Proiectul de lege privind modificarea şi completarea unor acte legislative

Articolul 129¹. Expedierea şi înmînarea actelor organelor Serviciului Fiscal de Stat

(1) Actele organelor Serviciului Fiscal de Stat se trimit destinatarului prin poştă cu scrisoare recomandată şi cu aviz de primire sau prin orice alt mijloc care să asigure transmiterea textului cuprins în act şi confirmarea primirii lui (telegramă, fax, e-mail etc.) ori se înmînează personal destinatarului sau altor persoane indicate la alin.(2) de către organele Serviciului Fiscal de Stat.

(2) În cazul absenţei destinatarului persoană fizică, documentele menţionate la alin.(1) se înmînează unui membru adult al familiei lui, rudelor, afinilor acestuia sau unei persoane care locuieşte cu destinatarul, unei persoane cu funcţie de răspundere din primărie sau preşedintelui asociaţiei locatarilor de la domiciliul destinatarului, pentru a fi transmise acestuia. Persoana care a primit documentele este responsabilă de transmiterea sau de comunicarea lor neîntîrziată destinatarului şi răspunde pentru prejudiciile cauzate prin necomunicarea sau prin comunicarea tardivă a actelor. Documentul se consideră înmînat destinatarului la data indicată în avizul de primire.

(3) În cazul persoanei juridice, documentele se expediază pe adresa ei juridică şi se consideră recepţionate la data intrării lor în sediu sau la data înmînării lor unui angajat din administraţia, din oficiul sau din secretariatul destinatarului, pentru a fi transmise acestuia.

(4) În cazul în care înmînarea actului organelor Serviciului Fiscal de Stat către persoanele indicate la alin.(2) şi (3) nu a fost posibilă, actul va fi comunicat prin publicare în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(5) Destinatarul şi persoana care a primit documentele pentru a le transmite semnează şi restituie avizul de primire.

(6) Refuzul de a primi actele organelor Serviciului Fiscal de Stat se consemnează de către funcţionarul fiscal responsabil într-un proces-verbal. Acest fapt însă nu împiedică efectuarea actelor ulterioare ce se impun conform cadrului legal de către organele Serviciului Fiscal de Stat.

71. 
    Codul se completează cu articolul 230¹ cu următorul cuprins:
    

 

 „Articolul 230¹. Interdicţia de a părăsi ţara

 (1) În cazul admiterii restanţei la bugetul public naţional în sumă de 100 000 lei de către persoane juridice şi în sumă de 5 000 lei de către persoane fizice, organul fiscal este în drept de a aplica interdicţia de a părăsi ţara faţă de persoana fizică-cetăţean şi faţă de conducătorul /administratorul /persoana cu funcţie de răspundere a persoanei juridice, precum şi a persoanei fizice care practică activitatea de întreprinzător sau oricărei alte entităţi ce a admis restanţe faţă de bugetul public naţional.

(2) Interdicţia de a părăsi ţara este o măsură de asigurare opţională a stingerii obligaţiilor fiscale faţă de buget şi se aplică de către organul fiscal prin emiterea unei decizii, forma şi conţinutul căreia este aprobată de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.

(3) Interdicţia de a părăsi ţara aplicată contribuabilului restanţier va fi anulată imediat şi necondiţionat de către organul fiscal în cazul în care restanţierul îşi va onora pe deplin obligaţiile fiscale faţă de bugetul public naţional sau vor exista alte circumstanţe legale conform cărora urmează a fi anulată interdicţia. În cazul achitării restanţei prin intermediul instituţiilor financiare amplasate la frontieră a sumei depline a restanţei, la prezentarea documentului de plată Poliţiei de Frontieră, persoanei i se va autoriza părăsirea ţării, iar organul fiscal în baza informaţiei privind achitarea sumelor restanţei înscrise în sistemul de evidenţă a Serviciului Fiscal de Stat, va anula din oficiu interdicţia de a părăsi ţara.

(4) Decizia organului fiscal prin care se dispune aplicarea interdicţiei de a părăsi ţara se transmite spre executare Poliţiei de Frontieră din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, numai după luarea de cunoştinţă de către restanţier prin intermediul poştei sau oricăror surse de informare prevăzute de art.129¹.

(5) Procedura de contestare a deciziei privind aplicarea interdicţiei de a părăsi ţara se efectuează în conformitate cu prevederile Codului fiscal.”.

Asociaţia Contabililor şi Auditorilor Profesionişti din Republica Moldova (ACAP)

Nu este expus modul cum se va proceda în cazul în care citaţia de informare a restanţierului va fi transmisă în timp restrins, ori din motive tehnice nu ajunge la acesta, iar persoana trebuie să meargă urgent în deplasare cu scop de serviciu, la tratament?

Confederaţia Naţională a Sindicatelor din Moldova

CNSM este categoric împotriva introducerii în Codul fiscal a art. 230¹, care ar prevedea interdicţia de a părăsi ţara în cazul restanţelor la bugetul public naţional în baza interdicţiei aplicate de către organul fiscal. Dat fiind faptul că propunerea respectivă contravine prevederilor art. 27 din Constituţia Republicii Moldova, care garantează oricărui cetăţean al Republicii Moldova dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a ieşi, de a emigra şi de a reveni în ţară.

Mai mult decît atît, conform art. 64 al Codului de executare nr.443 
din  24.12.2004, interdicţia de a părăsi ţara se aplică de către instanţa de judecată, la demersul executorului judecătoresc, doar după luarea măsurilor de asigurare a executării documentului executoriu, cu obligarea executorului judecătoresc de a efectua periodic un control privind necesitatea menţinerii acestei interdicţii.
Asociaţiei_Investitorilor_Străini_(FIA)'>Camera de Comerţ Americană din Moldova (AmCham Moldova)

Asociaţiei Investitorilor Străini (FIA)

Considerăm că introducerea normei respective ar limita drepturile contribuabililor la libera circulaţie, inclusiv peste hotarele republicii. Conform practicii existente asemenea decizii pot fi luate de instanţele de judecată, dar nu de către autoritatea fiscală.

Propunem excluderea integrală a acestui articol.
Asociaţia Businessului European (EBA Moldova)

În opinia noastră această propunere nu este corelată cu practica europeană. Organul fiscal poate asigura colectarea impozitelor prin mai multe metode aflate în palitra disponibilă. În condiţiile în care nu există o modalitate de a anunţa persoanele despre restanţele acumulate, interdicţiile impuse pot cauza mai multe litigii şi chiar solicitarea rambursării pagubelor din partea statului.

Agenda Naţională de Business şi IDIS ”Viitorul”

Este clară intenţia Guvernul de a urmări orice restanţă la buget, mai ales în condiţia în care aceste restanţe deja depăşesc cu mult suma de 500 mil lei. Mecanismul de aplicare, însă, este unul vag, care lasă loc de interpretări şi are riscuri înalte de coruptibilitate. Legea oferă un drept organului fiscal, şi este la discreţia inspectorului fiscal dacă va aplica sau nu interdicţia. Însă, nu este clar din ce moment poate fi aplicată interdicţia.

Considerăm că legea trebuie să fie exactă pentru astfel de cazuri, să indice expres că, dacă din momentul informării contribuabilului despre existenţa unor datorii fiscale, el nu le stinge în termen de 6 luni, atunci organul fiscal aplică interdicţia pentru părăsirea ţării.

Din experienţa companiilor de colectare a datoriilor, 80% din datornici preferă să-şi achite datoriile în momentul în care sunt informaţi de existenţa şi valoarea datoriei, dar şi consecinţele neachitării ei.

Recomandare: O normă prematură, însă dacă se decide păstrarea ei, trebuie să fie descrise procedurile exacte de aplicare, astfel încât să nu existe posibilităţi de interpretare pentru organul fiscal.
Asociaţia Băncilor din Moldova (ABM)

Nu poate fi acceptată, deoarece de cele mai dese cazuri restanţele la Bugetul public naţional se înregistrează nu din cauza neonorării obligaţiunilor fiscale faţă de buget, ci din motivul actualizării tardive a rulajelor în contul personal al contribuabilului.

Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti

Completarea respectivă nu o considerăm oportună, din moment ce potrivit Hotărîrii Curţii Constituţionale nr.7 din 05.04.2011 şi constatărilor CEDO măsura restrictivă respectivă, poate fi aplicată de către instanţa de judecată, doar după expirarea termenului de executare benevolă a documentului executoriu, după întreprinderea tuturor eforturilor rezonabile pentru a percepe datoria prin alte mijloace, şi nu imediat admiterii restanţei la bugetul public, după cum se specifică în proiect.

Situaţia respectivă este explicată şi prin faptul că instanţa de judecată are un rol incontestabil în procedura de executare a unui document executoriu, menit să asigure corectitudinea, promptitudinea şi eficienţa executării silite a actelor de justiţie, nefiind posibilă învestirea organului fiscal cu asemenea împuternicire.

Subliniem în acest context că activitatea de executare silită reprezintă faza de realizare efectivă a justiţiei. Asigurarea eficienţei justiţiei este obligaţia statului, ineficienta sistemului de executare este responsabilitatea directă a statului, iar o eventuală ineficientă a sistemului de executare ar afecta inevitabil bugetul de stat, prin suportarea cheltueililor pentru achitarea prejudiciilor în baza hotărîrilor CEDO.

Astfel, reiterăm că crearea mecanismelor de executare evident disproporţionate în favoarea statului, în raport cu alţi creditori vor avea un impact negativ asupra raporturilor juridice în cazul executării silite.
Asociaţia Auditorilor şi Consultanţilor în Management din Republica Moldova "Ecofin-Consult"

Proiectul prevede ca măsură de asigurare, posibilitatea aplicării faţă de contribuabil (în cazul persoanei juridice - persoanei cu funcţie de răspundere) a interdicţiei de a părăsi ţara. Astfel, în cazul existenţei restanţei în mărime de

100 000 a persoanei juridice, va fi posibil de a dispune această măsură de asigurare. Considerăm, că această măsură este una abuzivă. Serviciul fiscal are pîrghii suficiente pentru a determina agenţii economici de a-şi onora obligaţiile faţă de bugetul de stat. Această interdicţie va aduce la fel atingere principiului răspunderii limitate în cadrul societăţilor comerciale. Astfel, persoana fizică (fondator, conducător), va putea fi trasă la răspundere aferentă persoanei juridice, doar în cazul în care se va dovedi vinovăţia acesteia.
Ministerul Economiei

Amendamentele propuse, ce limitează dreptul persoanei debitoare la libera deplasare poate afecta şi mai grav situaţia economică a acesteia (eventual ar periclita interesele de reprezentare pe plan internaţional şi de încheiere a unor contracte comerciale). Soluţia de alternativă ar fi aplicarea altor măsuri asiguratorii precum punerea sechestrului în mărimea creanţelor datorate, pe averea contribuabilului.

Ministerul Justiţiei

Departamentul Poliţiei de Frontieră

Referitor la modificarea propusă la art.230¹ privind interdicţia de a părăsi ţara, considerăm norma respectivă neconstituţională, deoarece conform art.54 alin. (4) al Constituţiei, restrîngerea exerciţiului unor drepturi sau unor libertăţi, trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii. Limitarea unui drept garantat de Constituţie nu poate constitui o prerogativă a Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, ci a instanţei de judecată, în condiţiile legii. Totodată, ar fi necesară instituirea unui proceduri, care ar include notificarea prealabilă a contribuabilului despre măsura ce urmează a fi aplicată, precum şi termenul exact al interdicţiei stabilite.

De ţinut cont că, interdicţia de a părăsi ţara trebuie să vizeze eschivarea şi nu simpla faptă a neplăţii. De asemenea, interdicţia nu trebuie prevăzută drept o sancţiune pentru cei care nu pot plăti, ci doar ca măsură de a asigura prezenţa părţii la procesul de executare silită. Mai mult, dreptul la libera circulaţie, astfel cum este recunoscut în paragrafele 1 şi 2 ale art.2 din Protocolul nr.4 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, are ca scop asigurarea libertăţii de circulaţie, drept garantat oricărei persoane de a circula în cadrul teritoriului în care se află, precum şi de a-l părăsi; acest fapt implică dreptul de a merge într-o ţară la alegerea sa, în care ar putea primi autorizaţia de a intra (vezi, mutatis mutandis, Peltonen împotriva Finlandei, decizia Comisiei din data de 20 februarie 1995, D.R.80-A, p.43, 1). Rezultă că libertatea de circulaţie impune interdicţia oricărei măsuri susceptibile de a aduce atingere acestui drept sau de a-i restrînge exercitarea, din moment ce nu răspunde cerinţei de a reprezenta o măsură ce ar putea fi considerată „necesară într-o societate democratică”, care să urmărească scopuri legitime.
Confederaţia Naţională a Patronatului din Republica Moldova (CNPM)

De exclus. Este o măsură abuzivă. Organele fiscale au suficiente instrumente pentru a recupera restanţele pe de o parte, iar pe de altă parte aceste restanţe pot avea caracter temporar sau de ieroare. Or nu există mecanism fiabil prin care aceste restanţe ar fi posibil de notificat, confirmat ori infirmat în timp util.

Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor

Potrivit Codul de executare al Republicii Moldova nr. 443-XV din 24 decembrie 2004, doar instanţa de judecată poate aplica interdicţia de a părăsi ţara, la demersul executorului judecătoresc, pe un termen de cel mult 6 luni.

Prin urmare, considerăm că mecanismul propus la punctul respectiv poate fi aplicat doar prin prisma normelor prevăzute în Codul de executare al Republicii Moldova.

Totodată, la alin.(5) al prezentului punct cuvîntul ,,poştei” de substituit cu cuvintele ,,serviciilor poştale”, potrivit prevederilor art.2 din Legea poştei nr.463-XIII din 18 mai 1995;

Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare