Pseudonimul literar al lui Henri Beyle (1783-1842), I i u r ui I i

66

STENDH^

Se aşezară, în sfîrşit; doamna de Renal luă loc lîng Julien, iar doamna Derville lîngă prietena ei. Preocur. numai de ceea ce avea de gînd să încerce, Julien nu izbuţ să scoată o vorbă. Discuţia lîncezea.

„Oare am să fiu tot aşa de speriat şi de nefericit la prij mul duel pe care îl voi avea ?" se întreba Julien, căci ave prea multă neîncredere în el şi în alţii ca să nu-şi dea i de starea lui sufletească.

în neliniştea lui ucigătoare, ar fi preferat orice alt primejdie. De cîte ori n-a dorit ca nu ştiu ce trebui neaşteptate s-o silească pe doamna de Rânal să intre îr casă, să plece din grădină ! Constrîngerea la care Julien i supunea singur era prea mare ca să nu-i gîtuie glasull curînd, vocea doamnei de R6nal deveni şi ea tremurătoarJ dar Julien nu băgă de seamă. Era prea cumplită lupta care datoria o dădea împotriva timidităţii, pentru ca el I mai fie în stare să observe ceva în afara lui. Orologiul < telului bătu cele trei sferturi după ora nouă, fără ca el să ] cutezat ceva. Julien, scos din fire de propria lui laşitate, îs spuse: „Cînd va bate ora zece, sau voi face lucrul pe cart toată ziua mi l-am făgăduit să-1 fac astă-seară, sau mă ur în odaia mea şi-mi zbor creierii".

După o ultimă cjipă de aşteptare şi de zbucium, timpul căreia Julien îşi pierduse minţile din pricir emoţiei covîrşitoare, orologiul, aflat deasupra lui, vesi orele zece. Fiecare bătaie a orologiului fatal îi răsuna îr piept şi o simţea ca pe o zvîcnire.

în sfîrşit, pe cînd ultima bătaie mai răsuna încăj întinse mîna şi o prinse pe a doamnei de Rânal, care şi-a| retrase deîndată. Julien, fără să-şi dea prea bine seama face, o prinse din nou. Deşi era el însuşi emoţionat, răceaM de gheaţă a mîinii pe care o ţinea îl izbi; o strînse, <■ într-un spasm ; simţi cum doamna de Renal făcea o ultimi încercare ca să se smulgă, dar, pînă la urmă, mîna el rămase într-a lui.

Sufletul îi fu năpădit de fericire, nu pentru că o iut pe doamna de Renal, ci fiindcă scăpase de un chin îngrol zitor. Pentru ca nu cumva doamna Derville să observe,: