Proiectul de lege privind modificarea şi completarea unor acte legislative

Articolul 20. Sursele de venit neimpozabile

În venitul brut nu se includ următoarele tipuri de venit:

f) pensiile alimentare şi indemnizaţiile pentru copii;

 

[Lit.g) abrogată prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

Confederaţia Naţională a Sindicatelor din Moldova

CNSM insistă asupra reintroducerii literei g) a art.20 din Codul fiscal, exclusă prin legea pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr.71 din 12.04.15, aprobată prin angajarea răspunderii Guvernului faţă de Parlament. Anterior, CNSM, de mai multe ori, şi-a expus dezacordul pe marginea excluderii indemnizaţiei de eliberare din categoria surselor de venit neimpozabile, reieşind din faptul că aceasta nu are caracter de salariu, dar reprezintă o despăgubire/compensaţie pentru un prejudiciu adus ca urmare a pierderii locului de muncă şi implicit a venitului. Mai mult decît atît, cum am menţionat în avizele anterioare, în majoritatea ţărilor UE îndemnizaţia de concediere nu este impozabilă.

Confederaţia Naţională a Patronatului din Republica Moldova (CNPM)

De plafonat indemnizaţia de concediere.

Camera de Comerţ Americană din Moldova (AmCham Moldova)

Se completează cu lit.f¹)

”f¹) îndemnizaţiile de concediere stabilite conform legislaţiei”.

• 
  Îndemnizaţiile de concediere fac parte din categoria de garanţii oferite salariatului, prevăzute de art.172 alin.1 al Codului muncii. Cazurile de acordare a garanţiilor şi compensaţiilor sunt enumerate în art.173 al Codului muncii, fiind specificat faptul că salariaţilor li se acordă garanţii şi compensaţii în caz de: d) încetare a contractului individual de muncă. În continuare, în cadrul capitolului IV “Garanţii şi compensaţii acordate salariaţilor în legătură cu încetarea contractului individual de muncă” legiuitorul în art.186 “Îndemnizaţia de eliberare din serviciu” face referire la termenul de îndemnizaţii, specificând în cadrul articolului dat toate tipurile de îndemnizaţii (sub formă de plăţi) oferite de angajator salariatului, în legătură cu concedierea acestuia din urmă. Astfel, legiuitorul include plăţile făcute către salariatul concediat în categoria de îndemnizaţii.
  
• 
  Făcând o analiză a legislaţiei de asigurări sociale de stat, observăm chiar şi în titlul Legii privind îndemnizaţiile pentru incapacitate de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale nr.289/22.07.2004, faptul că legiuitorul utilizează termenul de îndemnizaţii pentru a desemna acele plăţi cu caracter de garanţii şi compensaţii de stat, menite să contribuie la protecţia socială a anumitor categorii de persoane. Atragem atenţia asupra faptului că toate categoriile de îndemnizaţii sociale, atât în conformitate cu prevederile legislaţiei fiscale, cât şi în conformitate cu prevederile cuprinse de legile speciale ce prevăd aceste îndemnizaţii, constituie un venit neimpozabil.
  
• 
  Accentuăm faptul că prin natura sa plăţile făcute către salariat, la momentul concedierii acestuia, nu fac parte din categoria de plăţi salariale, deoarece nu constituie echivalentul muncii prestate de salariat angajatorului în rezultatul căreia survenind obligaţia angajatorului de a remunera salariatul pentru munca prestată, ci fac parte din categoria de îndemnizaţii, adică plăţi menite să asigure salariatul rămas fără o sursă de existenţă, cu un minim necesar de resurse, pînă la găsirea unui nou loc de muncă.
  
• 
  Poziţia indicată mai sus, pe lîngă prevederile cuprinse de Codul muncii, este reconfirmată şi prin cuprinsul Codului de executare care în art.110, lit.g, la categoria veniturilor care nu pot fi urmărite, atribuie şi: îndemnizaţiile de eliberare din serviciu. Astfel, constatăm în mod repetat intenţia legiuitorului de a atribui plăţile obţinute de salariat în legătură cu concediere, la categoria de îndemnizaţii, având regim juridic corespunzător.
  
• 
  Îndemnizaţia de concediere este o plată similară cu alte tipuri de îndemnizaţii (de boală, accidente, traumatisme şi alte incapacităţi temporare de muncă) care după natura lor nu se impozitează, deoarece scopul lor este să contribuie la protecţia socială a anumitor categorii de persoane, în cazul dat a persoanelor care au rămas fără un loc de muncă.
  
• 
  
  

Departamentul Poliţiei de Frontieră

Articolul 20, se completează cu o literă nouă, cu următorul conţinut: f¹) indemnizaţia de eliberare din serviciu".

Suportul juridic al acestei propuneri se regăseşte în prevederile art.150 din Codul Muncii nr.l54 din 28 martie 2003, care stipulează expres faptul că „nu se admit reţineri din indemnizaţia de eliberare din serviciu".

Nu se acceptă.

Indiferent de forma de încetare a raportului de muncă, indemnizaţia achitată angajatului urmează a fi impozitată pe principii generale în vederea aplicării aceluiaşi regim fiscal pentru toate tipurile de indemnizaţii achitate în cazul încetării raportului de muncă (concediere, demisie, eliberare din funcţie, etc.).

Actual, conform Codului fiscal, urmează a fi neimpozabile numai indemnizaţiile de concediere, adică numai indemnizaţiile achitate în cazul desfacerii din iniţiativă angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată.

Concomitent, art.186 din Codul muncii (în redacţia Legii nr.264 din 01.11.2013) stabileşte tipurile, cuantumul şi condiţiile de achitare a indemnizaţiilor de eliberare din serviciu, care includ şi indemnizaţiile achitate în caz de concediere (nr. ani lucraţi * salariu mediu săptămînal + salariu mediu lunar în cazul neangajării în decursul a 2 luni).

De asemenea, actele legislative speciale reglementează un şir de indemnizaţii pentru anumite categorii persoane care se achită pentru încetarea raporturilor alte decît cele de concediere, iar unele fiind achitate numai la atingerea vîrstei de pensionare cu continuarea raporturilor de muncă, spre exemplu:

- Indemnizaţiile achitate în cazul pensionării anticipate ori obţinerii dreptului la pensie pentru limită de vîrstă sau în cazul încetării raporturilor de serviciu, funcţionarul public (nr. ani lucraţi * 15% din salariul de funcţie);

- Indemnizaţia achitată la expirarea mandatului, alesului local (salariul mediu lunar pe economia naţională pentru anul precedent);

- Indemnizaţia achitată la expirarea mandatului, în caz de demisie, revocare sau eliberare din funcţie a persoanei cu funcţie de demnitate publică (2 salarii ale funcţiei);

- Indemnizaţia achitată procurorului care demisionează sau care întrunesc condiţiile pensionării (nr. ani lucraţi * salariu mediu lunar);

- Indemnizaţia achitată la demisionarea sau pensionarea Judecătorului (nr. ani lucraţi * 50% salariului mediu lunar);

- ect.

Astfel, în decursul anilor s-a creat un trend în care  unii beneficiari ai indemnizaţiilor menţionate mai sus  se adresează nejustificat în instanţa de judecată pentru a obţine scutirea de la plata impozitului pe venit aferent indemnizaţiilor primite, contrar prevederilor Codului fiscal, obţinînd cîştig de cauză.

Concomitent, menţionăm că, cuantumul indemnizaţiei de eliberare din serviciu, calculată conform art.186 din Codul muncii, precum şi alte indemnizaţii achitate în cazul încetării raportului de muncă (concediere, demisie, eliberare din funcţie, etc.), calculate conform altor prevederi legale, se determină reieşind din mărimea salariu mediu al angajatului, constituind o contravaloare a muncii care ar fi achitată în cazul continuării activităţii salariale.

Astfel, indiferent de forma de încetare a raportului de muncă, îndemnizaţia achitată angajatului în astfel de situaţii urmează a fi impozitată pe principii generale.

Nu se acceptă.

A se vedea argumentele expuse mai sus.