate. Pornind de la scopul autorului de a sancţiona debitorul obligaţiei fiscale, este inadmisibil de sancţionat terţii de bună credinţă. Se impune necesitatea înregistrării gajului legal şi doar din acel moment terţii pot suporta consecinţe. În acest caz, nu este necesar a se stabili nulitatea actului juridic, ci dobîndirea grevată de gaj.

Al doilea enunţ din amendamentul propus la art.196 alin.(5) este inutil în partea în care repetă prima propoziţie şi inadmisibil în partea în care exceptează toate operaţiunile anterioare, înclusiv înstrăinarea.
Uniunea Administratorilor Autorizaţi din Moldova

Considerăm că, această normă contravine în totalitate principiilor relaţiilor civile în societate, precum şi conţine elemente serioase de imixiune în activitatea de întreprinzător. Autorităţile conştientizează că imixiunea organelor de control în activitatea economică este în defavoarea creşterii economie.

Pe de o parte, Guvernul Republicii Moldova examinează posibilitatea impunerii unui moratoriu la controalele organelor abilitate, iar pe de alta, admite un şir de împuterniciri care nu se încadrează în această logică a politicilor economice.

Din punct de vedere juridic, nulitatea absolută a unei tranzacţii poate fi admisă doar în condiţiile legii, care sunt expres menţionate în legislaţia civilă. În aceste situaţii, opinăm că poate fi doar nulitate relativă a actelor. De asemenea, norma în cauză contravine principiului certitudinii juridice, deoarece voinţa părţilor este afectată de o situaţie care nu ţine de ei.

Totodată, sintagma "Din momentul emiterii şi aducerii la cunoştinţa contribuabilului" are două termene de timp de aplicare care rareori pot coincide (de emitere, de aducere la cunoştinţă), ceea ce poate servi un temei pentru abuz în privinţa unor întreprinzători.

Sintagma "se interzice înstrăinarea de către contribuabil a bunurilor sub orice formă, inclusiv grevarea acestora" norma în cauză nu este clară, deoarece poate afecta direct capacitatea economică a contribuabilului şi cauza prejudicii considerabile, în cazul producerii şi realizării bunurilor uşor alterabile.

Drept urmare, considerăm că propunerea de modificare în cauză urmează a fi exclusă, deoarece contravine mai multor principii şi prevederi legale în vigoare.

Se acceptă, cu excluderea propunerii din proiectul de lege.

Se acceptă, cu excluderea propunerii din proiectul de lege.

Se acceptă, cu excluderea propunerii din proiectul de lege.

Se acceptă, cu excluderea propunerii din proiectul de lege.