Pseudonimul literar al lui Henri Beyle (1783-1842), I i u r ui I i

lltfjll ŞI NEGRU

97

li ea. Buna-cuviinţă a unei capitale de judeţ nu iartă gloc asemenea greşeli. Doamna de Renal găsi momentul I şoptească lui Julien :

îţi poruncesc să fii prudent.

Julien îşi dădea seama că fusese stîngaci şi era ţîfnos. lllb/ui multă vreme în sinea lui ca să afle dacă trebuia să I itupere pentru cuvintele: îţi poruncesc. Şi avu naivitatea | gtndească: „Ea ar fi putut să spună poruncesc dacă ar fi hm vorba de ceva în legătură cu educaţia copiilor, dar, ■partăşindu-mi dragostea, trebuie să presupună că ■Hem egali. Fără egalitate nu se poate iubi..." ; şi mintea llc rătăci în banalităţi despre dragoste. îşi repeta cu Bjliuc versul lui Corneille, învăţat de la doamna Derville, m dtcva zile mai înainte:

I ........................................Iubirea

('reează egalităţi şi nu le caută. încăpăţînîndu-se să joace rolul unui donjuan, Julien, ■tic în viaţa lui nu avusese o amantă, se purtă toată ziua ■ un neghiob fără seamăn. Şi n-avu decît o idee Mintoasă; plictisit de el însuşi şi de doamna de R6nal, Bdca cu groază cum se apropie seara, cînd avea să stea în HAilină, lîngă ea, pe întuneric. îi spuse domnului de |ft< n.il că se duce la Verrieres să vorbească cu preotul; şi im > inapoie decît noaptea tîrziu.

La Verrieres, Julien îl găsi pe părintele Ch61an în

Mltilora mutatului; fusese, în sfîrşit, dat afară din slujbă şi

Mii .11 ui Maslon îi lua locul. îi ajută bunului preot şi-i veni

I |rt> •-.! să-i scrie lui Fouqu6 că sfînta şi irezistibila chemare

IfN i;ire o simţea pentru slujirea altarului îl împiedicase

I In ii iiuîi să-i primească îndatoritoarele propuneri, dar că

WR/iisc o asemenea pildă de nedreptate încît poate că ar fi

I in.ii de folos pentru el dacă n-ar intra în tagma preasfîntă.

iiilicn se felicită pentru iscusinţa cu care ştia să tragă

Holos de pe urma destituirii preotului din Verrieres,