KOŞU ŞI NEGRU
197
ir:
I mu \/i r
Ah, am cinstea să vorbesc cu părintele Pirard, Julien cu glas stins.
— Aşa se pare, îi răspunse directorul seminarului, privindu-1 supărat.
Şi ochişorii îi sclipiră şi mai tare, apoi muşchii din colţurile gurii îi tresăriră fără voie. Părea un tigru, gustînd dinainte plăcerea de a-şi înghiţi prada.
— Scrisoarea părintelui Ch61an e scurtă, grăi el, ca şi ar fi vorbit singur. Intelligenti pauca1 : în vremurile
tre nu scrii niciodată prea puţin. Şi citi cu glas tare: „ Vi-1 recomand pe Julien Sorel, din parohia aceasta, botezat tic mine acum vreo douăzeci de ani: e fiul unui cherestegiu înstărit, dar care nu-i dă un ban; Julien va fi un lucrător în via Domnului. Memoria şi inteligenţa nu-i lipsesc şi are destulă judecată. Dar chemarea pe care o ite fi-va ea trainică ? E ea sinceră ?"
— Sinceră! repetă părintele Pirard, mirat, uitîndu-se l| Julien; dar de pe acum privirea îi era mai puţin lipsită Bl omenie. Sinceră! repetă el, coborînd glasul şi dînd să ■bască mai departe:
„Vă cer o bursă pentru Julien Sorel; o va merita, su-
|wnîndu-se la examenele trebuitoare. L-am învăţat un pic
Bt teologie, din vechea şi buna teologie a lui Bossuet,
knauld, Fleury2. Dacă nu vă e pe plac, trimiteţi-mi-1 îna-
■Oi; directorul Aşezămîntului pentru săraci, pe care îl cu-
■MŞteţi bine, îi oferă opt sute de franci ca să-1 aibă ca
■receptor la copii. Conştiinţa îmi e împăcată, mulţumită
I )oin nului. Mă deprind cu groaznica lovitură. Vale et me
Dostları ilə paylaş: |