NKGRU
411
iui ud acestea, Mathilde izbucni în rîs. Maică-sa şi o l*ni' 11 ia se treziră din somn; de dincolo de uşă se auziră un care întrebau ce s-a întîmplat. Julien o privi, ea in vreme ce-şi certa camerista şi nu binevoi să-i uin doamnei de La Mole.
Dar dacă le dă prin gînd să deschidă fereastra, au i ' ii a ! îi spuse Julien.
mui strînse o dată în braţe, se năpusti pe scară şi Rull alunecă decît coborî în grădină; cît ai clipi,
) | '.Hlllll I Ul.
Si secunde mai tîrziu, scara se afla pe aleea de tei, lonrca Mathildei era salvată. Julien, venindu-şi în I» "meni plin de sînge şi aproape gol: se rănise, alu-i fA ră să ia seama de-a lungul scării. iiiMi.a nemărginită îl făcuse să-şi recapete toată jLt caracterului: dacă douăzeci de oameni i-ar fi ieşit i 1 atace, pe el, singur, în clipa aceea ar fi ii o plăcere mai mare. Spre norocul lui, virtutea V i * .t nu i fu pusă la încercare. ■llcn culcă scara la locul obişnuit; îi legă iar lanţul; | UDA sa înlăture urmele pe care le lăsase pe brazda de
• <.....<
M tind netezea cu palma, prin întuneric, pămîntul i să se asigure că urmele erau şterse cu totul, 11 A/lndu-i ceva peste mînă : era un smoc întreg din I Miilhildci, pe care ea şi-1 tăiase şi i-1 arunca, ■llhlkli se afla la fereastră.
► luin ce-li trimite sluga ta, îi spuse ea destul de tare. Htuiul supunerii ei veşnice. Renunţ să mai judec, fii
Dostları ilə paylaş: |