Pseudonimul literar al lui Henri Beyle (1783-1842), I i u r ui I i

268

STENDHAI

cuvinte, pe marginea fiecărei scrisori primite, ce fel de răspuns trebuie dat. Am susţinut că, peste trei luni, vei h în stare să întocmeşti singur răspunsurile în aşa fel îne din douăsprezece supuse aprobării marchizului, el poată semna opt sau nouă. Seara, la opt, îi vei pune birou în ordine, iar la zece vei fi liber. S-ar putea întîmpla, urmă părintele Pirard, ca vreo bătrînă doamnă, sau vreun bărbat cu glas mieros să te facă să întrezăreşti avantaje imense sau să-ţi ofere fără pic de ruşine bani, ca să le arăţi scrisorile primite de marchiz...

— Vai, părinte ! se roşi Julien.

— E ciudat că, sărac cum eşti, şi după un an de semU nar, îţi mai rămîn încă asemenea indignări pline de vir­tute, spuse preotul cu un zîmbet amar. Tare orb trebuie si ] fi fost! „Să fie oare puterea sîngelui ?" se întrebă abatele în şoaptă, ca şi cum ar fi vorbit cu sine însuşi. Lucrul cel mai ciudat, adăugă el privindu-1 pe Julien, e că marchiz ui te cunoaşte... Nu ştiu cum... Pentru început, îţi dă o leafă de o sută de ludovici pe an. E un om care face totul după toane, ăsta e cusurul lui; şi o să se întreacă la copilării cu tine. Dacă va fi mulţumit, leafa ţi se poate urca mai apoi pînă la opt mii de franci. Dar îţi dai seama, urmă preoful cu glas nu tocmai prietenos, că banii ăştia nu ţi-i dă do ochii tăi frumoşi. E vorba să-i fii util. în locul tău, eu aş vorbi puţin şi, mai ales, n-aş vorbi niciodată despre ceea ce nu ştiu. Ah, mai spuse părintele Pirard, am luat unei© informaţii pentru tine; uitam familia domnului de La Mole. Are doi copii, o fată şi un băiat de nouăsprezece ani, deosebit de elegant, un soi de trăsnit care nu ştie ₍ niciodată acum ce-o să născocească peste un ceas. B] deştept şi curajos ; a luptat în Spania. Marchizul speră, nu ştiu de ce, că te vei împrieteni cu tînărul conte Norbert. I-am spus că eşti un bun latinist şi s-o fi gîndit poate că ai sâ-i înveţi fiul să rostească vreo cîteva fraze, gata făcu le, | despre Cicero şi Vergiliu. Dacă aş fi în locul tău, nu tu i lăsa niciodată luat peste picior de tînărul acesta frumo

şi, înainte de a răspunde semnelor lui de împrietenire, i o politeţe desăvîrşită, dar cam înveninate de ironie, l-as