KOŞU ŞI NEGRU
223
franci din averea bisericii şi ar fi lăsat să se piardă prilejul tic a evita o cheltuială de douăzeci şi cinci de centime.
în timp ce, pe o vreme cum nu se poate mai frumoasă, pinccsiunea străbătea agale oraşul şi se oprea în faţa dlrfllucitoarelor altare ridicate pe-ntrecute de către auto-mali, biserica rămăsese cufundată într-o tăcere adîncă. Nub bolţile ei domneau penumbra şi răcoarea îmbietoare; mi ui mai era încă îmbălsămat de mireasma florilor şi a i lAmîiei.
Tăcerea, singurătatea deplină, răcoarea bolţilor pre-I liuifţi făceau şi mai plăcută visarea lui Julien. Care nu se I le mea că va fi tulburat de părintele Chas; acesta avea hreabă în altă parte a clădirii. Sufletul lui aproape că îşi ||>ârâsise învelişul pămîntesc; doar trupul se mai plimba I in paşi mari prin aripa de miazănoapte a catedralei, încre-I Uluială lui spre pază. Şi era cu atît mai liniştit cu cît era silf ur că în confesionale nu se aflau decît nişte femei i iu» mice; ochii lui priveau fără să vadă.
Şi totuşi aproape că-1 trezi din visare înfăţişarea a două femei foarte bine îmbrăcate, dintre care una stătea îngenuncheată într-un confesional, iar cealaltă, lîngă ea, |m- un scaun. Julien le privi fără să le vadă; dar, fie dintr-un v«K simţămînt al datoriei, fie din admiraţie pentru ţinuta ileasă şi totodată simplă a acestor doamne, băgă de seamă lA In confesional nu se afla nici un preot. „Dacă doamnele «sica sînt evlavioase, gîndi el, e ciudat că n-au îngenun-iluai în faţa vreunui altar; iar dacă sînt din lumea mare, nun de n-au ocupat locuri mai bune, în primul rînd al Vicunui balcon? Ce frumos e croită rochia asta! Cîtă jinţic !" Şi încetini pasul, căutînd să le privească mai iliikaproape.
Doamna care îngenunchease în confesional întoarse puţin capul cînd auzi paşii lui Julien răsunînd în mijlocul MU vrii adînci. Şi, deodată, dădu un ţipăt şi leşină.
herzîndu-şi cunoştinţa, doamna îngenuncheată căzu I ■ pale ; prietena ei, aflată alături, se repezi s-o ajute. în
224
Dostları ilə paylaş: |