Pseudonimul literar al lui Henri Beyle (1783-1842), I i u r ui I i

NKGRU

499

plac decît atîta vreme cît îi sprijineau planul favo-

iiic de trei zile, lucra cu toată înflăcărarea şi

unui poet ca să împingă lucrurile spre un punct

c ; după o zi însă nici nu se mai gîndea la el.

mina de La Mole şi toţi ai casei credeau că Julien

In provincie pentru administrarea moşiilor; el

iil.i ascuns la parohia părintelui Pirard şi o vedea

r zilnic pe Mathilde; în fiecare dimineaţă, ea îşi

I o oră cu marchizul, dar uneori treceau săptămîni

iă vorbească despre problema care îi frămînta

■oi

Nu vreau să ştiu unde se află omul acesta, îi spuse

marchizul. Trimite-i scrisoarea asta. Mathilde citi:

• 11 din Languedoc aduce un venit anual de 20.600

■ h dăruiesc 10.600 franci fiicei mele şi 10.000

I.....n ului Julien Sorel. Bineînţeles că dăruiesc şi

i" ii. Spune-i notarului să facă două acte de , neparate, şi să mi le aducă mîine. După asta, totul Iii Inlre noi. Ah ! domnule, trebuia să mă aştept la I i purtare ?

Marchizul DE LA MOLE" In mulţumesc din toată inima, îi spuse Mathilde Ne vom stabili la castelul d'Aiguillon, între Agen c. Se spune că acolo e la fel de frumos ca şi în

icesta de donaţie îl uimi pe Julien. Nu mai era ever şi rece pe care l-am cunoscut. Soarta copi-t.ipînea de pe acum toate gîndurile. Averea •prevăzută şi destul de însemnată pentru un om

piu de ambiţie. Se şi vedea avînd, împreună cu un venit anual de 36.000 franci. Cît despre M nu mai ştia nimic în afară de adoraţia pentru

i'i si NKGRU

501
mi mu ului dumitale fiu şi aceea a soţului meu vor fi ■ -ic, etc.

I 11 ca aceasta puse într-o ciudată încurcătură inima

ulm de La Mole. Trebuia, aşadar, să se hotărască

i Toate micile deprinderi, toţi prietenii obişnuiţi

orice influenţă.

împrejurarea aceasta cu totul deosebită, marile n, urmare a împrejurărilor prin care trecuse în i reluară stăpînirea. Suferinţele din timpul emi-i eră din el un om cu imaginaţie. După ce se . vreme de doi ani, de o avere uriaşă şi de toate curţii, anul 1790 îl aruncase în groaznica mize- i'iaiici. Şcoala aceasta aspră schimbase un suflet rc i şi doi de ani. De fapt, era bogat, fără să fie ro- l >ar chiar imaginaţia asta, care îi ferise inima de i ului, îl dăduse pradă patimii smintite de a-şi ve- purtînd un titlu de înaltă nobleţe.

sase săptămîni care se scurseseră, împins uneori 1>i> Ioană, marchizul se gîndise să-1 îmbogăţească pe x/lrăcia i se părea josnică, dezonorantă pentru el, | de I a Mole, şi cu neputinţă de admis pentru soţul .; şi azvîrlea cu banii. A doua zi, imaginaţia îi por-? nil drum; i se părea că Julien, înţelegînd sensul ii acestei mărinimii băneşti, avea să se exileze în i N.vi scrie Mathildei că era mort pentru ea... ■ I' la Mole îşi şi închipuia scrisoarea gata făcută,