Ş\ NEGRU
489
pasul acesta hotărîtor. Am şi eu drepturile mele. ' marţi; marţea viitoare e ziua ducelui de Retz; i nul domnul de La Mole se va înapoia acasă, porta-* Inmîna scrisoarea fatală... Nu visează decît să te Kcsă, sînt sigur de asta. Gîndeşte-te cît va fi de ne-
Vrei să spui: gîndeşte-te la răzbunarea lui ? K ar putea să-mi fie milă de binefăcătorul meu, leu să mă mîhnească faptul că-i pricinuiesc un rău Rare, dar nu m-am temut şi nu mă voi teme nicio-|Wmenipelume.
uM<- se supuse. De cînd îi anunţase noua ei stare, • • t■ prima oară cînd Julien îi vorbea poruncitor; ii o iubise însă atît de mult. Latura duioasă a su-Rftu găsea cu bucurie un pretext în faptul că ■ i,i însărcinată, ca să nu-i mai spună cuvinte as-i ce aveau să-i mărturisească domnului de La tulbura adînc. „îl vor despărţi oare de Mathilde ? IfliilA durere îl va privi ea plecînd, se va mai gîndi
lună ? ?" B|||i<)/cau, la fel de mult, îndreptăţitele mustrări pe
fi In/.ul putea să i le facă. i. Ii spuse Mathildei acest al doilea motiv de ţi apoi, înnebunit de iubire, i-1 mărturisi, de ase-■ !'■ ici dintîi. ■III
Sili ii.ii ? îl întrebă, şase luni departe de mine ar Bln pentru tine ?
un chin nemărginit, singurul în lume care mă
M fllill
dc era foarte fericită. Julien îşi jucase rolul cu *l i le, îneît izbutise s-o facă să creadă, că, dintre ■ ■ inhca mai mult.
Dostları ilə paylaş: | 
