Pseudonimul literar al lui Henri Beyle (1783-1842), I i u r ui I i

ŞI NEGRU

533

După ce îi usca lacrimile, se întoarse la ideea lui, dar fe mai multă îndemînare. Dăduse convorbirii o nuanţă de Iii/olie melancolică. Vorbea despre viitorul care, în lud, avea să se închidă pentru el.

Trebuie să recunoaştem, draga mea, că pasiunile II <» întîmplare în viaţă, dar întîmplarea aceasta n-o Oneşti decît la fiinţele superioare... în fond, moartea ui ii lui meu ar însemna o fericire pentru orgoliul fami-I voastre, iar cei plătiţi să-1 crească vor ghici curînd cum nu lucrurile. Copilul acesta al durerii şi al ruşinii va fi Hljnl... Sper că peste o trecere de timp, pe care nu (> precizez, dar am totuşi curajul s-o întrezăresc, te 1 Mipune ultimelor mele sfaturi: te vei mărita cu mar-/iil de Croisenois. Aşa, dezonorată ?

Dezonoarea nu se va putea prinde de un nume ca ■ 11 ii. Vei fi o văduvă, văduva unui nebun, şi atît. Merg mi 'leparte : crima mea, nefiind săvîrşită pentru bani, [v« li dezonorantă. Poate că în vremea aceea, vreun le­ilor filozof va obţine, învingînd prejudecăţile contem-inilor, desfiinţarea pedepsei cu moartea. Şi atunci, las prietenesc va spune, drept pildă : „Iată, primul I dl domnişoarei de La Mole era un nebun, dar nu un H Mu, nu un ticălos. A fost o nesăbuinţă că i s-a tăiat ■Ui " şi atunci, amintirea mea nu va mai fi blestemată; l|tii(in după cîtăva vreme... Situaţia ta în lume, averea ■I lii^,1duie-mi sărţi spun, inteligenţa ta îl vor face pe Hlnul de Croisenois, devenit soţul tău, să joace un rol la ■ »injţur n-ar fi putut să ajungă. El nu are decît obîrşie llll.i şi vitejie, iar aceste însuşiri singure, deşi ar fi fost MJiins să dea un om desăvîrşit în 1729, au devenit nepo-Mlr moravurilor un veac mai tîrziu şi nu dau naştere ■li I.i pretenţii. Ca să ajungi în fruntea tinerimii fran-Ni ui.ii ircbuie şi alte lucruri.

I ( ni,u ierul tău hotărît şi întreprinzător va fi un sprijin

■li ii p;ii lidul politic în care îţi vei vîrî soţul. Vei putea

■iu astfel urmaşa unor femei ca Chevreuse sau Lon-
••■i ŞI NEGRU

535

„l,a urma urmei, îşi zise Julien cînd izbuti să scape de liimnloj, trebuie să fiu viteaz şi, după cît se pare, mai vi-chiar decît ei. Judecătorul şi avocatul privesc ca o line a nenorocirii, ca pe regele spaimelor, duelul acesta | Mîrşit tragic, de care nu mă voi ocupa serios decît în i cînd va avea loc. Şi asta fiindcă am îndurat o nenoro- mai mare, continuă Julien, filozofînd cu sine însuşi. ud k am mult mai puternic în timpul primei mele călăto-l.i Sirasbourg, cînd mă credeam părăsit de Mathilde... « umI ie gîndesti că am dorit cu atîta pasiune intimitatea ilui:i care astăzi mă lasă atît de rece!... De fapt, sînt |hi fericit singur, decît atunci cînd fata asta atît de fru-

îmi împărtăşeşte singurătatea... " Avocatul, un om al legii şi al formalităţilor, îl socotea Im mi si credea, ca toată lumea, că gelozia îi pusese arma ii.l într-o zi, încercă să-1 convingă pe Julien că afir-•Hii aceasta, adevărată sau falsă, ar fi un excelent mijloc pledoarie. Dar acuzatul deveni, cît ai clipi, o fiinţă pa-ii.i şi tăioasă.

Pe viaţa dumitale, domnule avocat, strigă Julien şi din fire, nu cumva să mai pomeneşti vreodată |li" luna asta mîrşavă.

| l'i udentul avocat se temu o clipă să nu fie ucis. ■ fţi pregătea pledoaria, căci momentul hotărîtor se bfn|'i.i cu paşi repezi. în Besancon şi în tot judeţul nu se BfK .1 decît de procesul acesta celebru. Julien habar n-avea ■ fugise să nu i se pomenească nimic despre aceste H

■ In /iua aceea, Fouquă şi Mathilde voiră să-i aducă la pni" milă unele zvonuri publice, foarte îndreptăţite, Mtp i ji-iicrea lor, să le dea nădejdi. Dar Julien îi oprise de |m juiiiirlc cuvinte.

Mic lăsaţi-mi viaţa mea ideală. Micile voastre li, mărunţişurile privind viaţa reală, mai mult sau

•• ■< ŞI NEGRU

537

I Dacă n-ar fi existat legea asta iacobină, care sta-

llrsic alcătuirea unei liste nesfîrşite de juraţi şi n-are alt

kp .lecît să înlăture orice influenţă a oamenilor de neam

Imm , îi spunea el Mathildei în ajunul tragerii la sorţi a

M"i ircizeci şi şase de juraţi ai sesiunii, aş fi garantat

rnii ii verdict. Doar tot eu am făcut să fie achitat şi