Pseudonimul literar al lui Henri Beyle (1783-1842), I i u r ui I i

Ijalicane

Denul „galican" se foloseşte în legătură cu catolicismul din R|a, socotit a fi într-o oarecare măsură independent faţă de autorita-ipipală

(

i

200

STENDH/VI
atîta claritate, precizie şi corectitudine găsea în răspunsu rile lui.

„Iată o minte îndrăzneaţă şi sănătoasă, îşi spuse el, d;n corpus debile (trupul e şubred)."

— Ţi se întîmplă des să cazi ? îl întrebă pe Julien, arătîndu-i cu degetul podeaua.

— E pentru prima oară în viaţă; chipul portarului mă înspăimîntase, adăugă Julien, roşindu-se ca un copil.

Părintele Pirard aproape că zîmbi.

— Iată unde duc deşartele podoabe lumeşti; dup.i cîte se pare, te-ai deprins cu feţe zîmbitoare, adevărate teatre ale minciunii. Adevărul e auster, domnule. Dar me nirea noastră în lumea pămîntească nu e oare şi ea la fel de austeră ? Va trebui să veghezi ca să-ţi fereşti sufle iul de slăbiciunea asta : prea multă simţire faţă de frumuseţii, deşarte ale înfăţişării exterioare. Dacă nu mi-ai fi fost rec < > mandat, urmă părintele Pirard vorbind din nou latine

cu vădită plăcere, dacă nu mi-ai fi fost recomandat de un om ca părintele Ch61an, ţi-aş vorbi limbajul plin cir deşertăciuni al lumii acesteia cu care pari atît de deprin.-. Bursa întreagă cerută de dumneata, ţi-aş spune, e luciul cel mai greu de dobîndit din lume. Dar părintele Chelan ar merita prea puţin, după cincizeci şi şase de ani ele muncă apostolică, dacă n-ar putea să obţină pentru cineva o bursă la seminar.

După aceste cuvinte, părintele Pirard îl sfătui pe Julien să nu intre în nici o asociaţie sau congregaţie se­cretă, fără învoirea lui.

— Vă dau cuvîntul meu de onoare ! îi făgădui Julien cu inima deschisă, ca un om cinstit.

Directorul seminarului zîmbi pentru prima oară.

— Cuvîntul ăsta nu se potriveşte aici, îi spuse el, că< i aminteşte prea mult deşartă onoare a oamenilor de lume care îi mînă la atîtea greşeli şi, deseori, la crime. îmi dato4 rezi smerită supunere, aşa cum grăieşte paragraful al şap.

ROŞU ŞI NEGRU

201

I Iwprezecelea din bula Unam Ecclesiam¹ a sfîntului Pius I V-lea. Eu îţi sînt mai marele bisericesc. în casa aceasta, ipul meu fiu, a asculta înseamnă a te supune. Cîţi iai?

„Iată-ne ajunşi şi aici, îşi spuse Julien; de asta mi-a i «preascumpul meu fiu»."

Treizeci şi cinci de franci, părinte.

— înseamnă-ţi cu grijă cum îţi foloseşti banii; va tre-îi dai socoteală de ei.

Convorbirea aceasta penibilă durase trei ore; Julien i portarul.

— Dă-i tînărului Sorel chilia numărul 103, îi spuse iţele Pirard.

n semn de preţuire deosebită, îi hărăzise lui Julien o

: separată.

- Du-i lucrurile acolo, adăugă el. Julien coborî privirea şi-şi văzu cufăraşul chiar lîngă el; ; vreme de trei ceasuri, fără să-1 recunoască.

la numărul 103, o mică odăiţă de vreo trei metri aţi, la ultimul cat al clădirii, Julien observă că fereas-dădea spre fortificaţii, iar dincolo de ele se zărea fru-i cîmpie pe care rîul Doubs o desparte de oraş.

Ce privelişte încîntătoare ! exclamă Julien; dar bindu-şi astfel, nu simţea deloc ce exprimau cuvintele Iţite.

Senzaţiile atît de puternice, pe care le încercase în

■Curmi răstimp de cînd se afla la Besancon, îl istoviseră

nproape cu desăvîrşire. Aşezîndu-se lîngă fereastră, pe

unicul scaun de lemn aflat în chilie, căzu deîndată într-un

I »nmn adînc. Şi nu auzi nici clopotul pentru cină, nici clo-

Botul pentru rugăciune ; ceilalţi îl uitaseră.

mflMam Ecclesiam (biserica unică), primele cuvinte ale unei bule date i |i i|'.i Pius al V-lea (sec al XVHea)

[privise i

202