Ps. Sebastian Paşcanu

A fost cunoscut ca un om plin de ură contra românilor din Ardeal: theologhia.wordpress.com/2010/11/01/presupus-colaborator-al-organiza%C8%9Biilor-anti-romane%C8%99ti-bogdanffy-szilard-a-fost-beatificat-in-prezen%C8%9Ba-trimisului-papei/ (n. a.).

108 razvan-codrescu.blogspot.com/ (n. a.).

109 1 Ioan 5, 19 (n. a.).

110 Romani 12, 9 (n. a.).

111 2 Timotei 4, 5 (n. a.).

112 Compară şi Sorin Lavric, op. cit. (n. a.).

113 Vezi Iezechil 33, 12, 18; Dacă dreptul se va abate de la dreptatea sa şi va începe să facă nelegiuire, va muri pentru aceasta (n. a.).

114 Matei 10, 22: Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu; iar cel ce va răbda până în sfârşit, acela se va mântui (n. a.).

115 Efeseni 6, 12 (n. a.).

116 Matei 5, 11: Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea (n. a.).

117 Romani 12, 21 (n. a.).

118 Apocalipsa 6, 9 (n. a.).

119 Vezi Monahul Moise, Sfântul închisorilor, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2007. Cartea se referă la unul dintre martirii închisorilor româneşti, Valeriu Gafencu (n. a.).

120 Vezi Evrei 12, 1: De aceea şi noi, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să lepădăm orice povară şi păcatul ce grabnic ne împresoară şi să alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte (n. a.).

121 Vezi: www.jurnaltv.ro/video/The_Soviet_Story_Povestea_sovietelor_incredibil (n. a.).

122 Vezi şi art. Pr. Ioan Alexandru Mâzgan, Biserica şi securitatea, în revista Rost din 10 febr. 2006 (n. a.).

123 Vezi şi articolul Pr. prof. univ. dr. Gheorghe I. Drăgulin în revista Biserica Ortodoxă Română, an CIX (1991), nr. 7-9, pp. 91-98 (n. a.).

124 Vezi Evrei 12, 4: În lupta voastră cu păcatul, nu v-aţi împotrivit încă până la sânge (n. a.).

125 Origen, Scrieri alese, p. S.B. 6, Bucureşti, 1981, p. 155 (n. a.).

126 1 Corinteni 4, 12-13 (n. a.).

127 Vezi Alexandru Salcă, În zeghe, printre sfinţi - memorii II, Braşov, 2000, pp. 5-13; Vezi şi Vasile Manea, Preoţi ortodocşi în închisorile comuniste, ed. cit., pp. 11-15 (n. a.).

128 Vezi I Corinteni 12, 12 14 (n. a.).

129 Evrei 13, 14 (n. a.).

130 Cf. Fiecare în rândul cetei sale. Pentru o teologie a neamului, de Nichifor Crainic, Dumitru Stăniloae, Răzvan Codrescu, Radu Preda, Editura Christiana, Bu­cureşti, 2003, mai ales paginile 9 15, 95 119 şi 175 187. Titlul volumului are întemeierea în I Corinteni 15, 22 23: Căci precum în Adam toţi mor, aşa în Hristos toţi vor învia. Dar fiecare în rândul cetei sale... Cf. Răzvan Codrescu, Cartea îndreptărilor, Editura Christiana, Bucureşti, 2004 (secţiunea „Dreptatea neamurilor”) (n. a.).

131 Vezi Pr. dr. Mihai Valică, prof. dr. Pavel Chirilă, dr. Andreea Băndoiu şi dr. ec. Cristian George Popescu, Teologia Socială, Editura Christiana, Bucureşti 2007, pp. 165-166 (n. a.).

132 Pentru raportul ortodox dintre Biserică şi politică, cf., între altele, Costion Nicolescu, Teologul în cetate. Părintele Stăniloae şi aria politicii, Editura Christiana, Bucureşti, 2003 (cu ample citate din publicistica părintelui Stăniloae de dinainte de 1945). Pentru o abordare mai recentă, cf. Radu Preda, Biserica în Stat. O invitaţie la dezbatere, Editura Scripta, Bucureşti, 1999 (n. a.).

133 Vezi Romani 13; I Timotei 2, 1 4 (n. a.).

134 Cf. Faptele Apostolilor 4, 19: Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu (n. a.).

135 Vezi Pr. dr. Mihai Valică, prof. dr. Pavel Chirilă, dr. Andreea Băndoiu şi dr. ec. Cristian George Popescu, op. cit. p. 171 (n. a.).

136 Andrei Pleşu, articolul N-am să mai apuc alt chip al acestei ţări, apărut în Adevărul, 7 august 2009 (n. a.).

137 Jeliu Jelev, Comunismul este mai periculos decât fascismul, în Ziarul Lumina, 14 nov. 2009, p. 15 (n. a.).

138 Matei 6, 14-15: Că de veţi ierta oamenilor greşealele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc; iar de nu veţi ierta oamenilor greşealele lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşealele voastre. Matei 18, 35: Tot aşa şi Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veţi ierta - fiecare fratelui său - din inimile voastre (n. a.).

139 Matei 13, 24 30, 36 43 (n. a.).

140 Matei 25, 31 (n. a.).

141 Vezi Pr. dr. Mihai Valică, prof. dr. Pavel Chirilă, dr. Andreea Băndoiu şi dr. ec. Cristian George Popescu, op. cit. p. 171 (n. a.).

142 Vezi pe larg: acvila30.wordpress.com/2010/11/13/protoprezbiter-gheorghios-metallinos-%E2%80%9Emireasma-a-mortii-dar-spre-viata%E2%80%9D-vezi-ii-corinteni-216 (n. a.). Materialul este inclus şi în volumul de faţă (n. a.)

143 Din revista Familia ortodoxă, nr. 22/2010 (n. ed.).

144 Acest cuvânt a fost prezentat la Simpozionul de martirologie care a avut loc la Bucureşti, pe 11-12 octombrie 2010, şi a fost tipărit în volumul Moartea martirică, Fundaţia Sfânta Irina, Bucureşti, 2010, volum care conţine materialele prezentate la simpozion. Traducere din limba greacă şi note de asist. univ. Ion Marian Croitoru (n. ed.).

145 Autorul acestor rânduri îi grupează în neamul ortodocşilor pe toţi cei care sunt mărturisitori ai credinţei ortodoxe, fie că provin dintr-un popor care trăieşte credinţa ortodoxă la nivel colectiv, fie că sunt de alt neam, dar convertiţi la credinţa cea dreaptă de la alte credinţe heterodoxe sau manifestări religioase (n. tr.).

146 Şi în neamul ortodocşilor români sunt prezenţi Sfinţi Neomartiri. Dintre aceştia, îi amintim pe Sfântul Mucenic Ioan Valahul, pe Sfinţii Martiri Constantin Vodă Brâncoveanu cu cei patru fii ai săi - Constantin, Ştefan, Radu şi Matei -, împreună cu sfetnicul domnitorului, Ianache Văcărescu, sau pe Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, vezi Nestor, Mitropolitul Olteniei, Studiu introductiv, în Sfinţi români şi apărători ai legii strămoşeşti, Bucureşti, 1987, p. 15; Canonizarea unor Sfinţi Români (20-21 iunie 1992), Bucureşti, 1992, p. 4 (n. tr.).

147 Pentru bibliografia despre Sfinţii Neomartiri în cadrul Imperiului Otoman, vezi ’Αποστόλου ’Αθ. Γλαβίνα, Οἱ Νεομάρτυρες τῆς Τουρκοκρατίας, Κατερίνη, 1997, pp. 20-30 (n. a.).

148 Romania (Ρωμανία) a fost denumirea Imperiului Βizantin, ai cărui locuitori se numeau romeii (Ρωμαῖοι) sau romiii (Ρωμηοί) (n. tr.).

149 Vezi, de pildă, Στυλιανοῦ Γ. Παπαδοπούλου, Οἱ Νεομάρτυρες καὶ τὸ δοῦλον Γένος, Ἐν Ἀθήναις, 1974, pp. 21 ş.u., 24 ş.u., 28 ş.u (n. a.).

150 Vezi Δημητρίου Ν. Κιτσίκη, Ἱστορία τῆς Ὀθωμανικῆς Αὐτοκρατορίας (1280-1924), Ἀθήνα, 1996³, pp. 33 ş.u (n. a.).

151 Vezi Γεωργίου Μαντζαρίδη, „Κοινωνιολογικὴ προσέγγιση τῆς παρουσίας τῶν Νεομαρτύρων”, Πρακτικὰ Θεολογικοῦ Συνεδρίου εἰς τιμὴν καὶ μνήμην τῶν Νεομαρτύρων (17-19 Νοεμβρίου 1986), Θεσσαλονίκη, 1988, pp. 227-237 (n. a).

152 Sau a occidentaliza (n. tr.).

153 Pentru problema islamizărilor vezi Βασιλείου Σφυρόερα, Οἱ Ἕλληνες ἐπὶ Τουρκοκρατίας, Ἀθῆναι, 1975, pp. 29 ş.u.; Ἀποστόλου Ἐ. Βακαλοπούλου, Ἱστορία τοῦ Νέου Ἑλληνισμοῦ, Β΄, Θεσσαλονίκη, 1976, pp. 51 ş.u. (n. a.).

154 Dezvoltarea temei vezi la Ἀντωνίου Παπαδοπούλου, „Θεολογία ἀρχαίων καὶ νέων Μαρτυρολογίων”, Πρακτικὰ Θεολογικοῦ Συνεδρίου..., pp. 118 ş.u. (n. a.).

155 Compară cu Evrei 13, 14 (n. a.).

156 Vezi Ἐπισκόπου Αὐγουστίνου Ν. Καντιώτου, μητρ. Φλωρίνης, Κοσμᾶς ὁ Αἰτωλός, Ἀθῆναι, 1977, p. 25. (n. a.).

157 În limbajul grecesc s-a impus folosirea termenului teolog pentru toţi cei care studiază Facultatea de Teologie Ortodoxă, deşi, în limbajul patristic, teolog este doar acela care a ajuns, cu ajutorul lui Dumnezeu şi prin străduinţele vieţii ascetice, la o stare duhovnicească sporită, din care vorbeşte despre Dumnezeu vorbind cu El, având, aşadar, o experienţă proprie şi vie a dialogului cu Dumnezeu şi a trăirii autentice a credinţei în El (n. tr.).

158 Ἀποστόλου Ἐ. Βακαλοπούλου, op. cit., A΄, θεσσαλονίκη, 1974², p. 173 (n. a.).

159 Γεωργίου Μαντζαρίδη, op. cit., pp. 236-237 (n. a.).

160 Νικοδήμου Ἁγιορείτου, Νέον Μαρτυρολόγιον, Ἀθῆναι, 1961³, p. 271 (n. a.).

161 Γεωργίου Μαντζαρίδη, op. cit., pp. 236-237 (n. a.).

162 Referitor la acestea, mă alătur părerii profesorului Apostolos Glavinas, vezi idem (’Αποστόλου ’Αθ. Γλαβίνα), op. cit., p. 10 ş.u (n. a.).

163 Vezi Γεωργίου Μαντζαρίδη, op. cit., p. 237 (n. a.).

164 Ἰωάννου Ζωναρᾶ, Ἐπιτομὴ Ἱστοριῶν, pp. 26, 25, 22-23 (n. a.).

165 Vezi în Θρησκευτικὴ καὶ Ἠθικὴ Ἐγκυκλοπαίδεια (ΘΗΕ), 10 (1967), col. 495 (articolul lui Κ. Δ. Γεωργούλη) (n. a.).

166 Vezi cazul primului Martir Sfântul Ştefan (Fapte 7, 59), care este sugestiv (n. a.).

167 Vezi Γ. Δ. Μεταλληνοῦ, „Ἁγιότης μαρτυρουμένη”, Ἀπόστολος Βαρνάβας, 50 (1989), pp. 39-47 (n. a.).

168 Τροπάριο Λιτῆς. Ἀκολουθίας, în Νικοδήμου Ἁγιορείτου, op. cit., p. 265; vezi şi Γ. Δ. Μεταλληνοῦ, „Ὁ ἅγιος καὶ ὁ Μάρτυρας ὡς μιμητὴς τοῦ πάθους τοῦ Κυρίου”, Ὁ Ἅγιος καὶ ὁ Μάρτυρας στὴ ζωὴ τῆς Ἐκκλησίας, Εἰσηγήσεις ΙΒ΄ Συνεδρίου Πατερικῆς Θεολογίας..., Ἀθήνα, 1994, pp. 56-68 (n. a.).

169 Νικοδήμου Ἁγιορείτου, op. cit., p. 9 (n. a.).

170 Ibidem (n. a.).

171 Asupra acestei probleme vezi Γ. Δ. Μεταλληνοῦ, Τουρκοκρατία. Οἱ Ἕλληνες στὴν Ὀθωμανικὴ Αὐτοκρατορία, Ἀθήνα, 1998⁵, p. 85 ş.u. (n. a.).

172 Se are în vedere Cruciada a IV-a (1202-1204), al cărei scop, eliberarea Locurilor Sfinte, a fost deviat, ajungându-se la cucerirea Constantinopolului de către occidentali, în 1204, fapt ce a condus, printre altele, la formarea Imperiului Latin (1204-1261) în regiunea cucerită şi la slăbirea Imperiului Bizantin în faţa pericolului otoman (n. tr.).

173 Vezi Γ. Δ. Μεταλληνοῦ, „Τὸ ’21 καὶ οἱ συντελεστές του”, Ἑλληνισμὸς Μαχόμενος, Ἀθήνα, 1995, pp. 41 ş.u. (n. a.).

174 Τροπάριο Λιτῆς. Ἀκολουθίας, în Νικοδήμου Ἁγιορείτου, op. cit., p. 265 (n. a.).

175 Ἀποστόλου Ἐ. Βακαλοπούλου, op. cit., Β΄..., p. 289 (n. a.).

176 Ἀποστόλου Ἀθ. Γλαβίνα, Ὁ Νεομάρτυρας Ἀκάκιος ἀπὸ τὸ Νεοχώρι (Ἀσβεστοχώρι) Θεσσαλονίκης..., Κατερίνη, 1997, p. 11 (n. a.).

177 Despre numărul Sfinţilor Neomartiri în perioada Turcocraţiei vezi idem, Οἱ Νεομάρτυρες τῆς Τουρκοκρατίας..., p. 13, nota 9 (n. a.).

178 Ἐπιστολὴ Εὐγενίου Βουλγάρεως. Πρὸς Κλαίρκιον, Περὶ τῶν μετὰ τὸ σχίσμα Ἁγίων τῆς Ὀρθοδόξου Ἀνατολικῆς Ἐκκλησίας καὶ τῶν γινομένων ἐν αὐτῇ θαυμάτων, Ἀθήνησιν, 1844, p. 84 (n. a.).

179 Ἀποστόλου Ἐ. Βακαλοπούλου, op. cit., p. 240 (n. a.).

180 Adică din perioada Imperiului Roman (n. tr.).

181 Ἀποστόλου Ἐ. Βακαλοπούλου, op. cit., p. 236 (n. a.).

182 Ibidem, p. 240 (n. a.).

183 Adică de Patriarhia Ecumenică pentru Sfinţii Neomartiri din perioada Turcocraţiei (n. tr.).

184 Cu alte cuvinte, precum Sfinţii Bisericii (n. tr.).

185 Ἀποστόλου Ἐ. Βακαλοπούλου, Ἱστορία τοῦ Νέου Ἑλληνισμοῦ, A΄..., p. 173 (n. a.).

186 Ibidem (n. a.).

187 Ibidem (stihiră de la Vecernia cea Mare) (n. a.).

188 Vezi Στυλιανοῦ Γ. Παπαδοπούλου, Οἱ Νεομάρτυρες..., p. 69 (n. a.).

189 Vezi Νικοδήμου Ἁγιορείτου, op. cit., p. 11 ş.u. (n. a.).

190 Ἐπιστολὴ Εὐγενίου Βουλγάρεως..., p. 29 (n. a.).

191 În lucrarea lui Ἔλεγχος τοῦ ψευδοταλανισμοῦ τῆς Ἑλλάδος, vezi în Γ. Δ. Μεταλληνοῦ, Σχέσεις καὶ ἀντιθέσεις, Ἀθήνα, 1998, p. 37/38 (= Ἡ πατερικὴ παράδοση στὰ ἀγωνιστικὰ ἔργα τοῦ ἁγίου Ἀθανασίου Παρίου) (n. a.).

192 Mare erou al Revoluţiei greceşti din anul 1821 (n. tr.).

193 Părintele profesor Gheorghe Metallinos este căsătorit şi are trei copii. El s-a născut în anul 1940, în insula Kerkira, unde a terminat şcoala primară, gimnaziul şi liceul (1958). A studiat Teologia şi Filologia clasică în cadrul Universităţii din Atena. După terminarea stagiului militar, a fost numit asistent universitar la catedra de Patrologie a Facultăţii de Teologie din Atena (1965). În perioada 1969-1975, el a studiat Teologia, Filologia, Istoria, Filosofia şi Sociologia în Germania Democratică, făcând între timp studii şi cercetări în Arhivele din Anglia. Este doctor în Teologie (Atena, 1977) şi în Filosofie şi Istorie (Köln, 1978). Pe când se afla la studii în Germania, a fost hirotonit preot de mir (1971). Din 1984 şi până în 2007 a fost profesor titular al Facultăţii de Teologie din Atena, unde a predat disciplinele Istoria şi viaţa duhovnicească în Răsăritul ortodox, Istoria şi teologia cultului ortodox şi Istoria bizantină. De asemenea, el a fost şi decan al Facultăţii de Teologie din Atena în perioada 2004-2007, iar în prezent este pensionar. Cunoscut ca predicator şi om de o formaţie teologică excepţională atât în Grecia, cât şi în străinătate, este membru al multor Asociaţii ştiinţifice, reprezentând Biserica Greciei şi a Ciprului în diferite congrese şi întruniri ortodoxe sau inter-religioase. De pildă, din 1978 până în 1992 a fost reprezentant al Bisericii Ciprului în dialogul cu Federaţia Luterană Mondială. Opera lui de scriitor şi teolog este bogată şi variată, cuprinzând multe articole, studii şi zeci de cărţi. Dintre cărţi, amintim numai câteva: Politica şi Teologia, Biserica în lume, Parohia, Ortodoxia şi caracterul grec, Elenismul ezitant, Elenismul luptător, Mărturia teologică a cultului bisericesc etc (n. ed.).

194 Materialul părintelui Metallinos a fost preluat de pe acvila30.wordpress.com/2010/11/13/protoprezbiter-gheorghios-metallinos-%E2%80%9Emireasma-a-mortii-dar-spre-viata%E2%80%9D-vezi-ii-corinteni-216/. Traducere din limba greacă de protos. Leontie Fusa, după Oρθόδοξος Tύπος, 5-11-2010 (n. ed.).

195 Cuvântul a fost tipărit în volumul Moartea martirică, Fundaţia Sfânta Irina, Bucureşti, 2010 (n. ed.).

196 Apărut sub titlul Curajul mărturisirii lui Hristos, în revista Familia ortodoxă, nr. 22/2010 (n. ed.).

197 Fragmente din cuvântul rostit la conferinţa ţinută împreună cu părintele Hrisostom Manolescu la Iaşi, în ziua de 19 martie 2010, cu tema Despre învăţăturile şi minunile noilor mărturisitori (n. ed.).

198 Portretul său apăruse pe coperta revistei Orthodox Word, pe care o edita părintele Serafim Rose, în numărul din noiembrie decembrie 1970 (n. ed.).

199 Din volumul Ne vorbeşte părintele Serafim Rose, Scrisori, Editura Egumeniţa, 2003, p. 84 (n. ed.).

200 Din volumul Ne vorbeşte părintele Serafim Rose, Scrisori, ed. cit., p. 120 (n. ed.).

201 În volumul Ne vorbeşte părintele Serafim Rose – Scrisori este relatată o întâmplare similară, legată de trecerea la Domnul a părintelui Serafim: „Sentimentul pierderii simţit de toţi cei prezenţi la înmormântarea sa nu poate fi exagerat. Acum eram orfani, şi nimic numai va mai fi la fel vreodată. Dar în a patruzecea zi, am avut parte de o deosebită şi neaşteptată mângâiere. Episcopul Nectarie venise la mormânt pentru panihidă. După aceasta, mica procesiune a monahilor şi mirenilor credincioşi a coborât în jos pe calea spre biserică. În tindă, Vlădica Nectarie se întoarse către mormântul părintelui Serafim, îşi făcu cruce şi începu să cânte axionul pentru un Ieromonah canonizat. Aşa că, în cele din urmă, nu era «sfârşitul», ci doar începutul…” - ed. cit., p. 321 (n. ed.).

202 Pătimirile la care făcea referire părintele Serafim Rose sunt asemănătoare celor la care se expun şi cei care îi cinstesc pe sfinţii închisorilor (n. ed.).

203 Pr. Serafim Rose, pr. Gherman Podmoşenski, 100 de minuni ale Fericitului Ioan Maximovici, Editura Sophia-Press, Bucureşti, 2003, pp. 367-370 (n. ed.).

204 Citat în articolul Antimise însângerate, apărut în revista Lumea monahilor, nr. 12/2008 (n. ed.).

205 www.patriarhia.ro/ro/patriarhul/salzburg13iunie09.html.

206 Din Penticostar, adică Sfintele slujbe de la Duminica Paştilor până la Duminica Tuturor Sfinţilor, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1999, pp. 372-373 (n. ed.).

207 Deşi, datorită curentelor moderniste, iubirea de neam este dispreţuită, Biserica a arătat (şi prin acest Sinaxar, alcătuit cu ocazia rânduirii prăznuirii Duminicii Tuturor Sfinţilor Români - în anul 1992) raportul dintre apărarea credinţei şi apărarea ţării. Cei care dispreţuiesc neamul din care fac parte trebuie să ştie că Biserica a condamnat doar naţionalismul exacerbat, aşa-numita erezie filetistă (n. ed.).

208 Din volumul Vieţile Sfinţilor pe tot anul – După Sinaxarele din Mineie, Triod şi Penticostar, Editura Biserica Ortodoxă, Alexandria, 2003, p. 574 (n. ed.).

209 Întrucât există prejudecata că ierarhii se opun canonizării noilor mucenici - ca şi cum nu ar face parte din aceeaşi Biserică, am considerat potrivit ca acest volum să se încheie cu un cuvânt al unui ierarh, cuvânt care actualizează curajul mărturisitor al mucenicilor secolului XX (n. ed.).

210 Poziţia aceasta este însă contrazisă de istoria Bisericii. Biserica Rusă a canonizat mulţime de mucenici, şi unii dintre prigonitorii lor sunt în viaţă şi acum. Dar, din pricina acestora, Biserica Rusă nu a lipsit milioane de credincioşi de şansa de a-i cinsti pe eroii credinţei în secolul XX. Nu s-a pus problema că pentru canonizare e nevoie să se aştepte moartea ultimului prigonitor. Sau, un alt contraexemplu, mai vechi: noii mucenici greci care au fost ucişi de turci au fost cinstiţi ca sfinţi imediat după moartea lor, când majoritatea prigonitorilor erau în viaţă. Cinstitorii sfinţilor nu lepădau evlavia faţă de noii mucenici de frica represaliilor. Mai mult încă, prigonitorii erau judecaţi de poporul credincios după faptele lor, chiar dacă nu puteau fi aduşi în faţa vreunui tribunal lumesc (n. ed.).

211 Dacă au rămas în viaţă din ce în ce mai puţini dintre cei care au trecut prin închisorile comuniste, în acelaşi timp s-a micşorat şi numărul călăilor rămaşi în viaţă (chiar dacă uneori torţionarii erau mult mai tineri decât victimele lor). Totuşi, unii călăi - nu mulţi, ce-i drept - au avut puterea de a-şi schimba viaţa prin pocăinţă, alergând la biserică pentru a dobândi ier-tare pentru multele lor păcate. Pentru aceştia, canonizarea noi-lor mucenici ar fi un prilej de bucurie, nu de tulburare (n. ed.).

212 Extras din cuvântul rostit la resfinţirea parohiei Turia, pe 21 iunie 2009, postat pe site-ul Episcopiei Slatinei şi Romanaţilor, la adresa www.episcopiaslatinei.ro/2009/06/25/pe-sfinti-ii-face-dumnezeu-si-poporul/ (n. ed.).

213 Acatistul şi aceste rugăciuni au apărut în volumul Din temniţe spre Sinaxare, tipărit cu binecuvântarea PS. Justinian Chira, în anul 2008. Despre acest acatist, părintele Justin Pârvu a spus: M-aş bucura ca acest imn acatist, închinat martirului nostru Valeriu Gafencu, să fie pe buzele şi în inimile tuturor româ­nilor care vor să-şi dea viaţa pentru Hristos şi aproapele lor. Domnul să vă primească rugăciunea şi să vi-l trimită pe acest mărturisitor al Ortodoxiei româneşti ocrotitor neadormit în faţa ispitelor acestui veac” - din revista Atitudini, nr. 3/2008, p. 86. Chiar dacă nu există încă binecuvântare ierarhică pentru ca astfel de acatiste să fie citite în biserici, ele pot fi citite de către credincioşi, dacă primesc binecuvântarea duhovnicului lor (n. ed.).