Pseudonimul literar al lui Henri Beyle (1783-1842), I i u r ui I i

314

STENDHAI

cu mirare că marchizul îi cruţa amorul propriu cu atîtl politeţe, cum nu făcuse niciodată bătrînul chirurg. în celi din urmă înţelese că acesta fusese mai mîndru de deco­raţia lui decît era marchizul de însemnele nobleţii. Tatăl marchizului fusese un mare senior.

într-o zi, după audienţa de dimineaţă, în costum negru şi pentru afaceri, Julien îl distra pe marchiz, care îl reţinu două ceasuri, vrînd neapărat să-i dea nişte bani aduşi de misit de la Bursă.

— Sper, domnule marchiz, să nu mă abat de la adîncul respect pe care vi-1 port, rugîndu-vă să-mi îngăduiţi un cuvînt...

— Vorbeşte, dragul meu.

— Binevoiască domnul marchiz să nu se supere că-refuz darul. Căci nu-i este adresat omului în negru, şi ai strica pe de-a-ntregul purtarea pe care aveţi bunăvoint i-o îngăduiţi omului în albastru.

îl salută cu mult respect şi ieşi fără să-1 privească. Gestul acesta îi plăcu marchizului, care i-1 povesti, seara, părintelui Pirard.

— Trebuie să-ţi mărturisesc, în sfîrşit, ceva, dragft părinte. Ştiu ce-i cu obîrşia lui Julien şi-ţi dau voie să nu mai păstrezi nici o taină în privinţa ei.

„Felul cum s-a purtat de dimineaţă e nobil, gîndi mai chizul, iar eu îl înnobilez."

Peste cîtăva vreme, marchizul putu, în sfîrşit, să iasă din casă.

— Du-te de petrece două luni la Londra, îi spu lui Julien. Curierii speciali şi alţii îţi vor aduce acolo si 11 sorile primite de mine, împreună cu notele penim răspunsuri. Vei scrie răspunsurile şi mi le vei înapoiii punînd fiecare scrisoare în răspunsul ei. Am socoiii i I întîrzierea nu poate fi mai mare de cinci zile.

Gonind cu diligenta pe drumul spre Calais, Julien ■ mira de neînsemnătatea pretinselor treburi pentru cal era trimis.

N-o să spunem cu ce simţămînt de ură şi aproape de groază calcă pe pămîntul englezesc. îi cunoaştem patima pentru Bonaparte. în fiecare ofiţer el vedea un sir Hodson Ixwe¹, în fiecare senior, un lord Bathrust , poruncind ticăloşiile de la Sfînta Elena şi primind drept răsplată un minister vreme de zece ani.

La Londra cunoscu, în sfîrşit, îngîmfarea fără margini. Se împrietenise acolo cu doi tineri nobili ruşi, care îl

iniţiară.

— Dumneata eşti predestinat, dragă Sorel, îi spuneau ci; ai din născare înfăţişarea aceasta rece şi la o mie de lcf>he distanţă de senzaţia prezentă, înfăţişare pe care noi ne trudim atîta să ne-o dăm.

— Nu ţi-ai înţeles veacul, îi spunea prinţul Korasoff: fă întotdeauna contrariul a ceea ce se aşteaptă de la dumneata. laiă, pe cinstea mea, singura religie a vremii. Nu fi nebun, nici afectat, căci atunci s-ar aştepta de la dumneata nebunii ji purtări afectate, iar principiul nu va mai fi îndeplinit.

Julien se acoperi de glorie într-o zi, în salonul ducelui tic Fitz-Folke, care îl poftise la masă, precum făcuse şi prinţul Korasoff. Invitaţii aşteptară cam o oră. Felul cum Ne purtă Julien în mijlocul celor douăzeci de persoane iare-1 aşteptau e şi astăzi pomenit printre tinerii secretari • i' ambasadă de la Londra. Expresia feţei lui a fost de ne­preţuit.

Cu toată împotrivirea dandy-lor, prietenii lui, el ţinu un 1 vadă pe faimosul Philip Vane, singurul filozof pe care I i avut Anglia de la Locke încoace. îl găsi terminîndu-şi iiI şaptelea an de puşcărie. „în ţara asta, nobilimea nu i glumeşte, gînd Julien: pe deasupra, Vane e dezonorat, Icrlclit" etc.

I i s» Iludson Lowe (1769-1844), general englez, sub paza căruia se afla

I Nni« ileon pe insula Sfînta Elena.

/ ord Ileniy Bathrust (1792-1834), politician englez, care a luptat cu

I hivi i Minare împotriva lui Napoleon.