Pseudonimul literar al lui Henri Beyle (1783-1842), I i u r ui I i

CInd citi semnătura, părintele Pirard îşi încetini glasul prosti, oftînd: Chelan.

înţelege n-are nevoie de multe cuvinte (lat). Bossuet (1627-1704), episcop francez şi vestit autor al unor

funebre; Antoine Amauld (1612-1694), teolog francez.

cu bine (lat.).

198

STENDIIAI

— E liniştit sufleteşte, spuse el; într-adevăr, virtutea lui merită răsplata asta; dea Domnul să am şi eu parte de ea la nevoie!

îşi înălţă ochii spre cer şi-şi făcu o cruce. La vedere;i semnului acestuia sfint, Julien simţi că-i mai scade puţin groaza adîncă pe care o simţise cum îi îngheaţă inima de cînd păşise în clădirea seminarului.

— Am aici trei sute douăzeci şi unu de tineri, doritori să dobîndească harul Domnului, spuse, în sfîrşit, abatele Pirard, cu glas sever, dar lipsit de răutate; dintre ei, nu­mai vreo şapte sau opt îmi sînt recomandaţi de oameni ca părintele Ch61an; astfel, printre cei trei sute douăzeci şi unu vei fi al nouălea. Dar ocrotirea mea nu e nici o fa­voare şi nici slăbiciune; ea însemnează o sporite a grijile>i şi a severităţii împotriva păcatului. Du-te şi încuie uşa cu cheia!

Julien se sili să umble şi izbuti să nu cadă. Observă că o fereastră de lîngă uşă dădea spre cîmpie. Privi copacii; ve­derea lor îi făcu bine, ca şi cum ar fi zărit nişte prieteni vechi

— Loquerisne linguam latinam ? (Vorbeşti latineşte ?), îl întrebă părintele Pirard cînd se întoarse.

— Ita, pater optime (da, preabunule părinte), răspunse Julien, venindu-şi puţin în fire. Fără îndoială că, de-o jumătate de oră încoace, nici un om de pe lume nu i se păruse mai puţin bun ca părintele Pirard.

Convorbirea continuă în latineşte. Privirea preotului se îmblînzi; Julien îşi redobîndi întrucîtva sîngele n „Ce slab sînt, gîndi el, că m-am lăsat stăpînit de apa rentele lui de virtute! Omul ăsta o fi tot o secătură, ca părintele Maslon." Şi Julien se bucură că-şi ascun aproape toţi banii în ghete.

Părintele Pirard îi puse lui Julien întrebări în legăiiu.i cu teologia şi se minună de cunoştinţele lui. Mirarea îi spori şi mai mult cînd îl întrebă îndeosebi din Scripturi, Dar cînd ajunse la învăţăturile sfinţilor părinţi, îşi dădu seama că Julien aproape n-avea habar de numele sfîntului