STENDHAI,
după ce fuseseră îndurate cu resemnare vreme de şase ani, îl sileau pe părintele Pirard să părăsească dioceza.
îi furau lemnele din magazie, îi otrăviseră dinele etc, etc.
Cînd sfîrşi scrisoarea, părintele Pirard puse să-1 tu zească pe Julien care, la ora opt seara, dormea asemenea tuturor celorlalţi seminarişti.
— Ştii unde se află episcopia ? îl întrebă el într-o latinească dintre cele mai alese. Du-i scrisoarea asta înall-preasfinţiei-sale episcopului. Nu-ţi voi ascunde că te trimit în mijlocul haitei de lupi. Să fii numai ochi si urechi. Să nu fie fărîmă de neadevăr în răspunsurile tal< dar nu uita că cel ce pune întrebarea s-ar bucura din toată inima dacă ar putea să-ţi facă rău. îmi pare bine, fiul meu, că pot să-ţi dau prilejul încercării acesteia înainte de a te părăsi, căci, nu-ţi ascund deloc, scrisoarea pe care o duci o demisia mea.
Julien nu se clinti. îl iubea pe părintele Pirard şi /a darnic îi şoptea prudenţa: „După plecarea omului acestuia cinstit, clica celor de la Sacr6-Coeur mă va da înapoi din slujbă şi poate chiar mă va alunga".
Nu se putea gîndi la el. Ceea ce îl punea în încurcătura era dorinţa de a rosti o frază cît mai politicoasă şi nu era în stare s-o găsească.
— Ce-i, dragul meu, nu pleci ?
— Părinte, începu Julien sfios, se spune că de-a lungul atîtor ani de cînd sunteţi în fruntea seminarului n-aţi pus nimic deoparte. Eu am şase sute de franci.
Lacrimile îl împiedicară să urmeze.
— Asta va fi, de asemenea, notat acolo unde se cuvine, îi răspunse fostul director cu răceală în glas. Du-te la epi scopie, se face tîrziu.
întîmplarea voi ca, în seara aceea, marele vicar de Fri-lair să fie de serviciu în salonul episcopului; înalt-preasfintul cina la prefectură. Aşadar, marelui vicar d<}1 Frilair îi înmînă Julien scrisoarea ; el însă nu-1 cunoştea.
Julien văzu, cu mirare, cum preotul acela deschide fără teamă scrisoarea adresată episcopului. Chipul frumc al marelui vicar vădi deîndată uimire amestecată cu buc
Dostları ilə paylaş: |