Pseudonimul literar al lui Henri Beyle (1783-1842), I i u r ui I i

I

NKGRU

471

i.i că ea se află în preajma căsătoriei cu domnul de lînărul acesta frumuşel începuse chiar să vină i pe zi în palatul La Mole; privirea geloasă a Btoni părăsit îi urmărea toate mişcările.

ilca că domnişoara de La Mole se purta fru-

di nunul de Croisenois, atunci cînd intra în camera

■II nu se putea împiedica de a-şi privi cu drag pis-

ti de înţelept aş fi dacă mi-aş rupe monograma ţi m-aş duce în vreo pădure pustie, la cîteva Ir l'.ms, ca să pun capăt vieţii ăsteia ticăloase ! Ne-■lost ut de nimeni prin partea locului, vreo două ^P nimeni n-ar afla de moartea mea, iar după două ■li, cine s-ar mai gîndi la mine!" B| nici vorbă, era foarte înţeleaptă. Dar a doua zi, ■juns doar braţul Mathildei, zărit între mîneca ^■tf nuşă, ca să-1 cufunde pe tînărul nostru filozof ■lllU cele mai amare, amintiri care, totuşi, îl legau I „l'l bine, îşi spunea el atunci, am să urmez pînă I lini urile rusului. Cum au să se sfîrşească oare im. i • iu despre doamna mareşal, fără îndoială, im '..i copiez a cincizeci şi treia scrisoare, n-am nu nici un rînd. Iar Mathildei, aceste şase • In « irc am jucat o comedie atît de penibilă, sau linII cu nimic mînia, sau îmi vor aduce o clipă de |)n;imne ! Aş muri de fericire atunci!" Şi nu i 'lin ,1 pînă la capăt gîndul.

o lungă visare, izbutea iar să chibzuiască, „Voi dobîndi, aşadar, o zi de fericire, după in., pe iar asprimile ei născute, vai! din slaba ai plăcea, şi nu-mi va mai rămîne nici o fi ii distrus, pierdut pentru vecie... Ce încredere | tu eu, cînd are o asemenea fire ? De vină e doar n nici un merit. Mă voi purta fără eleganţă,
ni<;<;ru

473

im |>rima oară, fiinţa aceasta, care se temea de

......Iburată de un gînd străin pretenţiilor ei de

ţi il« superioritate socială. Bătrînul portar observă

e ori îi aducea vreo scrisoare de la tînărul acela 11 de trist, era sigur că va vedea dispărînd aerul | ţi nemulţumit pe care doamna mareşal avea tot-■ Obiceiul să-1 ia cînd dădea cu ochii de vreunul din

■

■

Încuia faţă de o viaţă a cărei singură ambiţie era Inipiesioneze lumea, fără ca în fundul inimii să ) plăcere adevărată pentru asemenea succese, 'in de apăsătoare de cînd se gîndea la Julien, IA nu-şi chinuiască toată ziua cameristele, era de doamna mareşal să fi petrecut în ajun măcar un itn nul acela ciudat. Iul ea el se bucura de trecere zădărnici efectul

......anonime, altminteri foarte bine ticluite. De-

iii nI Tanbeau le strecură domnilor de Luz, de

«le Caylus două-trei calomnii iscusite pe care

m«şiia îşi făcură plăcerea să le răspîndească, fără

prea mult adevărul acuzaţiilor. Doamna

i * cârei inteligenţă nu era făcută să poată ţine

H i mijloace atît de josnice, îi povesti Mathildei

şi cu asta se consolă.

i. după ce întrebase de trei ori dacă nu-i sosise ii "iie, doamna de Fervaques se hotărî pe \-i răspundă lui Julien. A fost o victorie a I La a doua scrisoare, doamna mareşal aproape |ţ| îndemnată să se oprească, gîndindu-se la necu-i ie cu propria ei mînă o adresă atît de vul-Iiii Sorel, la domnul marchiz de La Mole. > ii [uisc lui Julien, cu glas poruncitor : • ■ buie să-mi aduci nişte plicuri, cu adresa dumi-I pe ele.