Pseudonimul literar al lui Henri Beyle (1783-1842), I i u r ui I i

I

316

STENDHAI.

Julien îl găsi voios; ura împotriva aristrocaţiei îi alunei plictiseala.,Acesta, îşi spuse Julien, părăsind închisoarea, e singurul om vesel pe care l-am văzut în Anglia."

Jdeea cea mai folositoare tiranilor e ideea de Dumnc zeu", îi spuse Vane...

Restul sistemului îl suprimăm, fiind socotit cinic.

La întoarcere:

— Ce idee nostimă îmi aduci din Anglia ? îl întrebă domnul de La Mole... Julien tăcea. Ce idei noi îmi aduci, nostime sau nu ? îl întrebă marchizul cu însufleţire.

— în primul rînd, spuse Julien, cel mai cuminte englez e nebun un ceas pe zi; îl vizitează demonul sinuci­derii, care acolo e zeu.

2. Spiritul şi geniul îşi pierd douăzeci şi cinci la sută din valoare, cînd debarcă în Anglia.

3. Nimic pe lume nu e mai frumos, mai minunat, mal înduioşător decît priveliştile din Anglia.

— Acum e rîndul meu, începu marchizul. Mai înm, de ce ai spus, la balul ambasadorului Rusiei, că în Franţa există trei sute de mii de tineri de douăzeci şi cinci de ani care doresc din tot sufletul războiul ? Crezi cumva că asta e plăcut pentru regi ?

— Nu mai ştii cum să faci cînd vorbeşti cu m;itn noştri diplomaţi, spuse Julien. Toţi au mania să înceapă discuţii serioase. Iar dacă rămîi la ştirile din ziare, treci drept un prost. Dacă îţi îngădui să spui ceva adevărat !jl nou, ei se miră, nu se pricep să-ţi răspundă, iar a doua t\ dimineaţa, la orele şapte, îţi trimit vorbă prin primul ■ cretar al ambasadei că ai fost cum nu se cuvine să fii.

— Nu-i rău, răspunse marchizul rîzînd. De altfel domnule cu judecată adîncă, pun rămăşag că n-ai ghicit pentru ce te-ai dus în Anglia.

— Iertaţi-mă, vorbi Julien, am fost acolo ca să iau masa o dată pe săptămînă la ambasadorul regelui, car« cel mai politicos om din lume.