Pseudonimul literar al lui Henri Beyle (1783-1842), I i u r ui I i

NKGRU

491

I • I

f înnăscută a firii lui îl îndeamnă să nu le Hfl nil iodată, decît oficial, tuturor celor ce sînt cu H| presus decît el. Are un simţămînt viu şi înnăscut rhirii de rang social. Eu sînt aceea, mărturisesc fcţA de cel mai bun prieten al meu, şi niciodată o H| mărturisire nu va fi făcută altcuiva, eu sînt f<, într-o zi, în grădină, i-am strîns braţul. M i c vor trece douăzeci şi patru de ore, de ce să Bbnit împotriva lui ? Greşeala mea e cu neputinţă klul. Dacă ne ceri, îţi voi aduce eu încredinţarea H respect al lui Julien şi deznădejdea lui că nu-ţi ■ (><• plac. Dumneata nu îl vei mai revedea; dar eu flui c cu el, oriunde va voi. E dreptul lui, e datoria Ir latăl copilului meu. Dacă, în bunătatea dumi-cvoicşti să ne acorzi şase mii de franci ca să pu­i, ' uhea. Cu el, nu mă tem că voi trăi necunoscută. I li ii-voluţie, sînt sigură că el va avea de jucat un fl iini<• Ai putea să spui acelaşi lucru despre oricare c mi-au cerut mîna ? Ei au moşii frumoase! gl»i numai în asta un temei ca să-i admir. Julien al ' alunec la o sitaţie înaltă, chiar în regimul actual, lvrii un milion şi protecţia tatălui meu..."

Inii', care ştia că marchizul era primejdios numai \> < hpc ale mîniei, îi scrisese opt pagini, i ■!• făcut ? se întreba Julien, în timp ce domnul l"i' i ii ea scrisoarea; unde sînt: 1. datoria mea; 2. meu ? îi datorez totul domnului de La Mole; fi lo.sl o lichea de lefegiu, nu îndeajuns de lichea ■!■ pi icoana şi de ura celorlalţi. El m-a făcut om 'uiijţ.işiile mele necesare vor fi de-acum : 1. mai mi ii puţin josnice. Asta înseamnă mai mult chiar •A un ;ir fi dăruit un milion. Lui îi datorez crucea
NKGRU

493
Monstrule ! strigă marchizul. Binevoitoare ! Bine-I tn ziua cînd ţi s-a părut binevoitoare, trebuia să

ni încercat; atunci v-am cerut să plec în Langue-

Ml »fl lot umble mînios de colo-colo, marchizul, do-H durere, se prăbuşi într-un fotoliu; Julien îl auzi Wt ,.Si nu e deloc un om rău". Mu, faţă de dumneavoastră nu sînt! exclamă ■l/fndu-i în genunchi. Dar se ruşina grozav de ges-pin şi se ridică imediat.

Şt In/ui îşi ieşise cu totul din fire. Cînd văzu ce face, pir nfl-1 copleşească cu înjurături cumplite şi vred-[Un birjar. Poate că noutatea sudălmilor îl mai kl uite puţin necazul.

Fum ! fiica mea să se numească doamna Sorel ?! ■lui mea să nu mai fie ducesă ?! pri Jirc dată cînd aceste două idei i se înfăţişau cu i • mic, domnul de La Mole trecea prin toate chi-nu ţi mai putea stăpîni izbucnirile. Julien se te-

i bată.

jjit/urilc de luciditate şi cînd marchizul începea să •ii niiiască cu nenorocirea lui, îl mustra pe Julien ^■judecată.

buia să fugi, domnule, îi spunea el. Era de da-uinii ilesă fugi... Eşti cel mai josnic dintre oameni... ipropie de masă şi scrise: ■ ' vreme nu mai puteam îndura viaţa; acum îi Hi fi n»(,' pe domnul marchiz să binevoiască a primi, wsia unei recunoştinţe nemărginite, scuze pen-pc care i-arputea-o pricinui moartea mea în ale."

mnit

■nnul marchiz să fie bun şi să citească hîrtia i■!• n iii.I, spuse Julien, sau puneţi-1 pe valetul