Pseudonimul literar al lui Henri Beyle (1783-1842), I i u r ui I i

$1 NEGRU

519

Abia alaltăieri ţi-am primit scrisoarea de la Stras-, cu cei cinci sute de franci pentru săracii din Ver-mi-a fost adusă în munţi, sus, la Liveru, unde rol ras la nepotu-meu, Jean. Ieri aflu nenorocirea... Irulc ! E cu putinţă oare ? Bătrînul nu mai plîngea; i-olise de idei şi adăugă, fără să ştie ce spune: vei i ii. \<>ic de cei cinci sute de franci; ţi i-am adus. I v dumneata am nevoie, părinte! şopti Julien ţul. Altminteri, bani am destui, ir nu putu să capete vreun răspuns mai ca lumea. inel în cînd, părintele Ch61an vărsa cîteva lacrimi ■ »c prelingeau tăcute de-a lungul obrajlor; apoi se g la Julien şi era năucit văzîndu-1 cum îi ia mîna şi Jti duce la buze. Chipul lui, atît de viu odinioară şi ■ntiul cu tărie cele mai înalte simţăminte, părea acum de viaţă. Un soi de ţăran veni curînd să-1 ia pe

Nu trebuie să se ostenească prea mult, îi spuse el |llrii, care înţelese că era nepotul părintelui Ch61an. )• ii ii ia aceasta îl lăsă pe Julien cufundat într-o Jir adîncă si-i secă lacrij»ile. Totul i se părea trist şi Ipulinţă de alinare; îşi simţea inima îngheţată în

aceasta fu cea mai grea din cîte îndurase de la i crimei. Văzuse moartea în toată urîciunea ei. Iluziile de înălţare sufletească şi de mărinimie i se ■ ii .1 ca un nor în faţa furtunii. Hm asta chinuitoare dură mai multe ore. După Im i morală, e nevoie de leacuri trupeşti şi de vin de 1^1'iiM'ic. Julien s-ar fi socotit însă laş dacă le-ar fi fo-I ' in. sfirşitul unei zile atît de cumplite, petrecută Iii plimbări prin turnul cel strimt, exclamă :

¹ i nebun sînt! Numai dacă mi-ar fi fost dat să

■n Inţi oamenii ar fi trebuit să mă mîhnească vederea

ţim ini hătrîn; dar o moarte fulgerătoare şi în floarea

Iti nu (ace decît să mă pună la adăpost de trista

mik fizică...

NEGRU

521

vinde toată averea ? spuse Julien, redevenind deo-

11 şi neîncrezător.

itii(|uc, îneîntat să-şi audă prietenul că-i răspunde, în |, hi ideea care îl frămînta, îi vorbi multă vreme soco-■U ilc-amănuntul, ban cu ban, cît ar putea lua pe fie-■lii proprietăţile lui.

fer jertfă sublimă pentru un proprietar de la ţara! hilun. Qte economii, cîte zgîrcenii mărunte, care MU să roşesc atunci cînd le vedeam la el, vrea să-mi t I Nici unul dintre tinerii aceia frumoşi, pe care i-am In pilatul La Mole şi care citesc Rene , n-ar putea " apucăturile lui ridicole; dar, în afară de cei foarte

10 u îmbogăţiţi de pe urma vreunei moşteniri şi care o au de valoarea banilor, există printre parizienii

ir unul în stare să facă o asemenea jertfă ?"

......ilă toate greşelile de gramatică, toate gesturile

il< lui Fouqu6 şi i se aruncă în braţe. Niciodată K'ln, comparată cu Parisul, n-a primit un omagiu preţ. Fouqu6, îneîntat de entuziasmul pe care îl ci-Dchii prietenului său, socoti îmbrăţişarea drept o

11 ii « la evadare.

vclişiea aceasta a sublimului îi dădu iar lui Julien ii ii pe care apariţia părintelui Chdlan i-o răpise. kf foarte tînăr, era, după părerea mea, de soi bun. | «A ajungă de la gingăşie la viclenie, ca majoritatea Hor, vîrsta i-ar fi dăruit o bunătate uşor de si l-ar fi lecuit de neîncrederea lui nebunească... (fost mai au aceste zadarnice precizări ? ^rogatoriile se înteţiră, în ciuda sforţărilor lui «Ic cărui răspunsuri căutau să scurteze cît mai

i Am ucis, sau măcar am vrut să ucid cu premedi-Htpcla ci zilnic.

iii |iklecătorul era, mai presus de orice formalist, li lui Julien nu scurtau deloc interogatoriile;

iii 'hiografic aparţinînd scriitorului francez Franqois Rene de 1-/(1768-1848).