Pseudonimul literar al lui Henri Beyle (1783-1842), I i u r ui I i

246

STENDHAI.

metri, printre două ziduri. Apoi urcă lesne cu scara. „Cum au să mă primească dulăii de pază ?" se întrebă el. Acesi;i era lucrul cel mai de seamă. Dulăii lătrară şi se năpustiră asupra lui, dar Julien fluieră şi ei începură să se gudure.

Urcînd apoi din terasă în terasă, deşi toate porţile brâu închise, izbuti cu uşurinţă să ajungă sub fereastra odăii de dormit a doamnei de R6nal. încăperea aceasta, în partea dinspre grădină, abia dacă e ridicată cu vreo trei metri de la pămînt.

Jaluzelele aveau o mică deschizătură în formă do inimă, pe care Julien o cunoştea prea bine. Spre marea lui mîhnire, deschizătura nu era luminată dinăuntru de lumin;i vreunei candele.

„Doamne! îşi spuse el; te pomeneşti că în noaptea asta doamna de R6nal nu-i în camera ei! Unde s-o fi culcat 7 Familia e, totuşi la Verrieres, fiindcă am găsit cîinii; dar aş putea să nimeresc, în odaia asta fără lumină, peste domnul de R6nal sau peste vreun străin, şi-atunci să te ţii tărăboi!"

Cel mai cuminte lucru ar fi fost să se întoarcă; dar de o asemenea ispravă i-ar fi fost silă lui Julien. „Dacă dau peste un străin, fug cît pot şi-mi las scara amanet; dar dacă e ea, ce primire mă aşteaptă ? A cuprins-o căinţa şl evlavia cea mai adîncă, nici vorbă, dar, oricum, tot îşi mai aminteşte un pic de mine, de vreme ce mi-a scris." Gîndul acesta îl îmboldi.

Cu inima tremurînd, dar hotărît, totuşi, să moară sau să o vadă, aruncă pietricele în jaluzea; nici un răspuns. îşi sprijini scara de fereastră şi ciocăni el însuşi, întîi înce­tişor, apoi mai tare. „Oricît ar fi de întuneric, tot mă pot pomeni cu un glonte", îşi zise Julien. Gîndul acesta ti preschimbă isprava nebunească într-o faptă de curaj.

„Sau odaia e nelocuită în noaptea asta, gîndi el, sau j oricine ar dormi aici s-a deşteptat acum. Aşa că nu mal am de ce să mă feresc; trebuie doar să încerc să nu fiu au>: zit de cei care dorm în celelalte odăi."

Coborî, îşi propti scara de o jaluzea, se urcă iar treeîndu-şi mîna prin deschizătura în formă de inimă, a\ norocul să găsească destul de repede sîrma legată de