»>!/ ŞI NEGRU
543
■ ţ»i într-adevăr, abia trecuseră cinci minute de cînd ^■ti c|)use să vorbească, şi toate femeile îşi stergeau ochii. ^Htvi »aitul, încurajat, le adresă juraţilor cuvinte deosebit de |«i lulien se înfiora : simţea că e gata să izbucnească în |Htnmi. „Doamne.' Ce vor spune duşmanii mei ?" | D;ir, din fericire pentru el, tocmai cînd se simţea !■>" >'•['£ învins de înduioşarea care îl năpădea, surprinse o Im iic plină de obrăznicie la domnul baron de Valenod. I „Ochii bădăranului ăstuia s-au înflăcărat, îşi spuse el; I triumf pentru sufletul lui josnic! Dacă ar fi să îndur nn.ii atîta de pe urma crimei mele şi tot ar trebui s-o li' ii ni. Dumnezeu ştie ce-o să-i spună doamnei de ■•nil.'"
' >mdul acesta le înlătură pe toate celelalte. Peste
Mi|in îşi veni în fire, datorită semnelor de simpatie ale pu-
Bli. u/ui. Avocatul îşi terminase pledoaria. Julien îşi aminti
I h nr cuveni să-i strîngă mîna. Timpul trecuse pe ne-
■ifilc.
[ Se .iduseră băuturi răcoritoare pentru avocat şi pentru I* M ii Şi abia atunci Julien se miră de un lucru : nici o fe-Hpfc ii u părăsise şedinţa ca să se ducă la cină.
Pe cinstea mea, crap de foame, îi spuse avocatul. Bni dumneata ?
Şi eu, îi răspunse Julien.
Vezi, iată că şi doamnei prefect i s-a adus cina aici, |ft|>ii,sc avocatul, arătînd spre balconaş. Curaj, totul l bine!
I Şedinţa reîncepu.
I IV cînd preşedintele făcea rezumatul dezbaterilor, Mi n inic/ul nopţii. Preşedintele fu nevoit să se întrerupă;
I mijlocul tăcerii pricinuite de neliniştea generală, ■(Alic orologiului umplură sala.
im cpe şi ultima zi a vieţii mele", gîndi Julien.
||t!ml, se simţi înflăcărat de simţămîntul datoriei. Pînă
îşi Măpînise înduioşarea şi-şi păstrase hotărîrea de
ui vorbi; dar cînd preşedintele curţii îl întrebă dacă mai
i li'v.i de adăugat, el se ridică. In faţa lui, vedea ochii
Dostları ilə paylaş: |